574 matches
-
de identificarea celor doi cu Orfeu în versurile menționate. Procesul de recunoaștere a celor doi s-a încheiat; Una este Leana, dar și o expresie a totalității, a stării paradisiace prin refacerea cuplului, a plenitudinii prin iubire 548. Dacă pe Leana o cunoaștem din povestirile a patru prieteni: Hrisanti, Cladova, Mavrogheni și Bărăgan (tehnică utilizată de Eliade în Podul), Adrian, în schimb, apare în al doilea plan al narațiunii. Narațiunea are loc după întoarcerea lui Orfeu din Infern, așa cum avertizează Leana
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Leana o cunoaștem din povestirile a patru prieteni: Hrisanti, Cladova, Mavrogheni și Bărăgan (tehnică utilizată de Eliade în Podul), Adrian, în schimb, apare în al doilea plan al narațiunii. Narațiunea are loc după întoarcerea lui Orfeu din Infern, așa cum avertizează Leana: "Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de urechea lui. Să privești tot înainte [...]. Că dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna...549. Amnezia, peregrinările sale prin hotelul-infern dau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna...549. Amnezia, peregrinările sale prin hotelul-infern dau impresia că a murit (morții sunt cei care și-au pierdut memoria, în mitologia grecească, moartea fiind asimilată cu uitarea 550); de fapt, întâlnirea cu Leana, "Îngerul păzitor" (o altă Beatrice având ca avataruri pe Ileana, Maria da Maria, Hildegard, Marina, Irina - Logodnice, Străine care-și asumă rolul de Îngeri călăuzitori spre moarte) are loc în finalul nuvelei; tot parcursul infernului până la întâlnirea cu Îngerul Morții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Veuve/Die traurige Witwe/Electra/la Vedova..." (sublinierile autorului atrag atenția asupra semnificației încărcată de trimiteri intertextuale). Când secretul Leanei este pe cale de a-i fi dezvăluit, refuză, deoarece "își dă seama de riscurile pe care le comportă pentru Leana o reîntoarcere în trecut, sau cam așa ceva"562. Revenirea în trecut se referă la episodul accidentului lui Adrian care, pentru a nu întârzia, spusese șoferului să se grăbească (întârzierea lui Visarion provoacă despărțirea de Leana, deoarece o face să se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care le comportă pentru Leana o reîntoarcere în trecut, sau cam așa ceva"562. Revenirea în trecut se referă la episodul accidentului lui Adrian care, pentru a nu întârzia, spusese șoferului să se grăbească (întârzierea lui Visarion provoacă despărțirea de Leana, deoarece o face să se uite înapoi: "Adrian, să nu te uiți niciodată înapoi. Că, dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna..." 563). Opusul lui Adrian, pragmatic și rațional, dezvoltând tot arsenalul din "hermeneutica suspiciunii
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
modelul unui limbaj fanic, semnificativ, care resacralizează lumea 575. Uitarea numelui echivalează cu uitarea mesajului ("uitându-i numele, uitasem și mesajul"), de unde și rolul anamnetic al numelui. Mesagerul pe care implicit îl presupune mesajul este trimis întotdeauna de altcineva"576, Leana fiind Îngerul morții. Calitatea ei de mesager al unui mister de origine divină (pe care Leana îl transmite, dar nu îl dezvăluie) explică refuzul de a juca rolul principal (s.a.) în proiectatul spectacol al lui Mavrogheni, Drăghici și Bărăgan, deoarece
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-i numele, uitasem și mesajul"), de unde și rolul anamnetic al numelui. Mesagerul pe care implicit îl presupune mesajul este trimis întotdeauna de altcineva"576, Leana fiind Îngerul morții. Calitatea ei de mesager al unui mister de origine divină (pe care Leana îl transmite, dar nu îl dezvăluie) explică refuzul de a juca rolul principal (s.a.) în proiectatul spectacol al lui Mavrogheni, Drăghici și Bărăgan, deoarece nu se poate substitui zeului 577. Hrisanti este unul dintre naratorii nuvelei, cel căruia îi place
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
semne", adeseori marcate la nivelul grafematic: Când atingea paharul toată fața i se lumina de un zâmbet nemaivăzut și neînchipuit (...) cine n-a văzut-o atunci, n-a văzut-o. Nu i-a văzut adevăratul ei zâmbet, vreau să spun. Leana cânta acompaniindu-se cu vioara. Da, cu o vioară, pe care o sprijinea într-un chip ciudat, așa cum n-am văzut pe nimeni altcineva (...) De fapt, nici nu știu dacă era o vioară ca toate celelalte. Pe cât mă pricepeam eu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Exista o mitologie a Leanei, din care fiecare accepta ce-i plăcea, sau ce-i convenea. Dar mitologia aceasta se întemeia pe câteva date reale, abil, chiar fabulos elaborate de acel grup de scriitori și artiști care se entuziasmaseră de Leana"583). Numele proprietarilor grădinilor de vară, Iancu și Enache își revendică același etimon, fiind derivate ale formei neogrecești Ian. La origine, numele Ion reproduce un vechi nume personal ebraic Johanán, teoforic frazeologic. Intenționalitatea numelor în cauză a fost legată de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aici, în fund de iad pe veci: /de-aceea-aprinse-apar privirii tale". Dintre numele de locuri din această mito-geografie bucureșteană, două rețin atenția. Unul este Floarea-soarelui, unde apare Orfeul feminin pentru prima dată prin 1920-22, și spune tuturor că "n-o cheamă Leana, dar că așa a fost ea blestemată, să cânte prin cârciumi..."588. Dublarea simbolului (cârciuma se află pe strada Popa Soare) care o așază sub semnul solarității, obiceiul ritualic dionisiac consacrat prin actul de a bea din paharul "vreunui tinerel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1930, debutează cu În curte la Dionis, loc care stă sub semnul renunțării la solaritate, la orficul instrument, și la ritualul mistic dionisiac practicat la Floarea -soarelui. Melancolia de la Platani o prelungește pe cea de la Floarea-soarelui. În ultima vreme, când Leana cântă la alte cârciumi modeste ca Albatros, Trei ochi sub plapumă, Dorul Ancuții, Dor mărunt, Scrânciob, "felul ei de a fi și de a cânta" s-a schimbat: repertoriul e mai mult format din melodii "adaptate de ea pe versuri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților) la Dionis, care dă titlul nuvelei, cu valoare emblematică și funcție reprezentativă, este un "element de continuitate textuală lineară" (fiind interpretat de Leana înainte de dispariție, după revenire și în timp ce-l caută pe Adrian)592. În curte la Dionis, cântat pentru prima oară la Platani, sub semnul umbrei, departe de solaritatea grădinii de vară de pe Popa Soare, are un mesaj orfic care devine limpede
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inițiere, ci și receptarea ei în intimitatea unui loc sacru, fără conștiința funcției sale sacramentale"594. Finalul nuvelei este reiterarea uniunii mistice Dionysos-Persephona, "cuplu mitic care vestește unitatea ființei și a universului, prin coincidența contrariilor", complexul mitic al androginiei umane (Leana și Adrian), fiind o replică a androginiei divine 595. Numele vechi din prima parte a nuvelei "mimează" funcția de identificare a persoanei, deoarece ele se aseamănă substantivelor comune, având un sens general, abstract, iar utilizarea numelui unic instituie un univers
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
călătorie, dar nu îl însoțesc în ea. Afirmația lui Ieronim " Avem amândoi aceeași vârstă, Oncle Vania" se traduce în sensul temporalității artistice nietzscheene, adică toți artiștii sunt contemporani 638 și îl plasează pe Manolache într-o bogată tipologie a artistului: Leana din În curte la Dionis, ajunge să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni să cânte și renunță atunci când își dă seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i fac să mă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ultimul supraviețuitor al ilustrei familii boierești Antim-Calomfir- Thanase, urmașul lui Iorgu Calomfirescu, împătimit căutător al lumii subpământene, pline de frumuseți de basm651. Destinul Marinei, de artistă necunoscută marelui public, amintește de al Leanei: pentru că nu își dorește o recunoaștere publică, Leana cântă doar în grădini de vară, iar publicul Marinei îl reprezintă străinii și provincialii; din când în când, Leana "se dă la fund", iar Marina semnează "cu fel de fel de nume și pseudonime", refuzând orice consacrare. Titlul nuvelei, cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
frumuseți de basm651. Destinul Marinei, de artistă necunoscută marelui public, amintește de al Leanei: pentru că nu își dorește o recunoaștere publică, Leana cântă doar în grădini de vară, iar publicul Marinei îl reprezintă străinii și provincialii; din când în când, Leana "se dă la fund", iar Marina semnează "cu fel de fel de nume și pseudonime", refuzând orice consacrare. Titlul nuvelei, cu trimitere la cunoscutul lagăr de exterminare, este o meditație asupra posibilității de cucerire a libertății interioare, revelată prin spectacol
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
strict etimologică, multe din numele pe care Eliade le folosește sunt supuse procesului de suprimare a vocalelor din greaca modernă, fenomen deosebit de frecvent la numele de botez, despre care vorbește Al. Graur 10: Lixandru, Leca de la Alexandru, Thanase de la Athanasie, Leana, Lena de la Elena, Manole, Manuilă, Manolache de la Emanoil etc. Nume masculine ca Andronic, Alexandru (Lixandru), Andrei sunt, la origine, nume personale compuse cu anér, gen. andrós "bărbat", foarte numeroase în vechea onomastică greacă 11. Într-o abordare mitologică, numele relatează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
anulată, traduce conceptul de "coincidentia oppositorum, model mitic"), Melania, Mavrodin; despre libertatea interioară (Elefterescu), despre strigoi în relație cu sărbătoarea Paștilor, valorificare a mitologiei românești (Pașchievici) etc. Numele asupra căruia își opresc atenția cei mai mulți exegeți este Ileana (cu variantele ei, Leana, Lena), un nume despre care Liviu Petrescu spunea că este "fără discuție, simbolic, cu atât mai mult cu cât este de fapt un nume de adopție"12 (este vorba de Leana din În curte la Dionis - n.m.). Comparând etimonurile care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
opresc atenția cei mai mulți exegeți este Ileana (cu variantele ei, Leana, Lena), un nume despre care Liviu Petrescu spunea că este "fără discuție, simbolic, cu atât mai mult cu cât este de fapt un nume de adopție"12 (este vorba de Leana din În curte la Dionis - n.m.). Comparând etimonurile care stau la baza numelui predilect al lui Eliade, Ileana (ca și în celelalte forme pe care le folosește Eliade, respectiv Lena și Leana) și la baza numelui sărbătorii Sânzienelor, am observat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un nume de adopție"12 (este vorba de Leana din În curte la Dionis - n.m.). Comparând etimonurile care stau la baza numelui predilect al lui Eliade, Ileana (ca și în celelalte forme pe care le folosește Eliade, respectiv Lena și Leana) și la baza numelui sărbătorii Sânzienelor, am observat că este vorba de același radical indo-european *swel-, desemnare a soarelui ca izvor al luminii, căldurii și vieții (din aceeași familie este semnalat ca făcând parte lat. sol, devenit în rom. soare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
respinge derivarea etimologică a lexemului Sânziene din Sanctus Johannes, utilizează mitologia solstițială, stabilind corespondențe la nivelul etimologiei numelor, în Noaptea de Sânziene (din perspectiva mitologiei solstițiului, Sabinei Fânaru interpretează numele patronilor grădinilor de vară - Iancu și Enache - în care cântă Leana). Relația pe care o stabilește numele personajului feminin, Ileana, cu acest timp sacru face posibilă extinderea acestei grile de interpretare și la alte proze, cum ar fi În curte la Dionis și Pe strada Mântuleasa. Faptul că același radical care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nume înseamnă "cel care și-a ajuns scopul"), Bodhisattva ("Ființa menită Trezirii"), "Trezitul" (buddha) pentru a-și cuceri libertatea interioară. Eliade folosește mitonime pe care le recreează: Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei) în text, întruchipare a lui Orfeu, și Leana, reprezentare a eternului feminin al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc a saltimbancului văzut ca arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și Leana din În curte la Dionis și Gavrilescu din La țigănci, Maestrul Manolache sau Meșterul Manole a fost trimis să distreze zeii, dar, pentru păcatele lor, ajung să cânte oamenilor (Leana) sau să-i învețe pe oameni să cânte (Gavrilescu, Antim
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
arhetip al artistului, așa cum "distracția" este arhetipul artei. Ca și Leana din În curte la Dionis și Gavrilescu din La țigănci, Maestrul Manolache sau Meșterul Manole a fost trimis să distreze zeii, dar, pentru păcatele lor, ajung să cânte oamenilor (Leana) sau să-i învețe pe oameni să cânte (Gavrilescu, Antim Manolache) și renunță atunci când își dau seama că nu izbutesc să-i ajute, "adică să-i fac să mă întreacă...". Asemeni unui personaj al său, Adrian care traduce tot ce
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se regăsește și în Tinerețe fără de tinerețe...). În O fotografie veche de 14 ani, protagonistul este un "nou sfânt, Sfântul Dumitru", iar profetul-doctor Martin trimite la vestitul reformator religios. Adeseori, trimiterile intertextuale sunt făcute de către personaje: În curte la Dionis, Leana este "și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi stă bine Electrei, și la Vedova...", în Uniforme de general, Manolache este chemat în clipa morții: "Manole, Manole, Meștere Manole...". În Domnișoara Christina numele personajului masculin păstrează semele macrogeneric
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]