13,725 matches
-
bată cu furie. Un sfert de ceas mai târziu, după ce ți-ai cerut scuze, cu obrajii dogorind de rușine, de la cei din jurul apartamentului tău, marele meseriaș ajunge la "fondul" problemei. Trebuie să încovoaie artistic niște țevi plăsticoase. N-are nici lampă pentru chestia asta și nici tu n-ai "că nimic nu se găsește în casa asta!" -, așa că-ți va folosi aragazul pe care ți-l va pavoaza într-un fel de neuitat, umplându-ți cu o funingine lipicioasă pereții. Până la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
musai chestii benefice o să se îndeplinească într-un termen de timp rezonabil. Chestia e să te golești de nervi, de gânduri negre și să te umpli în schimb de energie benefică și serenitate, iar apoi, iaca, precum un duh al lămpii, Cosmosul întreg, cu energiile lui, se pune în slujba ta și-ți aportează ca un cățel drăgălaș orice ți-ar trece prin diblă. Vrei un milion de dolari? Nu-i nicio problemă. Trebuie doar să-ți fixezi aproximativ termenul și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Trebuia să mai exersez. Acum însă nu aveam nici chef, nici timp de antrenamente de-astea. Noroc că eram plin de idei. Așa că am luat-o pe perete, apoi pe tavan, încercând senzații cu adevărat tari. Am coborât pe firul lămpii, pe urmă pe abajurul cam alunecos și plin de praf, iar de aici, mi-am dat drumul direct pe masă. Înălțimea era mult mai mare, dar n-am avut nicio problemă. Armura mea protectoare funcționa ireproșabil. Chiar mi-a plăcut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
detaliile de arhitectură ale fațadei. Numai că era ceva de umblat, de la etajul șase până pe sol. Și aș fi umblat o grămadă cu capul în jos... Mi-am amintit că mă mai plimbasem eu așa și când coborâsem pe firul lămpii din bucătărie. Mda, dar ăla era destul de scurt, nu se compara cu excursia pe care ar fi presupus-o această teribilă întreprindere. Cu cât stăteam să analizez mai mult variantele de acțiune, cu atât mi se înmulțeau ezitările. Putoare cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scris clar cu creionu': mită." "Cu creionu'?", ciuli urechile domnul Ciucurel. Da' ce, ăștia dă la denea scrie cu creionu' pă bancnote? Am văzut și io la televizor că e al'fel inscripționate hârtiile și să vede scrisu' la o lampă specială, nu așa." De la Strasbourg urmă un moment mai lung de tăcere. Una care, fără îndoială, marca un moment de reflecție. Totuși răspunsul nu întârzie prea mult: "Asta cam așa-i. Da' lucrătura-i dă domeniu' evidenții, bă, băiatule". Relu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru că eram prea mic. Ceva urât. Sau ceva în genul iepurașului care la Paște, e în stare să se ouă și în locul găinilor, direct ouă colorate gata, prin te miri ce colțișor. Și totuși, mi se părea că de pe după lămpile alea bine aranjate, urmau să apară în orice clipă, ochi cunoscuți și guri pe care le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că va fi dusă împreună cu soțul ei, sas din Roșia de Secaș, la Cotul Donului. Radioul ocupa locul ca și cum ar mai fi funcționat și ca și cum ar mai fi fost capabil să scoată din el aceleași voci cristaline. I se aprindeau lămpile doar cu mare întârziere și scotea un bâzâit de aveai senzația că ori ceva se rupe în cutia miraculoasă și cei care vorbesc sunt pușcați pe loc, ori se dărâmă toată casa. Acolo, pe noptiera de lângă fereasta pe care puteai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă faci de rușine, flăcăul moșului!” Pe drum, moș Dumitru s-a apropiat de Pâcu. Ghiontindu-l cu cotul, i-a zis de-a dreptul: Și zi așa, Pâcule. I-ai tăiat aripile fluturelui înainte de a și le pârli la lampă... Despre ce aripi și despre ce fluture îi vorba, Dumitre? - a făcut-o Pâcu pe nepriceputul. Hai, n-o mai fă pe neștiutorul cu mine, fiindcă și eu mă pregăteam să-i rup aripile... Că prea s-o apropiat de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
slabi cad și nu se mai ridică. Tu însă... ești în stare să dobori și un taur dintr-o pălitură! Curaj, Vasilică flăcăule! Nu uita că trebuie să-i prindem pe lotri!... Și acum, noapte bună, băiete!” Cotman a făcut lampa mai mică, cu gând să se bage în culcușul făcut de Măriuța. Însă un geamăt prelung s-a ridicat din pieptul lui Hliboceanu... „Ce înseamnă asta, băiete? Ai vreo coastă smintită sau?... Aha! Nu vrei să stai fără lumină. Aista
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se bage în culcușul făcut de Măriuța. Însă un geamăt prelung s-a ridicat din pieptul lui Hliboceanu... „Ce înseamnă asta, băiete? Ai vreo coastă smintită sau?... Aha! Nu vrei să stai fără lumină. Aista-i baiul”. A făcut lumina lămpii mai mare, în timp ce privea la Hliboceanu. Voia să afle cauza geamătului. I s-a părut că ochii lui Hliboceanu au căpătat un strop de lumină în plus și că în colțul gurii i-a apărut un zâmbet fugar... „Asta-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrebat: Ia spune, băiete! De unde ești atât de sigur că lotrii nu ne-or mai ține calea și altădată? Nu sunt sigur deloc, dar am vrut să curm vorba cu Aizic, că altmintrelea nu mai plecam nici când se aprindeau lămpile în târg... Și unde mai pui că pe urmele noastre nu cred că a mai trecut cineva astăzi. Așa că sunt cum le-am lăsat dimineață... Îi drept, Mitruță, și ce-i drept și lui Dumnezeu îi place, dar trebuie să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cel de oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Mai mult decît atît, știuse care dintre fete era Lenutza Încă Înainte de a intra În salon, aruncînd doar o privire de pe trotuar. La ora aceea, vitrinele magazinelor străluceau luminate pe dinafară de ultimele raze ale asfințitului și pe dinăuntru de lămpile electrice cu neon, Încît vitrina salonului părea ecranul imens al unui televizor care transmitea În direct un reportaj pe teme de actualitate. Nu rămînea decît să pîndească momentul cînd Lenutza va termina cu clienta căreia tocmai Îi usca părul, să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
decît ai fi crezut? Tușica se preface că nu aude nimic, se ridică doar pentru cîteva secunde de la locul ei, ca să tragă perdelele de la fereastră, în cotlonul ăsta e mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
textile de toate culorile. Ia spuneți, v-a fost frică să aprindeți toate luminile sau vă place să orbecăiți ca niște cîrtițe? Pe dracu’, prinde Curistul curaj, ăștia fac economie pînă la ultimul leu, nu vedeți că au scos toate lămpile din pereți, în afară de felinarul ăsta care funcționează la baterii? Are dreptate, se gîndește Roja la ridicolul situației, parcă ești altul, te-ai schimbat mult de cînd ai început să complotezi împotriva sistemului așa de unul singur, bazîndu-te doar pe îndemnurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o secundă arma pe care Santinelă o ține pe umăr, să-i pipăie țeava doar o clipă, nimic mai mult. Sînteți nebun de legat, îl aude pe Santinelă, ceva nu e-n regulă cu dumneavoastră, pe undeva vă filează o lampă. Chiar crezi că dacă lucrurile ar fi stat așa m-aș mai fi aflat la ora asta aici? îți închipui că ar mai fi fost posibile primele scurtmetraje, Primăvara obișnuită și Memoria trandafirului? Sper că nu aștepți altfel de argumente
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dezinformat cît duce trenul. Dacă a venit vorba de informații, își amintește Monte Cristo, ce-ați zice să vedem ce mai face cutiuța din perete, se uită pe sub sprînceană în direcția bibliotecii, dacă mai funcționează încă, dacă îi mai ard lămpile, spune. — Hîc, face domnul Președinte de parcă și-ar fi înghițit un nod din gît, acuma am lăsat-o mai moale cu ce spun ei, e mult mai important ce se petrece chiar aici sub nasul nostru. — Vă înțeleg foarte bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
încercat să-l intimideze, vrem doar s-o auzim din gura ta. L-au tîrît într-o magherniță din dosul Bibliotecii Centrale, cam pe unde e acuma Muzeul Aman, l-au așezat forțat la o masă și la lumina unei lămpi cu petrol și feștilă au început să-l interogheze. Atunci le a jurat moarte și răzbunare comuniștilor. N-a fost singurul, își aduce aminte și Curistul de povestea altcuiva care era aproape identică cu cea a Bătrînului. Și nu numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar potrivi printre mormanele de gioarse care zac aruncate prin toate colțurile încăperii. Închise ochii, dar îi deschise din nou imediat. Își dădu seama că nu era ajutat decît de un fascicul firav de lumină venit de afară de la o lampă de iluminat public, care abia reușea să răzbată prin fereastra plină de praf și stropită cu tot felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au dat bir cu fugiții? întreabă, luptîndu-se să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Fotolii, canapele, dulăpioare, mese și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de perete cu abajurul lipsă. În fund, aflată într-un con de umbră, zări primele trepte ale unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai rămas din puțoi Înăuntru. Unul dintre ei Îmi smulge punga. În fața noastră e o lumină puternică și clipim. Ne uităm la ei. Da, sînt patru În total, aceiași patru, plus Estelle și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpînirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpînirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gîndim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat, scuipă Ghostie Gorman, pămpălău mic și albinos, cu o expresie care nu prevestește nimic bun. Apoi zîmbește, scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
noi, clătinînd din cap... că poți facio gașcă de copilași sonați să distrugă un restaurant de broscoi? Nu, clătinăm noi din cap batjocoritor, privindu-l plin de furie În ochii lui Întunecați. — Tacăți rahatu de... Începe Liddell să spună, punînd lampa jos și avansînd. Ghostie ridică o mînă. — Taci din gură. Lasă puțoiu să vorbească. Mă uit la toți din jurul meu, apoi iarăși la Ghostie. — Te știu io frățîne. Te ascunzi În spatele găștii. Ești un puțoi căcănar. Eu și cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
casei. Se temea că el și soția lui ar putea putea avea soarta sărmanei profesoarei. Într-una din veri, când erau plecați În vacanță la o rudă din Timișoara, casa a fost călcată de hoți. Lipsea un singur obiect: o lampă Tiffany, cu care copilărise tatăl lui și la care ținea foarte mult, de altfel singurul obiect de valoare, Înafară de pictura care era foarte bine ascunsă. Fără amprente și fără o pistă clară, nimeni nu s-a ostenit să investigheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
buze. -De ce ți se pare că are un veșnic surâs pe buze? -Nu știu să-ți spun, dar așa mi se pare. Se Îndepărtează amândoi de fereastră, ținându-se de mână. El apasă comutatorul și, lumina plăcută, a unei lămpi de podea, filtrată printr-un abajur de mătase albă, se răspândește aproape carnal, În imensa Încăpere, lăsând ca penumbrele să-și facă de cap prin colțurile În care n-a ajuns Întreagă. -Unde ar trebui să fie așezat portretul? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]