557 matches
-
în așezarea lui peste lucrurile date uitării și reînviate. Din cauza literaturii am avut numai de câștigat, chiar dacă în timp ce scriam literatură, dacă la asta vrei să te referi, am pierdut câte ceva, o ființă iubită, timp în care puteam face călătorii, aventuri, lenevi sau boemă..., sunt convins că, chiar dacă nu integral, le voi recăpăta la un moment dat pe toate. Ești un poet cu fior religios explicit... Ai avut vreodată viziuni? Crezi în inspirație? Unde e ascuns Dumnezeu în poeziile tale? Am scris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai sunt contexte în care ți-a fost jenă să spui că ești român? Te-ai simțit vreodată prost în calitate de român în Franța? Eu eram cândva, cu vreo patru, cinci ani în urmă, în preajma Turnului Eiffel și fiindcă voiam să lenevesc pe iarba din preajmă, m-am dus la un chioșc de presă și am cerut ultimul număr din "Le Canard enchaîné". Am scos o bancnotă de cincizeci de euro și am întins-o domnului care vindea ziare. În timp ce îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
amândoi. După acea plimbare benefică, s-au întors la vilă, întretându-se fiecare spre camera lui. — Săru’ mâna, Teofana. Te aștept mâine pe plajă. — Noapte bună! Ne vedem mâine. A doua zi, știind că protectorul ei ocupă loc, Teofana a mai lenevit. S-a aranjat minuțios, dichisindu-se, deși era în șort și a cumpărat gustări și două sticle cu limonadă rece, cum era atunci. Când a văzut-o Alexandru venind agale, i-a făcut semn cu mâna, că ea, cu ochelarii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de diferite, de doi-trei godaci, de doi copilași bălai, și în rest, mai nimic pentru că cele două vaci și tăurașul plecau cu văcarul de dimineață și se întorceau pe vremea mulsului către seară. Dar asta nu înseamnă că Năstăsia putea lenevi prin gospodărie: grădina de legume, straturile cu flori, curățenia, dereticatul prin casă, prepararea mâncării, toate rămâneau în seama ei și trebuiau rânduite cum se cuvine, cu acuratețe și la vreme, în timp ce Ariton își vedea de câștigurile lui prin alte sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-au acaparat tot avutul oamenilor și mai fac din când în când câte o faptă creștinească, că doar nu dau de la ei. Tot pe vechi ai rămas, mătușă!.. Da ce, înainte-vreme oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și se uită la mine. E timpul. Mă privește și îmi dau seama că înțelege ce îi spun. Clipește scurt și se încruntă puțin. Doar puțin. Știu privirea asta. E ca și cum ar spune hai te rog mai lasă-mă să lenevesc doar cinci minute. Nu pot să-i rezist. Îi fac semn să închidă ochii și o mângâi ușor pe cap. Mâna mea se joacă în părul ei. Vreau să fiu sigur că nu adoarme la loc. O să-i spun o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită, care lăsau să i se ghicească bustul cu sânii mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cât de mult contează să te bucuri de avuția unui asemenea părinte! Om dintr-o bucată: când e de muncă - muncești!; când e de dormit - dormi!; când e de hărnicit - hărniceștete!; când e de iubit - iubește-te!; când e de lenevit - lenevește!; când e de admirat ceva ce merită să fie admirat - admiră! Și așa mai departe. Ce ți-e drag - fă!; de ce nu ți-e drag - fugi ca dracul de tămâie! Pentru că, altfel, poți să devii un pierdut, fără de voia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de mult contează să te bucuri de avuția unui asemenea părinte! Om dintr-o bucată: când e de muncă - muncești!; când e de dormit - dormi!; când e de hărnicit - hărniceștete!; când e de iubit - iubește-te!; când e de lenevit - lenevește!; când e de admirat ceva ce merită să fie admirat - admiră! Și așa mai departe. Ce ți-e drag - fă!; de ce nu ți-e drag - fugi ca dracul de tămâie! Pentru că, altfel, poți să devii un pierdut, fără de voia ta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Aș, de unde! Feciorul unui șef de poștă de printr-un oraș mai mărunt, de prin Moldova de dincoace de râul Prut. Da’de ce nu stătea În biroul său? De rușine, zicea, că acolo, În birou, nu se muncea, dimpotrivă, se lenevea. Și asta Înseamnă, pentru el, moarte curată. Și cum a scăpat? Să mulțumească decembriului aceluia din optzecișinouă, că, folosindu-se de prilej, a putut să evadeze din jugărie, și să revină la viața lui cea adevărată, de muncă și trudă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
neștiutor de greacă, avea preștiința Greciei. În acest Delos al poeziei ridicate, nouă sau veche, modernismul sună ca o evocare profană. D-l E. Lovinescu, inofensiv în genere, pângărește poezia, când o teoretizează. * La nordul și la sudul teribilei Babel, lenevesc alți doi ihtiozauri: diferențierea și mutația valorilor. Întrucât diferențierea vrea să provoace, ca și sincronismul, aceeași întrecere, în poezie, a puterilor temperamentale și individuale (pe care le declarăm o dată pentru totdeauna: antilirice, utilizabile numai în plastică sau în muzică), nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e rău deloc. Am schimbat puțin la fațadă, dar lucrurile au rămas cam la fel. Aceleași șiretlicuri, același fel de a omorî timpul. Te folosești de telefonul instituției de parcă ar fi al tău, dar de cele mai multe ori este bine să lenevești până la amiază în pat, după-masa ți-o pierzi mâncând și pregătind aventura de la miezul nopții. O descindere la fetițele dintr-un bar deocheat. A doua zi nu-ți mai trebuie nimic. Ai nevoie de o liniște desăvârșită și de mila
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-o ureche înfundată! Dumnezeu insuficiența omului singur, absolutul personal raportat mereu la impersonalitatea sfinților. În mânăstirea Fântânele, un Dumnezeu mic, uscățiv, pleșuv, ochi întunecați, barbă rară, frunte ridată, lăudat zi și noapte pe Sfânta Sfinților. Alți Dumnezei, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urca, mai lipsește o palmă să dai cu capul de creasta norilor. Pe urmă iar vale, iar deal... Am lăsat pe Duman și pe Tălășman s-apuce câteva smocuri de iarbă colo, sub copaci, pe urmă la deal, băiete! Mai leneviți oleacă, flăcăii tatei și vă lăfăiți la umbră deasă. De mâine, v-a da stăpânul cel nou, care-o fi, naramze și delicatețuri, nu ca mine, otavă și fân. Da' teamă mi-i ca nu cumva, peste vreun an-doi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i cunoscuse niciodată în realitate — da, probabil că pe ei nu i-ar deranja. Dar acum? Așa ceva era un afront. Serile de luni erau sfinte și categoric interzise restului lumii, erau un moment fără contacte umane când Leigh putea să lenevească îmbrăcată în trening și să urmărească episoade la rând din serialul Project Runway. Era singura zi din săptămână când dorea să stea singură și, după un instructaj intensiv din partea ei, prietenele, părinții și iubitul ei, Russell, au acceptat până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că nu și s-a aplecat s-o sărute ușor pe buze. Asta e numai pentru tine. Mă întorc într-o jumătate de oră cu un ospăț. A mai sărutat-o o dată, apoi a plecat. Ea a stat și a lenevit. S-a înmuiat. S-a refăcut. El a lipsit mai mult de o jumătate de oră, dar lui Emmy nu i-a păsat. A avut timp să se dea cu lapte hidratant cu miros de vanilie din cel puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
creadă într-un sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent, speranțe himerice sau resimțind temeri neîntemeiate la citirea unor considerații pe care un ziarist le scrisese cam la întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se deosebi în vreun fel unii de alții. Cu alte cuvinte, ei nu mai alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile de valoare. Și asta se vedea după felul în care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tine și nici prea bătrână ca să nu schimbi tu ceva din cea pe care ți-au dat-o alții în primire. Știam că nu voi avea nici o scuză dacă nu îmi voi exploata la sânge toate posibilitățile, dacă mă voi lenevi, dacă voi fi bleagă și contemplativă într-o lume în schimbare. Și așa mi-am împărțit ultimii 15 ani între izvoarele teoretice beute la mama lor occidentală acasă (cu totul, în medie, una-două luni pe an), viață trăită într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
baie - și o dată, foarte repede, când l‑am trimis pe Luke pe hol, zicându‑i că parcă am auzit o pisică mieunând.) Și tot n‑a ajuns. Am ciuciu haine. Nada. Ceea ce nu prea a contat până acum, pentru că am lenevit în pat. Dar nu pot să continuu să mănânc croissante sau să mai beau cafea, nu mai pot nici să fac încă un duș, iar Luke a aproape îmbrăcat. O, Doamne, n‑am ce face - o să trebuiască să‑mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care nimeni nu mai avea dreptul să fie absolvit. Mai ascultă, o clipă, înainte de a pleca. Nimic, neant, nici o mișcare. Ieși, sleit, din nacela de reanimare. Se opri, lipit de ușă. Zori cenușii, vineții. Lumina abia se ridica, noaptea mai lenevea, sarcastică, peste orașul avariat. Scările abia se distingeau. Aprinse un chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă. Numele era gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care se plimbau grăbiți de ici, colo, transportând câte ceva, lăsând ce aveau în brațe lângă scară și plecând înapoi în interiorul școlii. Soarele se pregătea să apună. Lumina începea să nu mai fie așa cum a fost pe tot parcursul zilei, atotprezentă. Lenevea pe acoperișurile înalte, agățându-se cu disperare de orice, lăsând umbre lungi, ce se îngroșau pe măsură ce regele zilei încerca să-și mai păstreze tronul pe bolta cerească câteva minute în plus. Trebuie să mă duc să-mi iau sacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care-i chemase în ajutorul său. L-am văzut pentru o singură clipă atunci când dădeam colțul spre scări. Părea atât de încrezător și mândru! Oare ce șanse să aibă? Afară ar fi fost înconjurați de tancuri și lunetiști. Să fi lenevit încă în colegiu, ar fi însemnat să moară, în câtva timp, la ivirea Bolii Negre și a creaturii ce sălășluia înăuntrul ei, și la trecerea avionului încărcat cu cine-știe-ce pe deasupra școlii. Ajuns la cel de-al doilea nivel, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fericire, nu era genul de abordare care să-i convină. S-a dovedit ulterior că unchiul lui Tomas, Paco, avusese o recoltă monstruoasă, dar Paza de Coastă Americană îl descoperise pe un yacht bucșit cu droguri. în momentul ăla, Paco lenevea într-o închisoare din Miami, iar Tomas era scos din sărite de investigația mea de rutină. —N-am spus că ești un infractor, am protestat eu. M-am gândit că merită să întreb, de vreme ce Wayne încă n-a venit. Tomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Toată ziua lenevește, Dar când noaptea se ivește Pleacă iar la vânătoare, Prin case sau pe ogoare, După micul șoricel Ce ronțăie totul de fel. De toți este îndrăgită, Și mereu se cam alintă, De părinți și de copii... Cine e, spune de
Pisica by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83628_a_84953]