658 matches
-
apoi ținem depărtați obrajii de limbă și de arcadele dentare. Insistăm ca emisia aerului să fie energică, scurtă și să producă câteva vibrații. Deprinderea vibrațiilor linguale din vibrațiile laringiene Un alt procedeu de obținere a vibrațiilor linguale este deprinderea vibrațiilor laringiene. Se încearcă deprinderea emiterii continue și mai energice a vibrațiilor laringiene prin pronunția fonemului î. Apoi se repetă exercițiul cu vârful limbii ridicat în sus. Logopatul percepe vibrația fină a vârfului limbii pe alveole în timpul fonației laringiene. Se cere să
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
ca emisia aerului să fie energică, scurtă și să producă câteva vibrații. Deprinderea vibrațiilor linguale din vibrațiile laringiene Un alt procedeu de obținere a vibrațiilor linguale este deprinderea vibrațiilor laringiene. Se încearcă deprinderea emiterii continue și mai energice a vibrațiilor laringiene prin pronunția fonemului î. Apoi se repetă exercițiul cu vârful limbii ridicat în sus. Logopatul percepe vibrația fină a vârfului limbii pe alveole în timpul fonației laringiene. Se cere să se producă un pasaj repetitiv a vârfului limbii din prepalatal peste
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
este deprinderea vibrațiilor laringiene. Se încearcă deprinderea emiterii continue și mai energice a vibrațiilor laringiene prin pronunția fonemului î. Apoi se repetă exercițiul cu vârful limbii ridicat în sus. Logopatul percepe vibrația fină a vârfului limbii pe alveole în timpul fonației laringiene. Se cere să se producă un pasaj repetitiv a vârfului limbii din prepalatal peste promontoriul alveolar și în sens opus în timpul emiterii consoanei î. Se va emite un sunet care are un profil acustic asemănator lui r. Deformările de articulare
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
laterală și face parte din grupa consoanelor sonore și rezonante. Dezocluzia articulatorie se face fin prin desprinderea marginilor laterale ale limbii de pe arcada dentară superioară, încât suflul de aer la emitere să se scurgă liber asemenea unui râu. Vibrațiile fonatorii laringiene dau sonoritate sunetului și sunt însoțite de rezonanța cavității orale. Poziția sistemului articulator și emiterea fonemului l Buzele sunt deschise, relaxate și cu comisurile bucale puțin îndepărtate pentru a se da vizibilitate articulării. Limba se plasează inițial în totalitate pe
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
lu, vârful limbii atinge discret palatul într-o mișcare scurtă de ridicare - coborâre a mandibulei, ce asigură pronunția sunetului l. Poziția limbii este vizibilă și se poate intui în oglindă în timpul expirației. Așezând dosul mâinii pe laringe, logopatul percepe vibrațiile laringiene. Poziționarea limbii poate fi favorizată de adoptarea formei ascuțite tip săgeată și plasarea ei sprijinită în spatele alveolelor superioare. Cele două spații laterale li se verifică permeabilitatea introducând o spatulă prin colțul comisurilor bucale între marginea limbii și arcada dentară. Subiectul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
o spatulă și încearcând pronunția până ce iese silaba la. Spatula poate fi înlocuită cu o panglică de material plastic care prin dispunerea transversală trage mijlocul limbii în jos. În timpul articulării, logopatul își verifică poziția în oglindă și își percepe vibrațiile laringiene emise permanent de la începutul pronunției. Odată emis corect, fonemul l se exersează izolat, apoi se pronunță l asociat numai cu vocale în silabe deschise și închise: la,ă, lî, le, li, lo, lu, în cuvinte lac, loc, lan, leac, lui
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
în articulare. Fricativele din a doua regiune de articulare: s, z, ș, j fac de asemenea obiectul unor exerciții comune de antrenament ale articulării și discriminării auditive sau prin labiolectură, datorită poziției asemănătoare în articulare și deosebirilor fine datorate sonorizării laringiene. Odată cu demutizarea și corectarea deformărilor de articulare la cea de a doua barieră, formată din limbă și regiunea dendo-alveolară și prepalatală, logopatul poate utiliza un bagaj sporit de cuvinte care să îi permită deprinderea transferului articulator între cele două zone
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
emitere a fonemului c până înlăturăm defectul de articulare. - Sonorizarea fonemului c cu emiterea sunetului g este un caz fericit de deformare, întrucât fonemul g este foarte greu de realizat de către elevii surdomuți. Logopatul va fi încurajat să amplifice vibrațile laringiene și să conștientizeze acest fapt prin palparea lor pretraheal. Se va exersa noua consoană în silabele deschise ga, gâ și se va fixa apoi în cuvinte care conțin acest sunet: gata, gafă, gamă, gală, gât, gâză, gâscă. După consolidarea fonemului
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Fonemul g este o consoană ocluzivă velopalatală, sonoră perechea fonemului c surd. Ocluzia se realizează pe o zona largă de contact rezultată din retragerea rădăcinii limbii și aplicarea ei pe palat și vălul palatin. Dezocluzia articulatorie se însoțește de vibrațiile laringiene, perceptibile prin palpare prelaringotraheal de către persoanele cu deficit de auz. Poziția sistemului articulator pentru emiterea consoanei g este aceeași ca pentru c. Mandibula are o poziție coborâtă, iar limbă ocupă o poziție retrasă închizând prin rădăcina ei a treia barieră
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
a 30 ml de apă din partea logopedului, iar subiectul reproduce această poziție prin imitație în oglindă. Articularea consoanei g se realizează dificil la fel ca și consoana omonimă c, dar dificultarea în plus este legată de producerea și sincronizarea vibrațiilor laringiene cu explozia articulatorie. Sunetul g are o frecvență în limbă relativ scăzută î0,89%), ce îl situează printre ultimele sunete, urmat doar de fonemele: ge, gi, ghe, ghi, h, a căror frecvențe se încadrează între 0,88—0,18%. Din
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
se încadrează între 0,88—0,18%. Din aceste motive sunetul g se predă printre ultimele sunete, după deprinderea și consolidarea sunetului c. Dacă s-a deprins corect articularea sunetului c, se poate obține articularea sunetului g prin asocierea vibrațiilor laringiene. Obținerea vibrațiilor laringiene este favorizată de pronunția silabei ga. Vocala a are aceeași deschidere a mandibulei în articulare și permite prin transfer interfonemic obținerea vibrațiilor laringiene, încât alegerea tehnicii de articulare directă a fonemului indică folosirea unor cuvinte care să
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
0,88—0,18%. Din aceste motive sunetul g se predă printre ultimele sunete, după deprinderea și consolidarea sunetului c. Dacă s-a deprins corect articularea sunetului c, se poate obține articularea sunetului g prin asocierea vibrațiilor laringiene. Obținerea vibrațiilor laringiene este favorizată de pronunția silabei ga. Vocala a are aceeași deschidere a mandibulei în articulare și permite prin transfer interfonemic obținerea vibrațiilor laringiene, încât alegerea tehnicii de articulare directă a fonemului indică folosirea unor cuvinte care să conțină silabă ga
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
deprins corect articularea sunetului c, se poate obține articularea sunetului g prin asocierea vibrațiilor laringiene. Obținerea vibrațiilor laringiene este favorizată de pronunția silabei ga. Vocala a are aceeași deschidere a mandibulei în articulare și permite prin transfer interfonemic obținerea vibrațiilor laringiene, încât alegerea tehnicii de articulare directă a fonemului indică folosirea unor cuvinte care să conțină silabă ga: gamă, gală, gât, găleată, gogoașă. Fonemul g odată articulat impune verificarea gradului de sonorizare din partea recuperaționistului, dar mai ales din partea logopatului. Pentru aceasta
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
a fonemului indică folosirea unor cuvinte care să conțină silabă ga: gamă, gală, gât, găleată, gogoașă. Fonemul g odată articulat impune verificarea gradului de sonorizare din partea recuperaționistului, dar mai ales din partea logopatului. Pentru aceasta logopatul va palpa în timpul articulării vibrațile laringiene atât la logoped cât și pe ale sale. Alegerea acestor cuvinte are avantajul existenței cuvintelor corespondente care conțin fonemul c: gală - cală, gamă - camă, gât - cât, gogoașă - cocoașă. Prin exerciții consecvente, supraveheate de logoped, subiectul va deprinde vibrațiile laringiene și
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
vibrațile laringiene atât la logoped cât și pe ale sale. Alegerea acestor cuvinte are avantajul existenței cuvintelor corespondente care conțin fonemul c: gală - cală, gamă - camă, gât - cât, gogoașă - cocoașă. Prin exerciții consecvente, supraveheate de logoped, subiectul va deprinde vibrațiile laringiene și va fi încurajat să le întrebuințeze când a reușit să le obțină. În caz de nereușită a metodei precedente se poate recurge la o altă metodă ce utilizează mutarea mecanică a barierei de articulare cu ajutorul unei spatule sau lingure
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
și sunete, apoi se face sinteza noului cuvânt folosind fonemul g corect pronunțat. Logopatul va pronunța permanent sunetul g „etalon”, la care logopedul i-a confirmat și i-a încurajat pronunția ca fiind corectă, palpându-și în același timp vibrațiile laringiene. Dacă fonemul nu a fost emis corect inițial, se recurge la transferul sonorizării de la consoanele v, b, d, pronunțând repetitiv și rapid grupurile: bc-bc-bc , vc-vc-vc sau dc-dc-dc, până se obține un profil acustic asemănător sunetului g. (22, 184, 228) - Deformarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
gurii, iar uneori se poate percepe chiar și sub bărbie prin fricțiunea aerului de rădăcina limbii. Sunetul h este surd doar în poziție finală în cuvinte. De cele mai multe ori fonemul h are atașate vibrațiile vocale ale sunetului următor. Emiterea vibrațiilor laringiene în timpul rostirii sunetului h nu este o greșeală ci o achiziție importantă, dar trebuie să supraveghem ca vibrațiile să nu vină din partea vălului palatin. Sunetul h se exersează izolat apoi în cuvinte în poziție inițială, intermediară și finală: haină, horă
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
maximă de mobilitate. În timpul expirului oral, vălul palatin se ridică, iar curentul de aer pulmonar pune în vibrație corzile vocale prelung și rezonatorul bucal, format din palatul osos și partea anterioară a limbii. Tonalitatea vocalizării este dependentă de frecvența vibrațiilor laringiene și localizarea rezonanței, caracteristică ce face diferența dintre „vocea de piept”, în care tonalitatea este medie, rezonanța este orală anterioară și care constituie obiectivul demutizării, iar pe de altă parte „vocea din cap”, în care tonalitatea este înaltă cu rezonanța
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
se corectează ușor prin relaxarea obrajilor și îndepărtarea comisurilor bucale în pronunție. - Deformarea fonemului ă în vocala e impune retragerea limbii, nu ridicarea ei. - Desonorizarea sau nazalizarea în tonalitate înaltă îvoce de cap) a fonemului ă necesită redobândirea unei fonații laringiene, cu vibrații toracice îvoce din piept), prin exersarea articulării diapozonului vorbirii - fonemul a. (22, 184, 228) Demutizarea vocalei I Fonemul i este o vocală închisă, dispunând alături de fonemul î de cea mai redusă deschidere a mandibulei, nerotunjită prin lipsa influenței
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Tonalitatea înaltă crează „vocea de cap' stridentă și neinteligibilă, cu pierderea vibrațiilor toracice și o concentrare a rezonanței la nivel faringean înalt și în oasele cutiei craniene. Prin palpare, surdomutul sau hipoacuzicul ia cunoștință de diferențele de transmitere a vibraților laringiene și va corecta defectul. - Nazalizarea emisiei vocalelor este datorată lipsei acțiunii ocluzive a vălului palatin și concentrării defectuoase a rezonanței orale. În primul rând se conștientizează nazalizarea prin palparea vibrațiilor de la rădăcina nasului sau se demonstrează reducerea bulelor suflate într-
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
organe situate deasupra umerilor, excluzând creierul și măduva spinării. Sunt incluse: Cavitatea orală (gura) Glandele salivare Faringele (gâtul) Laringele (cutia vocală) Nasul, cavitatea nazală și sinusurile paranazale Urechile Ochii Tegumentul (pielea) Glanda tiroidă și glandele paratiroide Cele mai multe cancere orale, faringiene, laringiene și ale cavității nazale se dezvoltă din membrana internă(mucozală) care “căptușește” la interior segmentele capului și gâtului. INFORMAȚIILE DIN BROȘURĂ Informațiile conținute în această broșură se referă la cancerul cavității orale și cancerul sinusurilor paranazale. Tratamentul și efectele creșterii
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
se pot dezvolta (crește) într-un mod anormal și necontrolat, și doar localizarea și tipul de celulă canceroasă vor determina tipul cancerului de „cap-gât” de care suferiți. De aceea cancerul cavității orale poate fi diagnosticat și tratat diferit de cel laringian, deși ambele cancere sunt clasificate ca fiind „cancere ale capului și gâtului”. SIMPTOME Cancerele capului și gâtului au mai multe simptome. Puteți avea o ulcerație sau o tumefiere la nivelul cavității orale, gâtului sau maxilarelor (care nu dispare în mod
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
sau maxilarelor (care nu dispare în mod natural) ori puteți constata o dificultate la mestecare sau înghițire. Aceste simptome, alături de durerea la nivelul regiunilor capului și gâtului, sunt întâlnite în principalele tipuri de cancere ale capului și gâtului: oral, faringian, laringian, nazal și al sinusurilor paranazale. Întrucât în țara noastră aceste patologii sunt diagnosticate și tratate distinctiv de specialități diferite (chirurgia orală și maxilo-facială respectiv oto-rinolaringologia), vom face referire în continuare doar la cancerele orale și cele ale sinusurilor maxilare (de
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
cardiace, procedura nu este lipsită de riscuri, în special legate de lezarea marilor vase și mai ales a ductului persistent, datorită consistenței sale fragile. Alte complicații intra- și postoperatorii: ligaturarea accidentală a crosei aortice sau arterei carotide stângi, lezarea nervului laringian recurent sau a ductului toracic. Tratamentul chirurgical minim invaziv urmărește aceleași principii de evidențiere a structurilor vasculare și de suprimare a ductului persistent prin aplicarea unor clipuri metalice (titan sau alte materiale similare), accesul realizându-se toracoscopic videoasistat, prin intermediul a
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]
-
4 intercostal. Se retractează spre anterior plămânul stâng și se evidențiază pleura mediastinală prin a cărei transparență se observă traiectul aortei, a vaselor mari și elementele hilului pulmonar. Se disecă pleura mediastinală, cu precauție pentru evitarea lezării nervului vag și laringian recurent. Se începe disecția și mobilizarea vaselor proximale - arcul aortic și artera subclavie, apoi a aortei descendente postductale, cu identificarea primelor perechi arteriale intercostale și a canalului sau ligamentului arterial. Se disecă extensiv vasele pentru o bună mobilizare a aortei
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU SUCIU () [Corola-publishinghouse/Science/92072_a_92567]