679 matches
-
a determinat mama să revin în curte, când urmările isprăvii mele au fost înăbușite. Probabil, mi-a făgăduit că mă va ierta. Dar, după ce m-a prins, a vrut să-mi administreze o lecție, înainte de a mă ierta, ca să mă lecuiască de porniri asemănătoare în viitor. Pentru a da acelei lecții o formă cât mai convingătoare, s-a dus în șură, a luat funia cu care se lega, vara, fânul în car, a făcut un zbilț și m-a anunțat că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi suportat o hardughie de biserică Întunecată, ca acelea din perioada colonială, cu cerșetori la intrare și altare baroce extrem de complicate de cum intrai pe ușă. O inscripție de tipul INTERZIS SCUIPATUL PE JOS ÎN TEMPLU, la ora aceea, ar fi lecuit-o pentru totdeauna de mersul la biserică. Dar În parohia ei nu erau cerșetori, fiindcă exista un sistem de ajutorare a săracilor foarte bine organizat. Exista desigur, dar asta era firesc, ba chiar necesar, un puști, copilul unor oameni nevoiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zâmbi, puțin jenată de modul în care amușinase vitrina. El îi răspunse la zâmbet cât de bine putu, incapabil să se apropie de ea prin șuvoiul de turiști de pe vechiul pod. Amorul ochii-i de i-ar lua, s-ar lecui de orbire. Cronica din Times apăruse chiar înainte de plecarea lor din State. O citise la micul dejun, în timp ce Sylvie trăgea de el ca să plece la aeroport. Ia-o cu tine, spunea ea. Nu ocupă loc. Nu voia s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
varză-à-la-Cluj. N-am prea avut tabieturi la scris și asta m-a ajutat în perioada când copiii erau mici : în copilăria mea împărțeam biroul cu fratele meu, ca adolescentă am locuit mereu prin internate și cămine, iar asta m-a lecuit de fandoseli. Dacă ai ceva de scris, scrii. Cronică nu am scris nici disciplinat, nici constant, ci mai degrabă pentru a păstra un anumit exercițiu de interpretare pe text, precum și priza la literatura cea mai recentă. Nu mă atrag nici
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
tale peste toți cei necăjiți de pe pămînt și peste toată mînia, durerea și nebunia din viața noastră. Încet și blînd, pecetluiește porțile amintirilor noastre, răpește-ne din viața noastră, Întunecă imaginea iubirilor pierdute, a zilelor pierdute, a vechilor noastre visuri; lecuiește-ne, Vrăjitor atotputernic! Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului. Valurile Somnului se leagănă În inimile oamenilor, curg ca niște rîuri În noapte, se revarsă cu toată bogăția și plenitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
polcuța, nici rochița, Numai ochii și gurița. Leleo roșă la obraz, Floricică de prilaz, De-ai umbla din scară-n scară, Tot nu scapi până deseară, De-ai umbla din dos în dos Tot nu scapi nepusă jos. 156 De vreme ce lecuești La patimele trupești, Vino dar de lecuește Acest piept ce pătimește; Vino viața mea la trup, Vino sufletul meu scump, Cu gura ta hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al tău rob sunt Până voi intra-n mormânt; Mișcă-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Leleo roșă la obraz, Floricică de prilaz, De-ai umbla din scară-n scară, Tot nu scapi până deseară, De-ai umbla din dos în dos Tot nu scapi nepusă jos. 156 De vreme ce lecuești La patimele trupești, Vino dar de lecuește Acest piept ce pătimește; Vino viața mea la trup, Vino sufletul meu scump, Cu gura ta hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al tău rob sunt Până voi intra-n mormânt; Mișcă-ți buzele și-mi spune, Dă-mi cuvânt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n zori încă Te măresc necontenit Ș-acel foc ce mă mănâncă Mă slăvește fericit. No. 18 Amorul de-ntîiu e blând, Pe urmă-i șarpe mușcând, Mușcător înveninat Doftor neaflând îndat. Doftorii cu doftoria, Învățați de la Rusia, Nu poate să lecuiască Rana să-i tămăduiască, Numai puiul c-o vedere Îi dă zile și putere - Apoi ieste cu putință De-a mai trăi, cuconiță? N-o trece la mijloc mult Și-i să auzi c-am murit. 427 {EminescuOpVI 428} Privii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei. Ajunsese atunci când stătea culcat se urcau puii pe el iar el nici nu mșica pentru a nu-i speria. Iată că a tras învățămintele necesare, pe când anumiți oameni după ce fac închisoare, tot de fărădelegi se apucă și nu se lecuiesc. Mai degrabă un animal necuvântător a înțeles și s-a lăsat de rele. Altă dată, fiind tot cu calul la păscut, am văzut pe izlaz un istar (popândău) și ne-am luat după el, dar nu l-am putut ajunge
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
băț. Deși nu stătea în firea mea de a lovi , cu acest infractor nu se putea altfel că era tare șșmecher și mincinos, căutând deseori să ne ducă în eroare, distrăgându-ne atenția de la adevărații infractori, dar nu s-a lecuit de nărav și a stat numai prin penitenciare. *** N-a trecut nici o zi de lAșaceastă întâmplare și primesc un telșefon de la miliția Raionul Panciu că se află acolo tâlharul Munteanu Ioan și mă solicită să mă duc de urgență acolo
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
rest, nu-și făcea multe iluzii si oboseala i le ștergea și pe cele pe care încă le mai păstra. Fiindcă el știa că, pentru o perioadă al cărei sfârșit nu-l întrezărea, rolul lui nu mai era de a lecui. Rolul lui era de a diagnostica. Să descopere, să vadă, să descrie, să înregistreze, apoi să condamne, asta era sarcina lui. Unele soții îl apucau de mână și urlau: Domnule doctor, salvați-i viața". Dar el nu venise acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el acasă și seara, cam pe întuneric, se duce la Gritas și-i spune: - Măi, domnule Gritas, am venit să te întreb, ce vrei să faci cu pielea vacii, căci am prins-o iarăși și așa cum ți-am spus, am lecuit-o să-mi mai distrugă munca... - Văleu, măi Ghiță, da’ de ce nu mi-ai adus-o acasă s-o învăț eu minte... mânca-o-ar lupu’ de haram s-o mănânce! - Ce s-o mai mănânce lupul, că lupul nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o femeie care ținea la imaginea ei. Cu toate că detecta o anumită afectare în comportamentul său, Porfiri era liniștit. Totul părea firesc, și cu siguranță era de așteptat să fie așa. Dacă i-ar trage o palmă, una strașnică, poate ar lecui-o de modul acesta de viață. Însă știa că, puse în balanță, el ar fi regretat pierderea. Fu condus într-un coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
arătător și degetul mare, cele cinci puncte, semnul captivității. Iese rar din celulă. Face icoane bune de protocol. Zâmbește blând și ironic. Da’ ce bătaie! Aoleu! Bătaie... N-am luat în anchetă bătaie d-asta. Țărani proști... tata, că mă lecuiește, că mă vindecă așa. De unde? O fost tocma’ invers. Dacă m-apuca dincolo de gard, m-apucam s-arunc cu pietroaiele. I-am spart geamurile la casă, am vrut să-i dau foc. Și nu am fost rău numa’ cu unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la mine, Stiliano? Cuvintele mele nu sunt în stare să-ți aline durerea. Pe-atunci nu știam prea multe despre Garibaldo; întrebând pe unu și pe altul, am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și pietre din pământul nostru. Înainte de venirea lui Iisus printre noi, eram numiți esenieni. Acum suntem numiți taumaturgi deoarece ne supunem mai ales învățăturii pe care El ne-a dat-o: „Vindecați-i pe bolnavi, înviați-i pe cei morți, lecuiți-i pe leproși, alungați-i pe diavoli. În dar ați primit, dați de la voi în dar. Nu strângeți aur, nici argint și nici monede de aramă la brâu, n-aveți nevoie de desagă la drum, nici de două tunici, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a povestit cum, odată ajuns la Grado și spunând că vrea să meargă în pelerinaj la Sfânta Eufemia și la biserica din insula de-i zice Barbana, nu i-a fost greu să dea de preoți bolnavi. După ce i-a lecuit și a fost întrebat cum puteau să-l răsplătească, a implorat îngăduința de a consulta biblioteca pentru a căuta rețete medicale uitate. Aproape nimeni nu se mai interesa de vechile scrieri care fuseseră înstrăinate, iar puținii pricepuți în așa ceva țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
drumul călare până la Aquileia și să-l aducă pe Garibaldo. S-au întors după două zile doar cu promisiunea unui om pe care-l găsiseră în orașul pustiu că o să trimită pe cineva care primise de la călugăr puterea de a lecui, el plecând din oraș fără să spună încotro. A sosit într-adevăr la începutul lui martie, la trei zile după întoarcerea slujbașilor. În ziua aceea ploaia cădea ca o pâclă grea, îmbâcsind și băltind zăpada troienită vreme de câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la capăt; trebuia din nou, cu eforturi, ca atunci când Îți acomodezi privirea pe un obiect apropiat, să distrugă acel sentiment de identificare cu propria-i imagine. Eul este o nevroză intermitentă, iar omul e Încă departe de a se fi lecuit de ea. Apoi văzu un zid alb În interiorul căruia se formau litere. Puțin câte puțin, aceste litere căpătară consistență, formând pe zid un basorelief mișcător, Însuflețit de o pulsație grețoasă. Mai Întâi apărea cuvântul „PACE”, apoi cuvântul „RĂZBOI”; apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Lectura eseului m‑a pus pe jăratic. Macaulay mă Înveselea cu versiunea lui despre Viața lui Johnson, cu „sinuozitățile” minții acestuia. De atunci Încolo am citit multe critici serioase la adresa exceselor victoriene ale lui Macaulay. Dar eu nu m‑am lecuit niciodată - n‑am vrut să mă lecuiesc - de slăbiciunea mea pentru Macaulay. Datorită lui Îl văd Încă pe spasmodicul Johnson atingând fiecare felinar de pe stradă, mâncând carne alterată și pudinguri râncezite. Problema mea actuală era ce linie trebuia să adopt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Macaulay mă Înveselea cu versiunea lui despre Viața lui Johnson, cu „sinuozitățile” minții acestuia. De atunci Încolo am citit multe critici serioase la adresa exceselor victoriene ale lui Macaulay. Dar eu nu m‑am lecuit niciodată - n‑am vrut să mă lecuiesc - de slăbiciunea mea pentru Macaulay. Datorită lui Îl văd Încă pe spasmodicul Johnson atingând fiecare felinar de pe stradă, mâncând carne alterată și pudinguri râncezite. Problema mea actuală era ce linie trebuia să adopt În scrierea unei biografii. Aveam exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu prididea să‑i Îndepărteze pe studenții dotați de familiile lor. Așa cum am mai spus, studenții lui trebuiau lecuiți de concepțiile dezastruoase, de „realitățile standardizate” impuse de părinții lor netoți. Aici Întâmpin unele dificultăți de prezentare. Nu trebuie să‑l confundați pe Ravelstein cu „spiritele liberaliste” din campus, destul de comune În zilele studenției mele. Misiunea acestora era să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prețuri piperate - Își cumpărau și Îmbrăcămintea la Lanvin sau Hermès, Își comandau cămășile pe Jermyn Street la Turnbull and Funder („Pupăr În Fundăr”, cum i‑am rebotezat eu). Fumau cu gesturile dezlânate ale lui Ravelstein. Ascultau aceleași compact discuri. Îi lecuise de gustul pentru rock și acum se regalau cu Mozart, Rossini, sau chiar Albinoni și Frescobaldi („cântați pe instrumentele originale”). Își vânduseră colecțiile de Beatles și The Grateful Dead și, În schimb, se delectau cu Maria Callas În La Traviata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o perspectivă cu totul nouă, pentru care aveam sprijinul și ajutorul lui Lurch. S-a dovedit că Lurch are un ochi foarte bun, iar nesfârșitul său entuziasm adolescentin era contagios. Bine că nu fusese niciodată la școala de arte - te lecuiesc îndată de asemenea lucruri acolo. Totuși, nu i-am spus lui Bez ce comoară era sclavul său, ca nu cumva să crească prețul. Am lucrat atât de bine de dimineață încât mi-am permis o vizită la sală înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sorginte. Mai fusese una de catifea; alta, mai Înainte, a lalelelor; fusese, În România, una a trandafirilor; un buchet mult prea roșu; prima revoluție transmisă În direct la televizor. Pe toată planeta! A urmat un adevărat balamuc. S-au cam lecuit mulți, de atunci, peste tot. Pentru că, după ce scăpau de rău, se trezeau că o duc mai rău. Mai Încerca ici-colo cîte un general o lovitură de stat sau doar o revoltă de cazarmă, numind-o pe oricare revoluție. Riposta una
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]