8,005 matches
-
unei mașini abandonate în iarba ruginie de la poalele soclului rezervorului de apă. Scurta avalanșă de talc ce-i căzu, dizolvându-se, peste ochi când mi-am plimbat buzele peste pleoapele lor, conținea toată melancolia acelui vehicul părăsit, cu a sa lentă pierdere de ulei și lichid de răcire. În spatele nostru, la o distanță de peste cinci sute de metri, traficul stătea în așteptare pe puntea înălțată a autostrăzii, lumina soarelui de după-amiază trecând peste geamurile autobuzelor liniilor aeriene și ale mașinilor. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea amețit de hașișul pe care-l fumase - fumul dulceag plutea într-o diagonală lentă prin cameră - ca să-și direcționeze mintea spre posibilitatea unei emisiuni. Lângă el, pe sofa, o femeie tânără cu față pătrățoasă pregătea un alt joint; în timp ce răsucea o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i văd corpul că îmbrățișează habitaclul mașinii. Cu gândul i-am apăsat vulva umedă de toate panourile expuse și de bord, i-am zdrobit ușor sânii de stâlpul portierei și de gemulețele laterale, i-am mișcat anusul într-o spirală lentă pe husele de vinilin ale scaunelor, i-am așezat mâinile mici pe cadranele de pe bord și pe ramele geamurilor. Uniunea dintre membranele sale mucoase și vehicul, propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ca ale unei păpuși. I-am ținut sânii în mâini, cutia ei toracică făcându-mi ceasul de la mână să-mi zdrobească antebrațul. Postura ei pasivă era înșelătoare; dintr-o lungă experiență, știam că acesta era preludiul unei fantezii erotice, o lentă și circulară cercetare a unei proaspete prade sexuale. - Dacă fac și eu ce vrea el? Nu. Dar e dificil să știi unde e centrul personalității sale. - Nu te deranjează că a făcut pozele alea? Pare că te folosește. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-și ținea brațele pe când o mișca pe soția mea pe banchetă, ridicându-i genunchiul stâng așa încât corpul său să stea în deschiderea coapselor ei, un balet gimnastic celebrând o nouă tehnologie. Mâinile lui explorau dosul coapselor ei într-un ritm lent, ținând-o de fese și, fără să-l atingă, ridicându-i pubisul expus spre gura sa plină de cicatrice. Îi aranja corpul într-o serie de poziții, căutând cu grijă codurile membrelor și musculaturii ei. Catherine încă părea doar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ce-mi scălda mintea ar fi oscilat între ostilitate și afecțiune, sentimente ce deveniseră intersșantajabile. Am urmat deviația vestică de mare viteză a autostrăzii circulare externe. Când să ocolim rondul central al intersecției, am mutat mașina pe banda de trafic lent, accelerând când am ajuns pe puntea descoperită a autostrăzii, în mijlocul fluxului rapid de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau deasupra noastră ca niște faleze luminoase. Liniile demarcatoare, cu mișcările lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am menționat în mod detaliat și am căutat soluții. Reformele trebuie făcute la nivel structural și cu voință politică. La noi însă, deși au trecut 15 ani, ne menținem cu reforma undeva la suprafață, aceasta fiind făcută într-un mod lent și superficial. E adevărat că suntem la început și trebuie să învățăm din nou democrația, fiindcă politicienii de dinaintea dictaturii comuniste au dispărut. Totuși nu putem să lăsăm să mai treacă decenii peste noi, lăsând țara abandonată cu totul sărăciei, corupției
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
este supusă educația în România contemporană. Bineînțeles, când vii cu astfel de probleme, ți se râde, de regulă, în nas, exact în virtutea principiului enunțat mai sus. Trăim nebunii mai mari decât perimarea școlii. Cui îi pasă de imbecilizarea tineretului, fenomen lent și,oricum, cu efecte tardive? Și totuși, îmi permit să revin cu o idee anterioară. «Criza mică» (educația) se află la temelia «crizei mari» (degringolada societății în ansamblu) și, ca atare, îndreptarea celei dintâi, poate fi primul pas către remisia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să-și pună în aplicare măsurile radicale anunțate, situația reformei economice în România ar arăta cu totul altfel. Dar în campania electorală pe țară FDSN (fostul FSN) și Iliescu au pedalat pe teama muncitorilor de șomaj, promițând o privatizare mai lentă și crearea unui milion de locuri de muncă. Votul masiv al țăranilor pentru FDSN se explică prin recunoștința acestora pentru dobândirea proprietății și a libertății de a-și vinde produsele pe piața liberă, după anii de interdicție și silnicie ai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Iliescu. Într-un cuvânt, alegerile din toamna lui 1992 marcau faza în vechile structuri sociale rămâneau dominante și deci dispuneau de capacitatea de a se opune reformei. Această trăsătură socială își va pune amprenta asupra guvernării Văcăroiu (1993-1996), dictând ritmul lent al reformei și teama de a ataca marile întreprinderi industriale. [...] Au lipsit însă măsurile radicale. [...] Reforma a avansat mai curând în întreprinderi mici și mijlocii. Dar pașii timizi spre capitalism au fost frânați la finele lui 1995, când a căpătat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
indicatori economici - PIB și producția industrială și agricolă. Ca rezultat, inflația a pornit în galop. Față de rezistența socială din ce în ce mai pronunțată și amenințătoare, reforma structurală a ajuns la un punct critic, bate pasul pe loc. Privatizarea micilor întreprinderi continua în ritm lent, guvernul ezita să atace frontal mamuții ceaușiști din metalurgie-siderurgie și rafinăriile petroliere. Monopolurile structurate din energie în loc să scadă prețurile, le scumpesc, cu efecte negative asupra întregii vieți economice. Investitorii strategici, fără facilități ezită să vină în România. [...] La finele lui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
redresare economică pe care am pierdut-o. Am ratat sprijinul material și logistic al unor țări sau chiar al Occidentului. Economia a intrat într-un declin parcă mai evident decât pe vremea dictatorului Ceaușescu, prin aplicarea politicii pașilor mici și lenți, nehotărâți (politica jumătăților de măsură). De altfel, economiștii ne-au avertizat că reforma parțială nu oferă rezultatele așteptate. Terapia de șoc era operația necesară în 1990. Trebuiau liberalizate toate prețurile, inclusiv la energie și carburanți, chiar cu riscul unor explozii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
economiei în câțiva ani și nu la agonia ei de astăzi. Nesprijinirea înființării unor asociații agricole și ferme, precum și necompletarea legii fondului funciar au făcut agricultura o ramură în general neproductivă și nerentabilă, în pofida potențialului uriaș de care dispunem. Ritmul lent al privatizării a condus la epuizarea societăților cu datorii mari, blocându-se una pe alta și în imposibilitate de a opera retehnologizări și restructurările necesare. Închiderea unor întreprinderi prin declararea falimentului nu înseamnă că totul s-a terminat. Cineva le-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vom remarca o confruntare dură între două tabere opuse care nu-și dispută numai puterea ci și soarta României. Pe de o parte, îi vedem pe oportuniștii sau profitorii de politică grupați în jurul lui Ion Iliescu, adepți ai reformei neocomuniste (lentă, nedureroasă și pe termen lung) și care vor să restructureze, să ajusteze ori să perfecționeze vechiul sistem comunist pentru a-l adapta la lumea contemporană (precum în China sau URSS pe timpul lui Mihail Gorbaciov). Pe de altă parte, întâlnim promotorii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Like Children sau în sensul de Antichrist? - Hm... nu e ca Children... nici chiar ca Antichrist... e cu mai mult sythesizer, mai întunecat, în sensul ăsta seamănă cu Antichrist... muzical vorbind ne-am cam întors la Mechanical Animals, cântece mai lente, dar întunecate, cum spuneam... - Mda, înțeleg. - Dar o să ți-l trimit, să-mi scrii ce părere ai. - Da. - Apropo muzici, ai ascultat ultimul Prodigy? - Care, ăla cu Girls? - Da, Always Outnumbered, Never Outgunned. - Da. - Și ce părere ai? - Nu știu ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care punea muzică trecuse în sfârșit după câteva ore de Paraziții și BUG Mafia la chestii mai normale: Radiohead, Blur, Oasis, REM. Când a început un cântec de la Smashing Pumpkins, am invitat-o pe intelelectuală la dans. Era un cântec lent, penultimul de pe al doilea CD al albumului Mellon Collie and the Infinite Sadness. Refrenul era ceva cu „dead eyes, dead eyes, are you just like me“, dar cântecul se numea By Starlight. Dansam strâns lipiți unul de altul, mișcându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de altul, mișcându-ne încet. De fapt, s-ar putea spune că ne îmbrățișam. La un moment dat, cu muzica trecând prin mine, cu corpul ei lipit de al meu, am închis ochii și am sărutat-o. Un sărut la fel de lent ca melodia, un sărut care transmitea ce cântaseră cu anii în urmă Rolling Stones (dar cântecul era al lui Willie Dixon): „I just wanna make love to you“. Lumea îmi era mai dragă ca niciodată când am auzit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
foșnet vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
precis, acesta ar fi observatorul meteorologic din Petkwo: un acoperiș de tablă sprijinit pe patru stâlpi de lemn cam șubrezi acoperă, înșirate pe o etajeră, barometre, higrometre, termografe, cu bobinele lor de hârtie gradată, ce se-nvârt cu un ticăit lent de ceasornic, sub presiunea acului care oscilează. Rotația unui anemometru în vârful unei antene înalte și pâlnia bondoacă a unui pluviometru completează dotarea fragilă a observatorului. Izolat pe marginea unui taluz al grădinii municipale, proiectat pe cerul cenușiu, uniform și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
două plutoane de execuție, de o parte și de alta, așteptau cu arma la picior. Încercam să scap, pătrunzând în mișcări alunecoase către centrul spiralei unde liniile izbucneau ca șerpii, urmând contorsionarea membrelor Irinei, deznodate și neliniștite, într-un dans lent, în care nu ritmul contează, ci împreunarea și desprinderea liniilor în serpentină. Irina apucă în ambele mâini două capete de șarpe, care reacționează la strângerea ei, exacerbându-și propria capacitate de penetrare rectilinie; ea, însă, pretindea dimpotrivă ca maximul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am mers în același pas, pe malurile opuse, fără a ne scăpa din ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își potrivea pasul cu pasul calului său negru, de parcă ar fi înțeles. Povestirea își potrivește pasul după ritmul lent al potcoavelor de fier pe cărări povârnite, către un loc ce păstrează secretul trecutului și al viitorului, dar și timpul întors în sine, ca un laț atârnat de oblâncul șeii. Știu deja că drumul lung ce mă duce la Oquedal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acolo parcă din greșeală, ca un element de scenografie, într-un teatru părăsit. Cineva, cu secole în urmă, și-a închipuit probabil că asta era țara aurului; când și-a dat seama de eroare, pentru palatul abia construit începea destinul lent al ruinelor. Mergând în urma unui servitor, căruia i-am dat calul meu în grijă, parcurg o serie de locuri ce ar trebui să mă ducă înăuntru, dar mă aflu tot afară; dintr-o curte interioară trec într-alta, de parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
confundă. Oquedal este un sat cu foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a se face pulbere de capul cititoarei mele fidele. Sau podeaua care se crapă s-o înghită și mâna mea se lungește, se lungește, se lungește și îi îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]