654 matches
-
și blândețe, generozitate și modestie. Tăcerea ei, acceptul pe care îl dă de fiecare dată când i se cere ceva nu sunt o dovadă de răceală, ci de demnitate, personajul dobândește mai multă măreție astfel, decât dacă s-ar fi lamentat patetic. și, ca o ultimă umilire, va fi nevoită să se întoarcă în casa modestă a tatălui, de unde a fost luată cu ani în urmă, îmbrăcată în veșminte simple, simbol al condiției umile, al decăderii, iar, la cererea craiului, se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
an humble wys accord”), oferă imaginea unei false înțelepciuni și virtuți.821 Cât timp soțul este plecat la război, deoarece, ca orice cavaler adevărat, nu se simte pe deplin împlinit până nu înfăptuiește niște fapte mărețe, partenera de viață se lamentează dureros și veghează neîncetat la întoarcerea celui plecat, durerea ei impresionând întreaga curte. Dar doamnele de companie reușesc să o scoată din starea depresivă în care se afla și să o îndemne către activități mai profane și mai relaxante totodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nu aș profita de o situație care s-a dezvoltat datorită lipsei mele de acțiune pentru a o folosi în scopuri politice." Deci dumneavoastră solicitați "toleranță zero" pentru trecut, spuneți că nu s-a făcut suficient în trecut, dar apoi lamentați faptul că primarii italieni cer măsuri dure astăzi? "Uitați, eu declar astăzi și întotdeauna că oricare cetățean român trebuie să respecte legile țării în care trăiește: România, Italia sau oriunde. Nu există niciun fel de toleranță din acest punct de
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
oraș și din centrele din jurul localității Daphne, pentru ca oricine ar fi băut acea apă să-și păteze sufletul. Apoi presăra cu apă lustrală pâinea și cărnurile, ierburile mirositoare, fructele și toate alimentele. Creștinii deși vedeau aceste fapte gemeau și se lamentau considerându-le dezgustătoare, consumau alimentele ascultând de legea apostolică: Mâncați tot ceea ce s-a vândut în măcelărie, pentru ca să puteți fi liniștiți în conștiință. Întâmplător, doi bărbați distinși cu înalte grade militare (scutieri și gărzi de corp imperiale), au deplorat într-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe care o transmit ca pe o boală urmașilor. Iar timpul trece, trece timpul nemilos pe lângă o nație ce stă bosumflată, mofluză și dezumflată, pe bordura drumului istoriei, privind cu invidie cum alții trec înainte, nu se plâng, nu se lamentează, nu se victimizează aiurea. Aceia tac și fac. Și progresează. Vedeți acum, cât de mult s-a înșelat răposatul Silviu Brucan? Doamne, ce-aș mai înjura... Vai, ce rău îmi pare acum, că nu am învățat mai multe limbi de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
până aici lăsând-o pe veci pe netezimea buturugii. Dar povestea este prea lungă pentru timpul pe care-l avem și până la urmă nici nu cred că ai s-o înțelegi pe deplin așa cum am înțeles-o eu. Mă lamentă-i ca un copil, „Spune-o, te rog spune-o și cred că aș înțelege”. Aproape strigă la mine „De unde știi tu că aș fi în stare să pun eu în cuvinte totul, sunt lucruri pentru care cămașa cuvintelor devine
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
euro (!!!), singura problemă e că nu mai avem țară, politica economică ne-o face F.M.I.-ul, celelalte politici U.E., iar noi asistăm la construirea capitalismu-lui, ca Bulă pe timpuri, și ne mai mirăm din cînd în cînd și ne mai lamentăm că nu o ducem prea bine. Mă tem că acest rol de slugi e foarte adînc înrădăcinat în subconștientul nostru colectiv, în matricea noastră culturală, încît la declanșarea crizei am ajuns să ne bucurăm că deținem, "avantajul subdezvoltării". În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
l-a plasat la vedere exact cu un minut înainte ca eu să iau cuțitul și pâinea și să mă apuc de preparat cina. N-am știut ce miroase atât de bine până n-a deschis ambalajul. S-a tot lamentat că n-a găsit decât un parizer vechi, ieftin și prost, după cum îi mărturisise chiar vânzătoarea, dar cred că se alinta și el, ca băieții. Mi se umezesc ochii când îmi amintesc... Parizerul acela a însemnat un pas epocal în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bietului Cănuță, ca pentru a-l confirma definitiv, iar nu pentru a da sens opresiunii soartei, care l-a și îngropat de viu. Nu degeaba personajele din Două loturi și Cănuță om sucit împart același refren. Cine credeți că se lamentează isteric: "Hahaha! Să știi, nene Turturene, că le găsim tocma a doua zi după termen...Îmi cunosc eu norocul!...Hahaha!" ? Și cine "...fiindcă și el era român, a făcut și politică: a părăsit totdeauna opoziția, din cauza nemărginitei și injustei ei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pieri și Dumnezeu în el, și totul se va cufunda în beznă: "Să nu se știe că mă dezmierdai/ Și că-n mine însuți tu vei fi trăit". În lipsa lui Dumnezeu (marea absență din viața poetului), psalmistul are resentimente, se lamentează, sfidează având ispita adamică de a se identifica, mereu, cu divinitatea, în sensul creației: "Noi viori să farmec, nouă melodie/ Să găsesc și stihuri sprintene și grele", creație în complicitate cu vecia. Izvorând din sensibilitatea artistului, arta înveșnicește sufletul, înfățișează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Isabel Allende, este și preocuparea să fundamentală, atât în viața personală, cât și în literatura, ceea ce îi va crea nenumărate momente de tristețe, până la "obsesive gânduri de sinucidere". Goethe spune că proastă dispoziție e un fel de lene. Cioran se lamentează de frecvențe episoade de proasta dispoziție, de melancolie, spune că "sentimentul vieții îmi distruge viață"33. Sentimentul de lehamite îl face să arunce venin oricărei observații pe care o face. Lumea din jurul lui este ținta ochiului sau critic, a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
esențială, conform căreia nici om nu va suferi din cauza stării actuale a lumii decît în funcție de intensitatea propriei lui motivații false, este cea are îl exaltă vanitos, făcîndu-l să-i fie milă de el însuși, să se indigneze acuzator, să se lamenteze sau să devină agresiv. Este posibil să fim cu toții niște provocatori provocați fără să ne dăm seama. Vedem cum se spune "paiul din ochii altuia, dar nu bîrna din ochii noștri". Dar ce este această bîrnă care ne orbește dacă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
roșie în frunte și cu ciocanul și secera în geanta-i din piele de bou, ca și a proprietarului ei. După ce-și descrie în câteva cuvinte „prodigioasa” activitate hușeană (pioneri, gazete de perete, propagandă, șamd), lătrăul de partid se lamentează iarăși când vine vorba de vasluienii din turma ce ar vrea-o adunată în jurul lui: „...din cauză că UTC-iștii sunt nedisciplinați, noul comitet de conducere al UTC-ului împreună cu mine (subl.ns.) a hotărât excluderea din UTC a 10 membri care
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cărțile de drept și de etică; îi ascult pe profesori și juriști; și, cu mintea plină de doctrinele lor seducătoare, admir pacea și dreptatea instaurate de orînduirea civilă; binecuvîntez înțelepciunea instituțiilor noastre politice și, știindu-mă cetățean, încetez să mă lamentez că sînt om. Pe deplin instruit în ceea ce privește fericirea și obligațiile mele, închid cartea, ies din sala de conferințe și mă uit în jurul meu. Văd națiuni nenorocite gemînd sub un jug de fier. Văd omenirea îngenuncheată de o mînă de agresori
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
noi direcții a luptelor noastre politice, unui nou curent în dezvoltarea noastră națională 242. Slavici din 1896 nu mai e același cu cel din 1893, de aceea face acum ceea ce în urmă cu doi-trei ani n-ar fi făcut: se lamentează, se supără, lovește: Neavând putința de a-l scoate (pe Ioan Rațiu președintele Partidului Național Român) din strâmtoarea în care se afla și de care alții abuzau spre a-l silui, noi ne-am dat toată silința de a-l
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
trăiesc la granița dintre real și virtual, cu suprapuneri și diferențe interesante și periculoase, mai periculoase decât sunt ei dispuși să accepte, mai ales că părinții de astăzi încă stau pe margine, mulțumindu-se să fixeze interdicții și să se lamenteze cu privire la efectele nocive ale internetului și ale gadgeturilor din domeniu asupra dezvoltării și educației copiilor lor. În mediul virtual copilul cooperează cu alte persoane interesate de aceeași problemă, dincolo de teme pentru acasă "obosite", dincolo de modalități de predare de tip "chalk
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
mai multor avataruri) sau a construirii unor identități fără legătură cu persoana reală; în plus, absența interacțiunilor față în față anulează posibilele mecanisme de limitare activate în cazul derapajelor în plan epistemic sau deontic ale purtătorului autorității. Cei care se lamentează în legătură cu efectele negative ale spațiului virtual ignoră un fapt simplu: acesta face parte din viața noastră și va face parte din ce în ce mai mult din viața noastră; ca atare, trebuie acceptată premisa că în viitor oamenii vor trăi tot mai mult la
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pentru a mai fi nevoie de o demonstrație. Atât începutul (I, I) cât și sfârșitul (III, IX) celor trei cărți din Ponticele se adresează tot lui Brutus. Potrivit Sulmonezului, caracterul monoton, lacrimogen al scrisorilor sale din Pont, în care se lamentează mereu de locurile și de persoanele din exil și cere, prin urmare, un loc mai bun, se datorează realității ambientale și psihologice: când era fericit, scria versuri vesele, pe când acum, în exil, nu poate scrie decât versuri triste. Trebuie să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În aceasta ni se pare că sesizăm efortul poetului de a sugera, chiar fără a depăși anumite limite de discreție pe care și le-a impus sau care i-au fost impuse, felul culpei sale. Încă de la început el se lamentează: "vai mie, dacă citind numele meu tu te schimbi la față și eziți să citești până la capăt scrisoarea", exilând astfel, împreună cu poetul, și scrisorile și operele. Vina lui nu merită atât! De fapt, Ovidiu nu s-a gândit că, punând
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
faptelor și a regimului lui Augustus. O asemenea afirmație nu poate fi infirmată de faptul că o situație similară este descrisă de Tacitus 396 ca aparținând regimului lui Tiberiu. Într-adevăr, potrivit lui Tacitus, Tiberiu declară că știe că "lumea se lamentează (de regim) pe la banchete și în cenacluri (in conviviis et in circulis)". Mai mult, această constatare istorică privind domnia lui Tiberiu nu trebuia să fie foarte diferită de cea a lui Augustus. La banchetele (convivia) de tipul celor augustiene (deși
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
moartea cu frică și cu jelanie (gîndindu-se la ea ca la răul cel mai mare din lume), decît individul care își așteaptă sfîrșitul „pregătit” și cu „împăcare”. Miorița se află în prelungirea acestei mitici funerare. Dacă păstorul s-ar fi lamentat la vestea că se pregătește o agresiune împotrivă-i, ar fi fost reeditată varianta epică a lui Dumuzi; dacă ar fi dat semne de enervare și de violență, nu s-ar fi deosebit de comportamentul opac și gălăgios al zeiței Iștar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
brambura. Excesul de zel poate compromite și cea mai bună intenție. Utopia rămâne un ingredient esențial în toate marile proiecte ale omenirii. Venim și plecăm din viață scâncind. Mahalaua este tranziția de la sat la oraș. Scriitorii să nu se mai lamenteze ! spun politicienii. Nici Homer nu a trăit, probabil, cu bani de la Fondul literar. Uneori obiectele par mai tandre decât noi. Numai câinii mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ii săruta măna țarului. Norocul nostru e ca miracolul nu poate fi prevăzut. Educa-ți gustul! Și mergi apoi pe măna lui. Venim si plecăm din viața scâncind. Mahalaua este tranziția de la sat la oraș. Scriitorii să nu se mai lamenteze, spun politicieni! Nici Homer nu primea, probabil, bani de la Fondul literar. Și dacă rebelul are totuși dreptate? Concurența îi da capitalismului identitate. În fața ei, mila si indulgența devin incomode și inutile. Marea voluptate a formelor e să eludeze fondul. Alerg
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ei, cam așa arăta și Vero a mea. La fel de bună, parcă însă cu sânii mai mari, dar oricum, aproape ca asta, era puțin mai țanțoșă Vero, dar nici pe asta nu aș împinge-o cu piciorul afară din pat", mă lamentam înfășurîndu-mi vela. Nu-mi place să fac treaba asta, de aceea o fac mecanic, timp în care mintea îmi zboară aiurea. Așa am senzația că timpul trece mai repede. O făceam și când spălam vase, de nevoie, sau la volan
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
are o identitate profesională: "advocat", are "convingeri moderne", folosește cuvinte străine, este, într-un cuvânt, un snob cu pretenții nobiliare: Distincțiunea este și a fost suprema mea preocupare"; este, de asemenea, tipul parvenitului cosmopolit care, întors din Occidentul civilizator, se lamentează patetic în maniera personajelor caragialiene: "Ce oameni! Ce țară! Și ce femei! Și la noi ce tragedie!". De un comic grotesc este contrastul dintre aparență și esență, care face din personaj un monstru travestit a cărui urâțenie autorecunoscută, dar ignorată
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]