1,196 matches
-
Se-opri în drum. În liniștea turbată Un lung convoi preumblă prin cetate ...De printre toți, un trandafir cu pată Îi face-un semn în zarea-ndepărtată. Se-apropie cu teamă... Răzbate de printre colbul rece, halucinant Un colcăit de lavă. Dar ce firavi sunt ochii ei! Privirea o trădează, Sclipirea lor - crâmpei de diamant. - Aleasa mea, ce cauți printre sclavi? Căzu, și prinse brațul ei plângând - Copila mea, neprihănită floare Te vor târî prin arșiță, prin soare Te vor lovi
SUNAMITA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346928_a_348257]
-
și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, nici macar peninsule, câinii nu se sălbăticiseră, pescărușii nu țipau la căpătâiul marinărilor morți. Somnul ne era plin de fluturi trezia, o revărsare de lave stropii de apă, pe trup aveau culoarea ochilor tăi. Azi mâinile tale par să cânte la un pian exilat în lumina veiozei, tot mai scăzută, măi întoarsă spre sine azi rătăcim prin trădări, remușcări, umbrele-s lungi, purtătorii lor morți
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
ta, soptindu-ți ce mult te iubește... În noaptea albă, obosită de răutățile zilei, incerc din nou să închid albastrul..., așteptând cu nerăbdare întoarcerea gândului, de la fereastra ta. Într-un târziu, îl simt din nou în mine...este plin de lavă care îl mistuie pe dinăuntru... Mîngâiată de o lacrima amară ce se prelinge ușor pe marginea gândului, adorm cu... golul din suflet și cu gândul la tine... Clipe moarte... plâng în sufletul gol picurând într-un ritm monoton... Fiecare clipă
GRANIŢA CARE NE DESPARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345263_a_346592]
-
ta, soptindu-ți ce mult te iubește...În noaptea albă, obosită de răutățile zilei, incerc din nou să închid albastrul..., așteptând cu nerăbdare întoarcerea gândului, de la fereastra ta.Intr-un târziu, îl simt din nou în mine...este plin de lavă care îl mistuie pe dinăuntru...Mîngâiată de o lacrima amară ce se prelinge ușor pe marginea gândului, adorm cu... golul din suflet și cu gândul la tine... Doina THEISS Referință Bibliografica: Granița care ne desparte... / Doina Theiss : Confluente Literare, ISSN
GRANIŢA CARE NE DESPARTE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345263_a_346592]
-
sufletul și să mi-l răcorească! Să stingă arșița care îl dogorește. Acum mă simt așa de singură... Vreau să mă regăsesc în îmbrățișarea ta, Ștefane! parcă-i spunea bărbatului, cu atâta pasiune ce se năștea gata să erupă ca lava fierbinte a unui vulcan activ. Strânge-mă la pieptul tău, iubește-mă! Salvează-mi starea de confuzie și de nesăbuință ce m-a cuprins în îmbrățișarea ta!” Ștefan, conștient de efectul ce-l producea asupra Gloriei intimitatea creată între ei
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
carmin, simbol, al iubirii din mine, destinație clară, către tine, Paradis pierdut, căutat în imposibil, regret târziu, cizelat de săruturi, ce vin și se-ntorc mereu, serviciu netimbrat, livrat de tine, zâmbind vieții, la care am sperat, ciocolata fierbinte, ca lavă dintr-un Vezuviu vulcan, pierdută-n crevase de stânci, agățate de sufletu-mi hoinar, așteptând avalanșă de sentimente, să se prevale peste mine, îngropându-mă, sufocat de iubirea ta, ce mă cuprinde, cu tentacule-întrebări, săruturi și dezmierdări, lasă-mă să
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
de amfiteatru. Cine deschide orice carte a lui Tudor Vianu, întânlește în permanență atitudinea unui poet liric lucid care caută drumul dintre poezie și adevăr. El pune accent pe zonele luminoase ale sufletului, pe stările majore de vis cert, fără lavele subconștientului. Neoclasicul Tudor Vianu îl gusta și pe Rilke, dar nu-l disprețuia nici pe Homer, apreciindu-i simbolul epopeilor, încălzindu-se la focul poemelor gigantice. Tematic poetul scrie poeme cu notații și simboluri filozofice, cu imagini exotice de călătorie
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
ascuțiți par rechini ce devoră sufletele moarte ale lui Gogol printre epave (încă) vii mi-e dor de suflul flamboiant al câmpiei unde îmi ascund demnitățile /capre negre cu copita spartă/ mâinile mele două curăță taraba lumii opulența deșartă simt lava uralilor trecându-mi în sânge/leagăn atârnat de gura de cer/ respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister descălțată de adamii perfuzabili stereotipi de carnaval poți încerca pașii de salsa pe acoperișul lumii orbitor din aval cu uralii în sângele
URALII PRINTRE EPAVE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377083_a_378412]
-
rochia îmi miroase a fragi picioarele a pietre de râu ți-e teamă de o magică iubire ca de o moarte mă încalț cu visele tale fragile îți port haina celor două nopți dragul meu drag cel mai de departe lava cuvintelor sapă între noi șapte sorți clopoțeii iubirii sună din grădini suspendate între steaua dimineților și roua iubirilor perlată se iubește diafan cu simțurile aprinse ca ochii unui cer magică artă goliți de cuvinte prea dulci prea amare/ curcubeau aruncat
PIETRELE SOARELUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377087_a_378416]
-
Ce să-i spun o, Doamne Sfinte, când nici eu nu știu a-i spune, De ce este suferință? Vai, mi-e inima tăciune! Nu mai bate-n fericire ci în deznădejde gravă, Îmi e sufletul ca focul, clocotește ca o lavă, Dar în toat-amărăciunea, în profunda lăcrimare, Simt că mâna Ți-e la lucru, simt a Ta îmbărbătare, Tu cunoști vremea și timpul, știi când soarele răsare, Când se naște-un om pe Terra, deasemenea când moare, Tu croiești destinul lumii
ACUM ÎN CLIPE GRELE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377809_a_379138]
-
înalte, corpurile lor plutind în aer nefiresc de ușor și de sus. Această energie primită din pământ, călușarii o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: -Hălăișa, șa, șa! Hălăișa, șa, șa! Hălăișa!.. Hălăișa!.. În salturile lor, călușarii păreau râuri de lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului. Trupuriloe lor-torțe aprinse în răsuciri amețitoare, fețele lor-flăcări orbitoare în mișcări magice. Acest iureș de foc îi electrizase și pe lăutari care cântau tot mai iute , într-un ritm amețitor, amplificat de energia călușarilor. În
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
de-osteneală clerul, Când va-ngropa, chiar de nu-s morți, copiii. Căci moarte este-atunci când viitorul A fost ucis și ars din rea credință, Călăii, toți, ce-au săvârșit omorul, Au ridicat stindard de biruință. Osânda vine-alunecând, fierbinte Ca lava-n care s-a topit veninul, Se răsucesc și morții din morminte, Căci le-a ajuns și lor, la oase, chinul. În negurile ce ne înconjoară, Doar o sclipire se zărește-n față, Dar și aceea-i slabă și fugară
FĂRĂ SPERANȚĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376452_a_377781]
-
Aș îndrăzni să pariez Și mierea de pe gura ta Aș degusta, dar nu cutez. Că mărul cade spre pământ E-un adevăr mult demonstrat, Cum degetele-ar curge lin Pe pielea ta nu am aflat. Că metri cubi de-ncinsă lavă Într-o secundă-mi curg prin vene, Eu știu demult, căci inima Nu mai știe a toarce-alene. Că părul tău ascunde-n bucle Iz de promisiuni ne-spuse Și nopți nepetrecute încă, Steaua din ochii tăi îmi spuse. Referință Bibliografică
CĂ DORUL POARTĂ CHIPUL TĂU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376488_a_377817]
-
toate nopțile-n care iubindu-te n-am uitat să-ți șoptesc te iubesc . O... mică eroare pe-acest șevalet, dorind să îi pictez un suflet! Și toate culorile au ieșit, sub un cer infernal brăzdat de flăcări, ca o lavă furișată viclean, surpând și înghițind în cenușă, ... Citește mai mult am pictat valuri curgând mereunumai apusuri și răsărituriîn culorile unui balans continuu ignorând ziua în minore acorduripicuri mari de ploaie-n căderedoar zborul vulturilor cavaleriamulete norocoase în coliereși toate nopțile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
vulturilor cavaleriamulete norocoase în coliereși toate nopțile-n care iubindu-ten-am uitat să-ți șoptescte iubescO...mică eroare pe-acest șevalet,dorind să îi pictez un suflet!Și toate culorile au ieșit,sub un cer infernal brăzdat de flăcări,ca o lavă furișată viclean,surpând și înghițind în cenușă,... XXI. TATA A PLECAT, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014. Am rămas cu mama, același copil fricos, ce nu s-a depărtat prea mult de casă. N-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
pani. Soske toko tire panya buchon pani. Kana ik rom phenel peskă shiaveskă Le kha, Vo chi jeanel ke kadea phenen vi la Indiakă jene penge sheavenge thai sheiangă. Hai kana ik rom tradel peskă shiavorăs te sovel, Phenel le lavă kai phenen-le vi le indikane jene: Ja sou! Kana ik rom na jeanel vareso mothol: O Devel janel! Kado phenimos phendiol hindikanes: Dev jane! Au ashardino amăria shibiako Barothan! Jai Hind! Hindustan Zindabad! https://www.youtube.com/watch?v=ZHERHyeFY
INDIAKO GHES de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375849_a_377178]
-
pietre, așterne în juru-i o întinsă melancolie, pentru că această frumusețe nu e ca aceea ce exaltă ci ca aceea ce captează în meditație. Pe când frumusețea ei spirituală e în afectul adânc, unde nisipul nefierbinte al vieții pătimește și se preface lavă de sentimente. Destinul oricât de generos, ar fi declasat dacă nu i-ar face omului parte măcar o dată în viață de mirabila irumpere în el a plăcerii atingerii cu lumina ochilor săi a unei adevărate frumuseți umane. Dintr-o tainică
CARMEN TĂNASE. DRUMUL CUNOAŞTERII ACTRIŢEI ÎNCEPE DE LA FRUMUSEŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376117_a_377446]
-
întreb și păstrez palma deschisă încercării și unde te mai ascunzi când vezi peste tot oglinzile încruntări destinderi ochi și ochi și ochi privindu-te gol sau plin nu mai contează în tine un punct crește devine vulcan activ arde lava prin scurgerea ei lentă sau furtunoasă deasupra prin și mai ales pe traiectoria împlinirilor ce absurd proiect în care simt că m-am aninat de muchia stâncilor îmi zâmbește vulturul inimii ciocul de oțel se schimbă lovește lovește devin stânca
PĂSTREZ PALMA DESCHISĂ ÎNCERCĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376821_a_378150]
-
-ți trecând Pe sub pridvorul nins cu azalee Când lăcrimeaz-amurgul peste gând... Pășești domol, înrobitoare clipă, Te mântui în eternele-ți tăceri. Din jarul toamnei ruginii, în pripă, Ai vrea să faci cărări de mângâieri Dar frângi cu degete încinse-n lavă Azimă caldă, coaptă-n lan cu maci Când lutul ce-amiroase a otavă Te-ar dărui cu pace. Treci și taci! Săruturi-gânduri alergând pribege, Pe limbi de vânt se răsucesc ușor Și-n taină-ar vrea de vrajă să dezlege
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
vârsta critică e orice vârstă la care lucrurile nu mai merg”, „fără scene obscene, nimic nu e vandabil”. „fiecare are steaua lui mai mică sau mai mare. Și criminalii mor și au steaua lor căzătoare” „Catastrofele noastre au fost fără lavă... provocate de oameni. Oare erau oameni?”. Bianca se dezvăluie ca o persoană independentă, pe poziții ferme, cu iubiri constante, care a știut să refuze, iar „poemul minciunii încă nu l-a scris”... În Israel, ea a reînceput să creadă în
REBELA DIN HAIFA de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375122_a_376451]
-
fiecare vers, baladă, Îmi transmiți a ta durere mută, Ce-n sufletul tău ca o tornadă Răscolindu-ți viață necunoscută... Nu te cunosc dar te simt aproape, Esti valul, marea, uraganul, Când te reverși în mii de ape Erupându-ți lava, ca vulcanul! Îmi dăruești o muzică ce-mi place, Un cer cu imagine multicoloră, Migdali în floare, arome afrodisiace, Un Roque Nublo ce are aureolă! Simt cum al tău suflet singuratic Mă-nvaluie uneori ca-ntr-o poveste, Parcă vrei să
SIMT de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372599_a_373928]
-
în cea mai sensibilă formă, anume cuvântul sudat cu tărie lăuntrică, învăluit într-un cântec ceresc și scăldat în metafora iubirii ascund chintesența misiunii poetei: „Sunt umbră și vis născut din esența Cuvântului lin ce se scurge din suflet Sub lava încinsă ascund chintesența Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”. Puritatea sa interioară este întreținută de izvoare limpezi, în timp ce foșnetul frunzei din codru îi este alinare. Și, nu în ultimul rând, își dezvăluie misiunea: aceea de a dărui veșnic și cu iubire
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
CURAJOASĂ TREMURÂND Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului imagine: Edvard Munch, "The Scream" văd piatra din mâna ta cum umple spațiul tunelul și gloanțele iubirea furișată printre oglinzi apoi cioburile lava de cioburi și umbre printre noi prin noi în noi timpul și-a îmbrăcat haina de gală a haosului unde mai suntem tu ce mai faci prin ce arii trasezi arce de cercuri Arca lui Noe ne așteaptă cuminte la
MĂ DECLAR CURAJOASĂ TREMURÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372818_a_374147]
-
peste pustiu regină Polen pribeag roșind de adevăr Pe capul de-alalabastru tot crescând tulpină Pe ochiul vindecat al singurului măr M-ai lăsat, păgână remușcare, Într-un sertar al vieții-ngrețoșat O simplă bătătură a valului de mare Peste lovita-mi lavă - vulcanul nesperat M-ai lăsat și-s moartă de-atâta viețuire În igrasia vremii m-am albăstrit de tot Dar mâine îmi voi cere - tardivă - o trăire Din care moartea ierbii să-nvie idiot Referință Bibliografică: M-ai lăsat / Mihaela
M-AI LĂSAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372258_a_373587]
-
privire, cu strălucirea ochilor mirați; Violeta Savu e o poetă așa de sensibilă încât cartea ei de poezii nu poate fi așezată prea aproape de o inimă fierbinte, că se topesc literele și rămân cuvintele fără litere și se prefac o lavă de iubire topită; Violeta Savu e un om atât de cumsecade, ca un șuvoi de pârâu prin care, dacă te descalți, poți să mergi pe pietre lunecoase, să te răcorești de la tălpi până la inimă, în mijlocul ultimei veri fierbinți din viața
VIOLETA SAVU. E O FRUMOASĂ MELANCOLICĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372279_a_373608]