15,723 matches
-
poluante, aflate în afara orașului, dar destul de aproape ca să-și facă simțită nefasta existență. Temperatura - în jur de 15 grade Celsius. Mulți chinezi și chinezoaice pe străzi, toți parcă grăbiți să ajungă undeva mai repede. Puține reclame sau firme cu caractere latine. Numai « Sex Shop » se pare că nu se traduce prea bine în chineză și îmi atrage atenția. Sau poate că este ilegal de făcut reclamă pentru magazine care ar putea duce la creșterea natalității, puțin dorită de guvern, prin legea
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
și aveam prieteni muzicieni de jazz... Întotdeauna există o speranță, o ieșire. De aceea trebuie să gândești numai la lucruri pozitive. Dvs. ce credeți? Cred la fel ca dvs. Există multe puncte comune între România și noi... Da, e mediul latin care ne unește... ...mediul latin, invadat acum de cel anglo-saxon, care aduce oameni de afaceri foarte buni; dar nu numai... E pasionant să vezi toate acestea... Mi-ar plăcea să mă reîntorc în România. Ați mai fost o dată, prin 1975
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
jazz... Întotdeauna există o speranță, o ieșire. De aceea trebuie să gândești numai la lucruri pozitive. Dvs. ce credeți? Cred la fel ca dvs. Există multe puncte comune între România și noi... Da, e mediul latin care ne unește... ...mediul latin, invadat acum de cel anglo-saxon, care aduce oameni de afaceri foarte buni; dar nu numai... E pasionant să vezi toate acestea... Mi-ar plăcea să mă reîntorc în România. Ați mai fost o dată, prin 1975... Da, n-are importanță. Pentru
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe care umezeala, vînturile, chimia grea, oceanică, îi va schimba, sever, culoarea... În mîna stîngă, ea ține la subțioară tăblia pe care stă scrisă cu litere latine Declarația de independență de la 4 iulie 1776. Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd aproape
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
si scenografia lui Silviu Purcărete, o coproducție Nuova Scena - Arena del Sole - Teatro Stabilo di Bologna și Théâtre de l'Union - Centrul Dramatic Național de la Limoges (al cărui director este, din ianuarie 1996, Silviu Purcărete). În acest proiect subintitulat "cultura latină a Europei" au fost angrenați și trei actori români: Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc și Ilie Gheorghe. Știam de ceva vreme despre acest gînd al lui Purcărete legat de marchizul de Sade, știam că a muncit mult la documentare împreună cu scenaristul
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
îmbărbătăm cu: Se poate!”. Ce ne-ai pregătit în plan literar? De un an lucrez la un roman care se va numi Răpirea Sabinei, adică L'Enlâvement de Sabina, o rescriere a doua mituri fundamentale pentru cultura greacă și cea latină: Danaidele și Răpirea Sabinelor. Este un mit modern construit în jurul constrângerii femeilor în relația de mariaj și felul fiecăreia de a se salva și a se elibera de cămașa de forță a tradiției. Este vorba despre universul domestic al familiei
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice, disciplina uitată a limbii latine, etimologiile unor cuvinte compromise ș.a. Opțiunile și antipatiile partinice ale autorului sunt, cu două sau trei excepții vagi, trecute sub tăcere, ceea ce reprezintă o performanță în sine în condițiile unui mediu excesiv politizat. Firește că, o dată ce ai ridicat o piatră
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
credea Blaga, mai mult decât influențele culturale franceze?) Constat la eseurile lui I. Funeriu același gen de alchimie în primă instanță nespectaculoasă, servită prompt de bunăstarea evidentă a informației culturale. Poate că prevalează aici aspirația către rigoarea carteziană a limbii latine, despre care eseistul amintește nostalgic, în bună tradiție ardeleană. Refuzând în schimb, dintr-o justă orientare, cărările presărate cu floricele stilistice, din cauza cărora adeseori ideile sub-înțelese rămân, într-adevăr, pe palierele obscure ale înțelegerii. I. Funeriu, Eseuri lingvistice antitotalitare, în
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
în vecinătate. De aceea, pentru mine, granița e un loc de întâlnire între vecini și nu unul de separare. Când granița e nepenetrantă, ceva nu este în ordine. Pentru romanși, frontiera este punctul de convergență între lumea germanică și cea latină, între cultura locală și cea universală, într-un cuvânt un loc unde se întrepătrund diversitățile. M.P.M.: După părerea mea, Reflecții de la Sils-Maria este o operă incitantă, arzătoare, modernă... Există aici noțiuni și tabuuri care trebuie privite cu alți ochi, cum
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
printr-un je m^en fiche-ism simulat de un om profund serios. Titlul însuși al cărții se bazează pe un joc de cuvinte de prost-gust (aluzie la expresia medicală penis captivus) și mai conține și o greșeală de gramatică (cuvântul latin care înseamnă "poet" este "poeta", nu "poetus"). Virtuozitatea stilistica de altădată, care avea ceva vrăjitoresc și îl transporta pe cititor, prin însăși stranietatea ei, spre o mare altitudine lirica s-a transformat într-o comedie a limbajului, doar pitoreasca, doar
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
Gheorghe Grigurcu În prefață pe care a scris-o, în 1929, la poemul lui Saint-John Perșe, Anabase, Hugo von Hofmannsthal face o distincție între două categorii de poeți: "În această a constat dintotdeauna apropierea latină de inconștient; ea nu are loc în visătoarea risipire de sine a spiritului german, ci printr-o amestecare a obiectelor, o spargere a ordinilor", într-o "obscură și violență autoincantatie prin magia cuvintelor și a ritmurilor". Negreșit, Miron Kiropol e
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de sine a spiritului german, ci printr-o amestecare a obiectelor, o spargere a ordinilor", într-o "obscură și violență autoincantatie prin magia cuvintelor și a ritmurilor". Negreșit, Miron Kiropol e, din acest punct de vedere, un poet de tip latin. Verbul sau mediteranean nu se risipește visător, ci amestecă obiectele, le malaxează, ordonează resturile lor cu voluptatea sado-masochistă a unei ordini antinaturale. Nu risipirea, difuziunea delicată a eului dat îl interesează, ci restructurarea, care, deformînd și descompunînd datele realului, conferă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
chestiunea existenței unei limbi indo-europene e practic botezata și legiferata de William Jones, care, desi abia vag inițiat în studiul sanscritei, proclama pur și simplu, împreună cu prietenii săi din Societatea de la Calcutta, certitudinea unor afinități lingvistice între sanscrita, greacă și latină. Ce-i drept, curajosul lui mesaj nu pare să fi fost recepționat decît abia pe la jumatatea secolului al XIX-lea, dar odată preluat el stîrnește un adevărat val de descoperiri care confirmă și încetățenesc definitiv studiile indo-europene. Printr-un Voltaire
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
Ar fi interesant de știut dacă, la întrevederea avută cu Curzio Malaparte, demnitarul român i-a împărtășit gîndurile sale, așa cum o făcuse de curînd cu prietenul său, Renato Bova Scopa, ambasadorul Italiei în România: crearea, cu ajutorul Romei, a unei Axe latine, ceea ce ar fi asigurat și o anumita independența în raporturile cu germanii. Problema Europei de mîine preocupă în plus sufletul nostru... Pentru a-și cîștiga liniștea, Europa trebuei protejată de pericolul predominării unei singure rase care, de un secol și
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
a-și cîștiga liniștea, Europa trebuei protejată de pericolul predominării unei singure rase care, de un secol și jumătate, amenință pacea lumii... Italia și Franța ar putea să se unească și, împreună cu Portugalia, Spania și România să creeze acea Axa latină în Europa meridionala, destinată să înfrîneze expansiunea Germaniei..." Oricum, nemții vor prinde de veste (11 servicii secrete în România acelor vremuri) și îi vor întocmi lui Mihai Antonescu un dosar voluminos; iar Hitler în persoana îi va cere mareșalului Antonescu
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
carte (care avea printre personaje și români exilați la Paris), trecînd cu discreție peste identitatea autorului. Nimeni nu a bănuit atunci că sub pseudonimul Ch. Séverin se ascunde cel pe care Occidentul îl recunoscuse că o somitate în domeniul clasicismului latin, iar exilul românesc - și ca pe un gazetar anticomunist plin de nerv. Nimeni, cu excepția lui Virgil Ierunca. În articolul-portret, publicat la două luni după moartea lui N.I.Herescu în Românul, el scria între altele: "s-ar putea, bineînțeles, să mă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
toate. Puteai să citești, să faci sport și am făcut foarte mult: înot, tenis, volei, tenis de masă, schi, patinaj. Era timp să faci liceul bine, facultatea bine. Cum am ajuns la chimie? Mie îmi plăceau toate. Mai puțin limba latină, pe care o învățăm cu dinții strînși, numai pentru notă, să nu-mi strice media. Aveam însă o intimă afecțiune pentru literatură, pentru scris, pentru istorie. Eram pasionată după Evul Mediu. Mi-am imaginat că voi merge la istorie și
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
exprimăm în limba ei, complet neatenta la înțelesul disputei. Pe ea nu o interesează decît dacă nimerim cuvintele trebuincioase si-atît. Curios, din cauza urei și disprețului pe care Juan mi le arăta cînd află că vin dintr-o țară comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește, ca profesoară scoate pe loc o interjecție admirativa, un fel de aoahhh! o exclamație tipic americană
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
romanic, bazată pe confruntarea permanentă a evoluțiilor din română cu cele ale limbilor și chiar ale dialectelor romanice (inovații, convergente, diferențe) are avantajul de a face să se vadă altfel importantă fenomenelor interne, relațiile dintre ele. Faptul că un element latin s-a păstrat sau nu în română capătă altă semnificație dacă e judecat prin raportare la păstrarea, dispariția sau transformarea să în celelalte limbi romanice. E evident că o perspectivă mai largă, măi de sus, întemeiata teoretic și documentata de
Romanistică, românistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18038_a_19363]
-
legate de evoluția unor discipline în Evul Mediu, pentru a oferi doar o mostră de funcționare a metodei și raționamentului autorului. Spațiul disciplinar în care gestul are o importanță stabilită teoretic și recunoscută direct este, evident, retorica clasică. În varianta latină, cele cinci părți constitutive ale retoricii sînt invențio, dispositio, elocuțio, memoria și actio (sau pronunciatio). Ultima se referă la postura oratorului în timpul susținerii discursului său, începînd cu intonația și inflexiunile glasului sau, și ajungînd pînă la gesturile pe care era
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
corp, si aceasta e realizabila prin contopirea propriilor gesturi în mișcările unei întregi comunități. Așa se explică disciplină monastica, bazată pe un principiu al uniformizării și reducerii la singularitate a unei mulțimi. Gesturile prescrise, mult mai riguros decît în retorica latină, garantează coeziunea comunității monastice și anulează individualitatea, ferind-o astfel de ispita și păcat. Unde morală monastica atinge limită misticismului, gestul e chiar anulat complet: individul e mut și imobil, pentru că el e cuprins de extaz. De fapt, Evul Mediu
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
aprilie,/ presimțind Învierea" (Mierle frîncesti). Însă marea atracție o alcătuiește acum pentru poet Paradisul terestru. Am putea vorbi de un virgilianism nu doar în sensul exaltării bucolice, ci și al pletorei de date culturale, al acelui alexandrinism pe care clasicul latin îl asociază emoției naturiste, în tonalități ce cîteodată, așa cum s-a remarcat, premerg Parnasul. Adrian Popescu e îmbătat de o natură filtrată prin timpuri și locuri exotice, prin elemente livrești, nu în direcția unei abstractizări, a unei decorporalizări, ci a
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
cu Iacob: S-a întors în grabă la ceilalți și tăcea ascultînd/ murmurul cristalin luptîndu-se cu sîngele sau sărac,/ cu mareele nopții egeice" (ibidem). Astfel cultură se implică în fiziologie: "îți simt albastrele vene,/ arhaicul puls, fervoarea etrusca și auriculul latin/ fluxul de sînge ce vine din Ionică/ îți albește mai tare picioarele că două coloane,/ de marmură, Agrigento e stîngul, Selinunte e dreptul," (Elegia italica). Sau: "Dar aud clipocind Ada și Tevere dinspre izvoarele mitice/ spre metropolele plămînilor tăi? (ibidem
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
aur peste cel vechi?// Sporovăiau că adevărații atei și rîdeau de timp,/ numai eu, arhaicul, crestat de scoici, singur și disperat/ tăceam amintindu-mi că peste puțin voi fi un suflet fără trup/ tăceam amintindu-mi viața dinainte și după.// Latin, încercam să mă simt acasă printre greci,/ și totuși ăMartiniă cu gheață mă trădase ușor;/nu labil, vulnerabil cum șunt, la subtilele mișcări/ ale dublului astral, ale geamănului celest? (Elegie egeică). Nu mai puțin atractioasă decît cea italica, e priveliștea
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Constantin Țoiu Cano tristia, tristis, - autodefinirea lui Ovidiu că poet reprezintă cel mai economic fel de exprimare probabil din toate timpurile culte, exceptînd limba engleză și mai apoi engleză, si mai succinta, vorbită de americani. Spiritul latin, atît de dinamic, renunță des la predicatul implicit, aceasta mărind viteza rostirii, dinamismul înțelegerii ei, eliminîndu-se, paradoxal, chiar predicatul ca purtător legitim al mișcării. Lipsa lui însă, din contră, tensionează frază. Se cunoaște anecdota, clasică, cu cei doi cărturari: care
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]