5,345 matches
-
în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe vatra partidului). Spectacole: circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde mâna, de a-ți aștepta rândul, de a da și de a primi din nimicul altuia, în timp ce nimicul tău îl ții pentru zile negre. Anii 80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai greu pentru un principe nou, decît pentru oricare altul, să evite faima de om crud, deoarece statele noi sînt pline de primejdii. Virgiliu spune în adevăr prin gura Didonei: Red dura et regni novitas me talia cogunt Moliri, et late fines custode tueri 37. Cu toate acestea, el nu trebuie să dea ușor crezare acuzațiilor sau să treacă prea repede la acțiune, și nici să nu se sperie din nimic. Trebuie să procedeze cumpătat, cu înțelepciune și cu omenie, iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înseamnă a te lupta cu monștrii pe care i-ai făcut; este mai firesc, mai rezonabil, mai uman să-ți faci prieteni: fericiți sînt principii care cunosc deliciile prieteniei! Mai fericiți încă sînt aceia care merită iubirea și afecțiunea poporului. lată-ne și la ultima întrebare a lui Machiavelli, dacă un principe trebuie să aibă fortărețe și citadele sau nu. Cred că mi-am spus părerea în capitolul al X-lea, în ceea ce-i privește pe principii mărunți; să ne ocupăm
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vii din acel an) de mortalitate infantilă de 230 ‰. În 1900, acest procent a scăzut deja la 160. În 1950, el nu a mai atins decât 52. Și în 2002, el este de-abia... 4,2! Victorie fantastică a igienei lato sensu, a nutriției, a medicinii și a protecției sociale într-o țară în plină dezvoltare... Or, ceteris paribus, este evident că orice câștig de o unitate în ceea ce privește mortalitatea infantilă înseamnă o naștere suplimentară (Sauvy, 1963 și 1992). Să prezentăm acum
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sus pe rîulețul Repedea, la Havas Mezö. Se tălmăcește prin „CÎmpul Înzăpezit“, nume făurit de unguri pentru Poienile de sub Munte, În Maramureș, la granița de nord, Între munții Copilașu, Vinderelu și Popivan. I-au vărsat În niște barăci cu priciuri late, supraetajate de-a lungul pereților. Aici urmau să doarmă cu straița sub cap, cu cerga deasupra și cu picioarele obligatoriu spre centrul barăcii. De gătit, aveau să-și gătească singuri la cazan pe seama a ceea ce li se va pune la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În bună parte curgerea luminii. Pe prispa acelei case, erau să mă doboare lacrimile la dispariția bolții de viță ce mă ocrotea În umbra ei și mă apăra de toamna de dincolo. Căci Într-adevăr, Într-un octombrie, În lipsa frunzelor late și dese, culese În mare grabă odată cu strugurii, cerul dă duse pe neașteptate peste mine și mă făcuse să mă refugiez de ruși nea plînsului În prima Încăpere la Îndemînă, tindă Îi spu neam noi, lip sită de ferestre. M-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe masă În zi de post? I-a scos Floare din Încurcătură, sărind iute și, cîtă vreme părinții au stat la vorbă, a gătit niște lăști cu curechi de s-au lins cu toții pe buze la sfîrșit. De la tăițeii ăia lați și de la varză, pețitorul a fost sigur că făcuse pasul cel bun. Bucurie mare În amîndouă casele! S-a rînduit prin ur mare cununia lui Gheorghe, feciorul primarului Pomean din Pișcari, cu Floarea Nodului din Giungi. Așa era poreclit tatăl
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mrs. Flory, tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să adune și să ducă la spălat vasele de pe o curea lată care umbla singură. A rămas țintuită locului uitîndu se la fîșia aia cum se duce, pînă cînd a trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare o fi văzut, numai ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de sărbătoare, și mergeau la bal În - spunea mama Floare - „Pemnița lui Levandowsky“. Rostea Însă acest nume ungurește, cu accentul pe prima silabă și cu gura căscată bine ca să poată slobozi vocalele deschise. Mai adăuga că „pemnița era bugăt de lată, da’ tare era lungă față cu cît era de lată. Iară trîmbițașii ședeau deasupra pe o cadă mare cu gura-n jos și cu dobașu’ lîngă ei“. Nea Snaco trompetistul apăsase fără să vrea pe o clapă a memoriei mele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pemnița lui Levandowsky“. Rostea Însă acest nume ungurește, cu accentul pe prima silabă și cu gura căscată bine ca să poată slobozi vocalele deschise. Mai adăuga că „pemnița era bugăt de lată, da’ tare era lungă față cu cît era de lată. Iară trîmbițașii ședeau deasupra pe o cadă mare cu gura-n jos și cu dobașu’ lîngă ei“. Nea Snaco trompetistul apăsase fără să vrea pe o clapă a memoriei mele și făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tihnit doar pentru ea, dacă tatăl ei, colonelul, nu s-ar fi pus În fruntea unei oștiri pline de tunuri și n-ar fi pornit să-și ia fata Înapoi. Numai că n-a biruit a răzbate peste Someș, apă lată căreia hrisoavele din secolul al XIII-lea ale regelui arpadian Andrei al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul. Tocmai atunci, pe un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tren, i-au legat cu lanțuri unul de altul și i-au Îmbarcat pe niște șlepuri cărora le-au dat drumul În josul apei. Era la vreme de primăvară, apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pe glob În felul acesta și-n felul acela.... Pișcăranii nu și nu. Că de ce să se uite fereastra Raiului la Gheorghe, și nu la ei, că și ei au bătut lumea În lung și-n 213 Jos de pe Pămînt lat, și ei au fost la America, și ei s-au bătut În Franția și-n Rusia, dar de năzdrăvănii ca ale Pomeanului n-au auzit și nici nu le-au văzut. În schimb, nimeni nu-i tăgăduia istoria cu Întîlnirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stă o „mândrețe de om”, asemănător acelor „fii ai lui Dumnezeu” despre care vorbește Geneza (6, 2,4), părinții uriașilor de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din aur și purpură. Pe masă, o carte lungă de șase coți și lată de zece. La dreapta și la stânga judecătorului, doi îngeri-scribi înzestrați cu toate cele trebuincioase unei asemenea îndeletniciri: toc (kalamon), cerneală și hârtie. În fața judecătorului, de cealaltă parte a mesei, un alt înger ține în mână o balanță. La stânga, în spatele îngerului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
soluția calchierii obediente, te asigur că Editura Polirom ar da iute faliment cu acest proiect. La polul opus stă diortosirea mitropolitului Anania, foarte frumoasă stilistic, dar tot atât de discutabilă științific (nu e singurul - admirabilul Petru Creția a făcut-o și mai lată cu acele câteva traduceri apărute la Humanitas). Diortosirea Anania și reelaborarea Petru Creția constituie cazuri, aș spune, flagrante de traducere „etnocentrică”, adică hiperpersonalizată. Sună splendid, mai ales Creția, dar la ce bun? Sunt ca frazele din Biblia lui șerban, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
doliu în Japonia. 2 elemente de ritual funerar tradițional japonez. 3 Kaiken = cuțit ritual de sinucidere folosit de femei (15 cm lungime); un alt cuțit ritual, folosit în practica Jigai era tanto (de 15-30 cm lungime). 4 Sashen = "obi" = brâul lat al kimono-ului, costumul tradițional japonez. 5 Jigai = ritual de sinucidere al femeilor în Japonia (secționarea arterei carotide); pentru femei era interzis seppuku. 6 Seppuku =ritual de sinucidere pentru bărbați (sin.:hara-kiri) 7 Matsugo-no-mizu= "apa clipei de pe urmă" = primul din ritualurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie cu bor larg și cămașă albă. Pantalonul, bine strunit În chimir lat, sfârșea În cizme cu carâmb Înalt, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape de musafiri, omul a ridicat privirea, și-a scos pălăria și, cu gest larg, a salutat cavalerește... Ningea cu fulgi cuminți. Cădeau frânturi din acel bulgăre ceresc... alb
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete sure și mustață bogată. Pălărie cu bor larg și cămașă albă... Pantalon bine strunit În chimirul lat sfârșea În cizme cu carâmb moale, frumos vălurit... Când a ajuns mai aproape, a ridicat privirea, și-a scos pălăria și a salutat cavalerește. ― Bine ați venit, dragii mei dragi... Atât a reușit să spună Înainte de a lăsa bastonul din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ochelaristul cu numele de Romică nu se lăsă descurajat de această primire și, în loc să plece, se dădu mai aproape de ei, își aprinse o țigară din care trase adânc în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-a sculat! trase Dobrescu, mucalit, concluzia. Curând însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
descurajat de această primire și, în loc să plece, se dădu mai aproape de ei, își aprinse o țigară din care trase adânc în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-a sculat! trase Dobrescu, mucalit, concluzia. Curând însă aflară de la alți colegi despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zi cineva. Ce bombă?... Că și studenții de la Timișoara au organizat un miting și au o listă de revendicări... Conducerea țării e pe jar! I-auzi!... Numai la noi, aici, e liniște și pace... V-am spus eu că e lată rău de tot! se auzi atunci și glasul lui Romică ochelaristul. Și până la urmă, ce naiba vor ungurii ăștia?... Cum ce?... sări cu gura Nelu Ianolide, filologul cu biblioteca plină de cărți interzise și nelipsit de la aceste discuții. Păi ia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
împiedecând-o să vorbească. În schimb spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș și Dora ? Un cântec de zurgălăi e pe cale să se înfiripe... Doamna Dora, scuzați-mă că vă trezesc, dar Atanasie vă așteaptă ca să vă ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putea spune, din toată fauna aceea de meseriași ai bâtei, puși să mutileze trupuri și suflete omenești nevinovate. Doar ai văzut și dumneata că, deși s-a dat sfoară în țară, deocamdată s-au identificat numai două exemplare, mari și late, fără vreo urmă de ceva omenesc într-însele. Dimpotrivă, priviri agresive, porniri de fiară, suflete cantonate în rele pentru totdeauna, niște specimene nedemne de ceea ce include în definiția sa cuvântul om. Apoi, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume, anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
singur și era cel mai bun prieten al copiilor. Nu știu de ce, dar omul îmi părea un pic altfel decât ceilalți. De pildă, obișnuia să iasă în fața blocului, în "țarc", într-un costum curios, de o culoare gri-deschis, cu dungi late și negre. Avea și o bonetă, în același ton, în vreme ce în picioare târa niște papuci ciudați, cu talpa din lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera de "acolo". Când mă duc iar la ei, vreau să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
poate pleca deja în concediu. Și tata era foarte emoționat, dar nu datorită acestui premiu. Îl mișcase atât de mult vestea, încât arăta ca în clipele lui de mare mulțumire sufletească: își pipăia, nu știu de ce, foarte febril, cureaua aceea lată, din piele sănătoasă, pe care o avea la pantaloni. Acesta era un tic foarte interesant al lui... A fost apoi o reală surpriză atunci când m-am trezit lângă marginea patului meu cu Nineta. Eu eram cel care-i făcea vizite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]