2,832 matches
-
de argint; Un nou Eden, să fie, Înveșmântat în slavă! Să fie doar iubire Și pace pe pământ! Citește mai mult Ar trebui, smochinulUscat și fără aripi,Să înfrunzească, toamna,Când florile se duc.Din țarina aridăSă înfrățească bobul;Un lan cu frunza verde,Cu spicele în vânt.Din lut, să se ridiceSpre bolta minunată,Un nou Adam și-o Evă,Cu aripi de argint;Un nou Eden, să fie,Înveșmântat în slavă!Să fie doar iubireși pace pe pământ!... IX
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
o lacrimă din geană, M-ai alintat cu palma ta! Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă! O floare gingașă,...o stea! Că vrei să mergi pe drum, cu mine, Oricâte piedici s-ar ivi; Prin macii înfloriți în lanuri, Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină! Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădina Să crească trandafiri de jar. Din spinii aspri vei culege Dulceața mierii, în pocal. Mă vei purta pe brațe calde, Să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
o lacrimă din geană,M-ai alintat cu palma ta!Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă!O floare gingașă,...o stea!Că vrei să mergi pe drum, cu mine,Oricâte piedici s-ar ivi;Prin macii înfloriți în lanuri,Sau drum cu bolovani și spini. Vei face din dureri, lumină!Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădinaSă crească trandafiri de jar.Din spinii aspri vei culegeDulceața mierii, în pocal.Mă vei purta pe brațe calde,Să nu beau
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Mi-ai dat dulceața Florii de bujor, Ofranda crinului Crescut în vale. Mi-ai pus în palme Roua din izvor, Pe gura-fragă, Foc de sărutare. M-ai adormit cântând Încet, divin acord, Să-mi fie somnul Cale printre stele; Prin lanul copt, Prin maci-arzând, Prin izvorașul lin, Curgând agale. Mi-ai dăruit o stea din cer, O auroră ruptă Din luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept, Să fiu un rug, Un susur blând În tainice izvoare. Citește mai
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
tainice izvoare. Citește mai mult Mi-ai dat dulceațaFlorii de bujor,Ofranda crinuluiCrescut în vale.Mi-ai pus în palmeRoua din izvor,Pe gura-fragă,Foc de sărutare.M-ai adormit cântândîncet, divin acord,Să-mi fie somnulCale printre stele; Prin lanul copt,Prin maci-arzând,Prin izvorașul lin,Curgând agale.Mi-ai dăruit o stea din cer,O auroră ruptăDin luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept,Să fiu un rug,Un susur blândîn tainice izvoare.... XX. UN CÂNTEC PRINTRE
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Poate-mi vei sta de-acuma, De strajă pe sub plopi; Să-mprăștii peste lanuri, Sărutul ca o vară. C-o palmă ce alină Durerile din snopi, Că s-a ivit stăpânul, Cu un tăiș de coasă. Vor amuți de teamă, Pădurile de brazi, Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Când fierul toporiștii Le va tăia din aripi. Vor da năvală corbii Și lupii cei hulpavi, Să-și stâmpere cu sânge, Nesațul și furia. Citește mai mult Poate-mi vei sta de-acuma,De strajă pe sub plopi;Să-mprăștii peste lanuri,Sărutul ca o vară.C-o palmă ce alinăDurerile din snopi,Că s-a ivit stăpânul,Cu un tăiș de coasă.Vor amuți de teamă,Pădurile de brazi,Când fierul toporiștiiLe va tăia din aripi.Vor da năvală corbiiși lupii
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
aflat într-un loc unde soarele se înneacă în propriul sânge atât vremea răsăritului, cât și la cea a apusului. El a ascultat grâul crescând în primăverile când, de Sfântul Gheorghe, verdele este negru, iar ciorile nu se văd din lan. Vasile Poenaru l-a adoptat pe nea Mișu așa cum a făcut-o în urmă cu jumătate de veac Fănuș Neagu. Nea Fane, cum îl striga nea Mișu. Și să nu uităm ce scria patriarhul prozei românești când se referea la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
adevărata istorie a patriei pentru a realiza un arc de timp din trecut spre viitor. Astfel -nepoțelul meu, David-licean fiind, locuind în Franța, dar cu suflet de român a scris aceste versuri ocazionale cu titlul : ÎN PREAJMA ALEGERILOR: Țara noastră are lanuri mănoase/ Câmpii întinse, case frumoase, / Cin-să le vadă și să le admire / Când părinții au plecat în pribegire?/ Casa nu-i casă, școala nu-i școală/ Bunica-i rămasă, mâna-i întinsă/ Pâinea-i amară ce se-aduce pe masă
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
femeia iubită, una sau mai multe, iubirea de aproapele, de părinți, de glie, de țară, de un simbol etc. Ex: „Îți mai aduci aminte de o vară/ Când sângele fierbinte-l simțeam o povară?/ Noi încolțeam amândoi în săruturi,/ Prin lanuri de maci, pierduți ca doi fluturi” (Au înflorit, iubito, macii). Structurat în trei cicluri: „Sub clopotul iubirii”, „Inscripție pe inimă” și „Poeme în oglindă - parodii”, volumul conturează în miezul iubirii „legea” acestui univers ce creează în jurul unei perechi un caracter
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi bată la ușa ce-mi plutește pe-un nor
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mi închipui, din stradă, urcînd marea,vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala,au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde,brumată cu noroaie și flegme lungi, sfialapare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde.Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată,și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestinecînd tocmai porci de lapte, matoli, încep să-mi batăla ușa ce-mi plutește pe-un nor plin de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aprilie 2017. La ora cînd flașneta se duce să se culce și Foișorul focuri mai stinge doar în vis, cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculce vor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis, mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul, și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun, și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul, să le ofer în baie domnițelor săpun. Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii, se nărăviră goții
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nisipul, ... Citește mai mult La ora cînd flașneta se duce să se culceși Foișorul focuri mai stinge doar în vis,cînd porumbeii sorții pe cronici de Neculcevor să-și ridice cuibul cel din vechimi prezis,mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,și-ncep să-înot prin spice și greieri de nebun,și intr-un curți, la caii bătrîni să le scot frîul,să le ofer în baie domnițelor săpun.Și tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,se nărăviră goții
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, inima-mi bate ticăind e bătrână dar nu se lasă pradă
AM DREPTUL LA VIAȚĂ de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383262_a_384591]
-
cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt curios de viață, ... Citește mai mult AM DREPTUL LA VIAȚĂMĂ macină grijurile,unele sunt
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
negrepline de catran,altele sunt greleaducând în ele plumbul vremii.Mă macină grijurile,gândurile-mi sunt răvășitee un frig artic,mă strâng oasele din încheieturistau zămislit și răpus.Mă macină grijurile,sper încă la viață,tânjesc după-o vară fierbinteși lan de grâu copt,întind mâinile spre cerul albastruîmi caut soarele,vreau să-l prind,vreau să-l cuprind.Mă macină grijurile,trăiesc în timidsunt curios de viață,... III. MAGICA NOASTRĂ SEARĂ, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1894
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul întins și roind de sudoare, calul părea un zeu modern fugărind o nevăzută nimfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
își etalau întreaga paletă a coloritului lor, demn de pensula unui Kandinsky, iar muștele, cu excepția locului unde adăstau caii, erau puține. La marginea pădurii se puteau vedea vreo cincizeci de zimbri păscând falnic, demn, iar nu mult înaintea lor, în lan, un cârd de dropii își depuneau cu părintească grijă ouăle. Un nor de lăcuste venind de la răsărit se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se opri o clipă deasupra pădurii, întunecând soarele, dar apoi făcu cale întoarsă. Dinspre nord se simțea moale o adiere de vânt purtând cu ea miros de levențică, șoapte de iubire, vaiete. Dintr-o gaură practicată în sol, la marginea lanului, ieșiră firesc doi hârciogi. Ei aplecară cu lăbuțele un spic de grâu, luară strictul necesar de boabe și se făcură nevăzuți. Era liniște și pace adâncă. Se auzeau doar sfârâitul nefericitului iepure și, din când, în pădure, boncăluitul vreunui cerb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care o putuse gândi vreodată. Nici nu știu la început spre ce să privească mai mult: spre pajiștea înflorită cu iarbă grasă unde pășteau turme mișcătoare de mioare mânate din fluier de serafimi îmbrăcați în frumoase costume populare, spre lanurile de porumb înalt din care nu se vedea calul și călărețul și de unde nu se sfiau a se arăta prietenoși lupul și ursul ziua-n amiaza mare; spre falnicele livezi de pomi în care șerpi harnici și tăcuți culegeau merele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]