846 matches
-
timp, precum și faptul că vorbirea e percepută și prin referiri la propriile mișcări articulatorii ale receptorului. Realizarea vorbirii - reprezintă un fenomen complex psiho-fizico-fiziologic cu o funcție semnificativ semantică și comunicativ socială la a cărei producere contribuie aparatul respirator, pulmonii, traheea, laringele și cavitățile supraglotice, care sunt toate într-o corelație sinergică. 1.3.2. Cele 3 sisteme distincte după N. J. Jinkin (93; 1958): energetic, generator și rezonator cu cavitățile modulatoare și nemodulatoare contribuie printr-o coordonare sinergică a musculaturii, la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
stau într-un raport de interdependență, funcția fiecărui sistem ținând seama că emisia sunetului urmează o direcție verticală de jos în sus: 1/- respirația 2/- elementul vibrator, corzile vocale 3/cavități supraglotice de rezonanță Astfel sunetele se produc la nivelul laringelui prin trecerea ritmică, frecventă, cu o viteză și sub o anumită presiune a aerului emis în timpul respirației prin orificiul glotic, care se deschide sub formă de fantă. Ele sunt modelate în cavitățile supraglotice sub controlul continuu și intim al scoarței
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
din sistemul de control corticoauditiv care au activat mușchiul crico-aritenoidian lateral coboară și provoacă deschideri scurte, rapide, ritmate și fuziforme ale glotei, impropriu denumite vibrații ale corzilor vocale. Continuând direcția pe verticală de jos în sus, aerul pulmonar ajunge în laringe cu o viteză de 0,8 m/sec.(86; p.509) datorită mușchilor aritenoidieni care permit aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în sus, aerul pulmonar ajunge în laringe cu o viteză de 0,8 m/sec.(86; p.509) datorită mușchilor aritenoidieni care permit aerului respirator subglotic să treacă prin glotă și prin deschiderile ritmice ale acesteia să se producă sunetul. Laringele intervine în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în această scurgere hidrodinamică intermitentă, constituind un robinet cu deschideri ritmate, care debitează presiunea în cavitățile supraglotice. Intermitențele laringiene au în fonație o frecvență de 65 până la 1200 Hz (86; p.510). Privind modul de producere al sunetului la nivelul laringelui , lucrurile nu sunt bine precizate. Există o serie de teorii: neurocronaxică, muco-ondulatorie, și mioelastică, cu ample argumente la bază, dar care nu privesc problema în mod complex. Teoria mioelastică sau tonică, cea veche, pune accentul pe factorul mecanic al fonației
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
orală sunt în primul rând un adaptor de impedanță, adică permit prin impedanța lor să se adapteze impedanței glotice, la presiunile subglotice cerute de intensitatea vocii (4; 71; 86). Schimbarea formei și a volumului se face prin ridicarea și coborârea laringelui prin contracțiile mușchiului limbii, ai vălului, ai musculaturii, precum și ai mușchilor constrictori faringieni. Elementele de articulare își schimbă cu rapiditate poziția, cele mai mobile fiind limba și buzele care în vorbire modifică continuu spațiul rezonatorilor. Prin schimbări minime de poziție
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de un sfincter, ca fluieratul de către orbiculari și numai de o închidere în sens antero-posterior. Important pentru vorbire este folosirea coordonată a mușchilor care acționează în cele trei sfinctere (sau valve) care controlează curentul de aer respirat la nivelul buzelor, laringelui și nasofaringelui. Coordonarea este normală chiar de la naștere pentru procesele fiziologice ale respirației, suptului și deglutiției, ale fonației, apărând odată cu primele țipete care în primele zile de la naștere sunt de tip nasal. Respirația se efectuează prin nas cu sfincterul nasofaringian
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
formării vocii, devine patologică în cazul comunicării buco-nasale (fig.14). Configurația camerelor de rezonanță se modifică, presiunea intraorală scade și apare nasonarea, simptom specific vorbirii rhinolalice cu repercusiuni asupra procesului de articulare fonetică. În rhinolalie mișcările de articulare devin asincronice: laringele și partea posterioară a limbii sunt coborâte, trecerea în cavitatea orală se îngustează, calea spre cavitatea nasală se mărește și presiunea intraorală scade modificând fonația. O insuficiență velară cu o anumită determinare etiologică permite ca o parte din aerul subglotic
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Se disting astfel pe de-o parte o serie de tulburări fonetice specifice deficienței anatomice și pe de altă parte o serie de tulburări nespecifice determinate prin interrelația funcțională dintre elementele aparatului fonator. Elementele aparatului fonator nelezate de malformație ca: laringele, limba, maxilarul și buzele în cazul unei despicături simple de văl, răspund de o serie de greșeli pe care le fac în articularea consoanelor și sunt antrenate fiziologic de insuficiența velară, în complicarea tulburărilor rhinodislalice. Insuficiența velară determină prin pierderea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pronunțată ca un „n” sau difuz fără ridicarea energică linguo-palatală. Retrognatismul superior specific despicăturii de creastă alveolară determină articularea bilabială a consoanelor f, v; omisiunea consoanelor s, t, z, j, ș, precum și închiderea unor vocale va accentua nasonarea. De asemenea laringele este învinovățit de monotonie funcțională, asurzirea vocalelor și a consoanelor sonore, absența vibrațiilor laringiene, spasmul glotic, suflu răgușit, mișcări dezordonate și asincronice în vorbire, direct răspunzătoare de o varietate extrem de largă a fonemelor dislalice care complică rhinolalia specifică despicăturii congenitale
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
b, linguo-dentale - t, d și linguo-velare - c, g. Iată mecanismul acestui clămpănit ce dă un aspect neplăcut vorbirii: limba este împinsă anterior atingând dinții inferior, partea ei dorsală rămânând departe de palat; gura întredeschisă, buzele inerte, vălul ușor ridicat, în timp ce laringele se strânge auzindu-se un zgomot de clapă în închidere. Este în realitate un zgomot epiglotic produs prin asinergia de contact a epiglotei cu baza limbii. Această afirmație se bazează pe faptul că obligând pe elevii noștri să tragă cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
zgomot asemănător cu acela produs de suflu într-un butoi gol (216; p.26-61). Se însoțește de vibrații laringiene și se manifestă prin înlocuirea consoanelor s, ș, j z; câteodată și a consoanelor f, r. În momentul când începe suflul, laringele se retrage față de poziția de repaus, limba se lipește de cerul gurii scăpând apoi cu putere în afară. Suflul nasal și pierderea de aer nasal se produc pentru toate consoanele cu excepția celor nasale, afectând emisia constrictivelor și a fricativelor s
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
slab în d, b, g. Când consoana este între vocale sforăitul persistă în timpul vocalei. Acest tablou este însoțit de o insuficiență respiratorie nasală, debit haletant, sialoree. Tulburările de origină laringeală cuprind acele manifestări de răgușeală, monotonie a vocii, insuficiența vibrațiilor laringelui; laringele vibrând cu întârziere face o bruscă deplasare înainte prin care vocea se asurzește, tremură sau se stinge. Vocalele sunt puțin vibrante, consoanele sonore b, d, g, v, j, z se confundă aproape cu cele surde corespunzătoare p, t, c
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în d, b, g. Când consoana este între vocale sforăitul persistă în timpul vocalei. Acest tablou este însoțit de o insuficiență respiratorie nasală, debit haletant, sialoree. Tulburările de origină laringeală cuprind acele manifestări de răgușeală, monotonie a vocii, insuficiența vibrațiilor laringelui; laringele vibrând cu întârziere face o bruscă deplasare înainte prin care vocea se asurzește, tremură sau se stinge. Vocalele sunt puțin vibrante, consoanele sonore b, d, g, v, j, z se confundă aproape cu cele surde corespunzătoare p, t, c, f
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de aer nasal. Formează astfel grimase. Vorbirea este inteligibilă însă poartă caracterele nasalizării (Tip A, Tip B, B1, B2). Grupa 2. - Incapabil să obțină în mod normal un sunet exploziv suficient de puternic el poate produce un sunet similar în laringe formând stopul glotic, ca o închidere de clapă. Poate în același timp să folosească pozițiile corecte ale buzei și ale limbii. Sunetele explozive s, ș, t, z și cele fricative f, v, pot fi produse cu aproximație de către o parte
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
opozițiile fonatorii care servesc comunicării încă din primul an (170; p.7). Gânguritul și lalalizarea premerg conduitele verbale propriu-zise ce se dezvoltă odată cu schimbările fiziologice care permit poziția, creșterea tonusului muscular în special în buze și limbă. Consoanele produse posterior laringelui (din gungurit) alternează vocalele produse anterior prin întredeschiderea gurii și vin să se adauge sunetelor care cer o mare mobilitate a limbii și a buzelor (f, b, p, t, k), precum și celor care cer o poziție mai precisă (o, u
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
limbii la copilul normal și sunt realmente, în situația defectelor labio-velo-palatine, extrem de dificil de pronunțat. Ele sunt înlocuite cu alte structuri fonemice practic posibile după asemănarea auditivă sau articulatorie, sau prin acte de compensare în care intervin mișcările faringelui, ale laringelui, ale aripilor nasului, grimase ale feței. Din graficul 16 se poate remarca de asemenea că procentual toate valorile sunt mai ridicate în despicăturile totale decât în cele parțiale, dar cu diferențieri nesemnificative. Rezonanța nasală care predomină în rhinolalia de origine
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pronunția consoanei d. După mai multe încercări d este pronunțat corect, folosind împingerea vârfului limbii în spatele dinților superiori, în timp ce aruncă pe gură un jet de aer. A doua mișcare este întovărășită de pronunție, când capul este ușor dat pe spate, laringele întins și ținut cu mâna pentru a nu lăsa aerul să iasă pe nas. Se fac exerciții de respirație diafragmatică, exerciții de gimnastică pentru obraji, buze, limbă, văl palatin, masaj pentru văl; efectuează aceste exerciții de mai multe ori, la
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ca în aceste cuvinte să nu apară nici un sunet nepronunțat corect. În ședințele următoare VIII și IX se demonstrează pronunția consoanelor z și t urmate de învățarea consoanei „s”, folosind următoarea tehnică, nasul puternic închis, capul ușor dat pe spate, laringele întins, cu vârful limbii împinge aerul forțat prin mișcările diafragmei, pe care o impulsionează cu palparea mâinii. Emite cât se poate de des consoana t până a 2-a zi, fără ca aceasta să fie introdusă în exerciții de vocabular, sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
urmați de alții, cum ar fi Ann și David Premack, în 1972, etc. Eu au avut ideea lor genială să considere că incapacitatea cimpanzeilor de a învăța un limbaj poate proveni dintr-o limită a organelor articulatorii (fapt confirmat ulterior, laringele lor nedându-le posibilitatea să articuleze varietatea sunetelor noastre), și nu dintr-o limitare intelectuală. Or, cimpanzeul este foarte abil în utilizarea mâinilor. De exemplu, Jane Lawick-Goodal (1970), care a trăit în pădure printre cimpanzei, i-a văzut, prinzând termite
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
esofagian ca și în segmentul subtumoral, prin hiatusul esofagian. Secțiunea stomacului se face sub cardie. Anastomoza se face cu stomacul intratoracic sau cervical (Ivor Lewis sau McKeownă. Tumorile esofagului cervical sunt dificil de tratat datorită extensiei în structurile hipofaringelui și laringelui, care impun adesea pentru radicalitatea exerezei, laringectomia totală. Necesitatea extirpării complete a esofagului datorită posibilității multicentricității se face prin esofagectomia transhiatală. Reconstrucția se va face cu stomacul sau colon lung Esofagectomia transhiatală Frica de sângerarea necontrolată prin „disecția oarbă” a
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
abstractizare materializată care ascunde un căpcăun empiric. El poate înghiți instituții (școala), obiecte tehnice (un post de radio, un ecran de cinematograf, un tub catodic), suporturi materiale (hîrtie, pînză, bandă magnetică, cărămidă), coduri sociale (gramatică, sintaxă), organe ale corpului omenesc (laringe, corzi vocale), moduri generale de comunicare (oral, scris, tipărit, audiovizual, informatică). Suma tuturor acestor elemente permite oare inducerea unei noțiuni coerente a mediumului? Aparent, nu. E la fel de avantajos să spui că pe plan terestru totul este mesaj și că nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la creșterea frecvență a apariției de: Boli cardiovasculare: angina pectorala și infarctul miocardic; de asemenea, este favorizată apariția insuficientei circulatorii. Boli ale aparatului respirator: tuse cronică, bronșita și emfizem pulmonar; agravarea tuberculozelor. Cancere de diferite tipuri: al cavitații bucale, de laringe, de esofag, de duoden, si, în special, de plămân. În prevenirea fumatului la adolescenți accentul trebuie pus nu atât pe efectele enumerate mai sus (care sunt de lungă durată, si care adolescenților le par foarte îndepărtate de viața lor), ci
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mari (tabel I). RADIOTERAPIE Radioterapia este aplicată în 50-75 % din neoplazii, având ca avantaje faptul că este influențată puțin de problemele medicale ale bolnavului, are oarecum libertate, dar limitată, față de anatomia sa, face posibilă prezervarea organului în cancerele de sân, laringe, buză, prostată, vezică, anus. Principalele dezavantaje constau în durata lungă a tratamentului și posibilitatea apariției efectelor adverse acute sau cronice. Radioterapia poate fi utilizată: 1. Ca tratament de elecție în scop curativ; 2. Radioterapia și chirurgia aplicabile în egală măsură
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
tehnice ale metodelor de diagnostic imagistic, ce permit localizarea precisă a tumorii, ale radioterapiei cu radiații de mare energie, care ameliorează doza în profunzime și protejează tegumentul, au crescut indicațiile radioterapiei, fiind în unele cazuri în competiție cu chirurgia radicală (laringe, col uterin, vezică urinară, prostată). In același timp, radiochimioterapia asociată devine ce în ce mai utilizată, atât în trialuri, cât și ca tratament standard. Capcanele radioterapiei. 1. De vocabular. - radioterapia ca termen "general", imprecis, - confuzia volum și câmp (poartă), - de
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]