3,597 matches
-
Ambrozie sau un Augustin își construiesc reflecția în jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința în favoarea botezului (așa cum făcuse înaintea sa Tertulian). În opinia sa, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
echivalează cu o a doua naștere a lui Israel: un alt Templu se construiește în locul celui ridicat de Solomon; în urma unui decret al Marii Adunări, bărbații căsătoriți cu femei neevreice trebuie să se despartă (adică să ia totul de la capăt, lepădându-se de viața de până atunci); în sfârșit, Torah se rescrie (tradiția rabinică pune inovația tot pe seama lui Ezdra) cu caractere aramaice, pătrate. Ne aflăm așadar în fața unui personaj a cărui charismă acționează deosebit de puternic chiar după cinci secole de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Trădând așadar binele suveran, propriu celor buni, înclinați către un bine mai mic, comun celor buni și celor răi, fiii lui Dumnezeu se lasă prinși în iubirea fiicelor oamenilor și, pentru a le obține, adoptă moravurile cetății pământene și se leapădă de cucernicia pe care o păstraseră în societatea sfântă (15,22). În opinia lui Augustin, fiii cetății cerești, acceptând dragostea profană a creaturilor, încalcă însăși regula virtuții, definită de el ca ordo amoris. Dar, insistă el, „îngerii, fiind pur și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
De fapt, autonomizarea deplină nu s-a realizat efectiv decât în mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta în Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această versiune. Nu înseamnă că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să încercăm să ne punem o clipă în atmosfera secolului I sau al II-lea după Cristos, în Palestina, Siria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
decât în mediul creștin. În mediul iudaic, textul Septuagintei a fost mereu contestat, validat, invalidat, admirat, refuzat etc. După apariția creștinismului, care transformă Septuaginta în Vechiul Testament al creștinilor, evreii s-au lepădat de această versiune. Nu înseamnă că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să încercăm să ne punem o clipă în atmosfera secolului I sau al II-lea după Cristos, în Palestina, Siria, Antiohia sau Egipt. Deși limbile vernaculare continuau să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eu pe toți ceilalți. Cine a fost o dată măcar în iubirea Lui, se face el însuși iubire, adevăr, dreptate. De asta nu înțeleg ceva: am auzit că unul dintre ai Lui L-a trădat, că un altul s-ar fi lepădat de El. O fi adevărat?! Voi ce știți?! Se făcu tăcere. Se auzea jăratecul trosnind. Ședeam toți acolo, în jurul focului, și așteptam să se facă ziuă. Nopțile sunt reci la noi și cu cât se apropie dimineața cu atât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pușcărie... Asta e cu Tănase, săracul!... Și toate i s-au tras de la scorpia aia de nevastă-sa, care l-a turnat la securitate, ca să se răzbune pe el... și de la degeneratul ăla de băiat al lui, care s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anii noștri adunați depășesc vârsta unui secol. Iartă-mă, dar este stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și vreau să sădesc și în tine inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tot călare, se pare că doar așa se poate deplasa acum. Omătul a depășit jumătate de metru dar nu mai ninge și s-a făcut frumos. E o zi minunată ! Medicul pare un adolescent abia ieșit de pe băncile școlii. Își leapădă șuba, își încălzește mâinile la sobă. Schimbă câteva cuvinte cu Ciprian, care iese din încăpere. Să vă ascult, doamnă, mi-a spus Dragoș că nu vă simți bine. Suferiți de ceva ? Am avut o intervenție neurochirurgicală acum un an și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-l vezi pe Sfântul Duh în chip de porumbel cum coboară peste întreaga obște binecredincioasă pentru a o izbăvi de lucrări răuvoitoare și de primejdia unor practici diavolicești ce le-au înnegurat viața muntenească și de care trebuie să se lepede cât mai repede cu putință ca de un veșmânt stingheritor. Când părintele a socotit că a sosit momentul, a apărut în poarta împărătească a altarului și, cu mâinile ridicate către ceruri, a invocat cu evlavie: Sfinte Duh, ni te arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
moară liniștiți. Așa cum esti tu, bica! Da?... Nu?... Da, așa cum sunt eu!... Dar mai întâi doresc să te văd pe tine domnișoară mare, cuminte și frumoasă, studentă și mireasă și abia după aceea pot să mor... Dal eu vleau mai lepede, bica, ca să am si eu un molt! Moltul meu!... Înțeledze odată! Bunica a avut tăria s-o aducă pe fetiță, de mânuță, până acasă și, cu ochii în lacrimi, să-i spună fiicei sale că de mâine n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
am țupalat-o, că am fost cuminte. Dar despre ce ați povestit în drumul către casă de la grădiniță?... Desple oamenii cale mol si niți o dată nu mai vin pe acasă... Si că ea tlebe să moală... că oamenii bătlâni mol mai lepede... Dal nu mă da la chesă, mami! Te log!... Mama, nu!... Eu am fost cuminte!... Cuminte ca plințesa din poveste, Mami!... Să vedem... Trebuie s-o rugăm pe bunica-bica. Poate ne salvează totuși, dar mai întâi va trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sacrific din necesitate pe toți, până la ultimul. Două sute la număr, a mai precizat președintele de la Suha. Eu am pierdut tot așa douăzeci și cinci de vaci cu lapte... La complexul nostru s-au înregistrat cincizeci de pierderi... Cincizeci de junici gestante au lepădat la GAS Havârna și au fost duse în regim de urgență la abator. Noi, cei de la Satul lui Balc, dragi tovarăși, avem o vorbă din bătrâni: Căcat ai mâncat, căcat ai căcat! Asta numai așa, dacă o fi să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cine ți-a băgat în tărtăcuța asta seacă și parșivă numai prăpăstii, de ce te-ai îmbârligat, năpârcă afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase, la cale?... Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ciuruiseră, civilul prieten s-a apropiat de mine, gata-gata să mă îmbrățișeze, dar s-a temut de ochii care erau martori de la distanță și nu și-a putut manifesta sentimentele de dragoste decât strecurându-mi, zâmbind, "Dumnezeul cui te-a lepădat, dacă nu-ți tace clanța prin vecini, te-am curățat, drac împelițat ce ești! Ne mai vedem..." Iar eu, apărat de ochii curioșilor, stăpân pe situație, i-am zâmbit, dându-i a înțelege că vreau să rămân singur cu prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de piatră... Dumnezeii cui te-o lepădat... Nea Onuț își vede de somn; zâmbind... Roboțelul ruginit muncește din greu. Ține pixul ca pe un târnăcop. Nu scrie nici măcar așa cum scriam eu în clasa întâi. Parcă izbește fiecare literă cu târnăcopul. Aha! Acum m-am prins: omul urăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ne adunaserăm acolo, iar băieții erau în curte, la o bere. Îmi dădusei jos prosopul și mă pregătii să plonjez în apa călduță, când Françoise interveni: Vezi, dragă, să nu ne stea în drum prosopul tău pe care l-ai lepădat. O privii cu sictir și pusei prosopul deoparte. Apoi trebui să suport privirile cercetătoare ale Améliei. Când Angi nu băgă de seamă, Amélie mă privea cu reproș: Și dacă se întâmpla ca Angi să o surprindă țintuindu-ne cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dinainte încununată cu succes. Omul în etate, însă, având în urmă experiența vieții trăite, nu-l mai îmbată nicio iluzie, căci știe prea bine că ele toate sunt deșarte și, odată înfiripată frustrarea în sufletul său, nu-și mai poate lepăda de pe el haina acesteia niciodată! Dragostea pentru o femeie, această ultima ratio mundi 1 a bărbatului, se pare, în cazul bătrânului despre care am făcut vorbire, nu mai semnifica demult acea ființă perfectă, inaccesibilă, complicată, misterioasă și greu de descifrat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care doar pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fine, nu-mi răspunde, nu-i nevoie. Într-un fel, te înțeleg... Nu foarte demult, mi-ai arătat cât de înșelătoare și de greșite sunt toate iluziile din om și m-ai învățat cum anume trebuie să fac, ca să mă lepăd de ele. Și iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și profețim în parte; dar când va veni ce este desăvârșit, ceea ce este în parte se va sfârși. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. Acum rămân acestea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
altele pentru cei care vor veni după noi. Totuși există și un An cu adevărat nou: Este clipa în care un om și mai ales creștin se hotărăște de a-și înnoi viața sa sufletească și a deveni un renăscut, lepădând pe omul cel vechi trăit după poftele trupului și îmbrăcând chipul omului care să trăiască în spirit și adevăr; este clipa în care cei cu adevărat sinceri și binevoitori ai omenirei să-și pună-n concordanța zisa cu fapta. Dacă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
amuzat și prudent, ferindu-se să se pronunțe. Bun, recunosc, nu-s Lope, pe legea mea. Și-mi Închipui că și amicul tău, Quevedo, ar strâmba din nas; dar, fiind vorba de versuri de-ale mele, nu-s chiar de lepădat. Dacă o să le vezi circulând pe ici pe colo În fițuici anonime, vei ști de cine sunt... În sfârșit - contele bău tot vinul și se ridică, aruncând șervetul pe masă. Revenind la chestiunile grave, e sigur că o alianță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și ai Spaniei. Toate astea le vei ispăși, ți-o garantez, cu cele mai oribile munci ale iadului; dar Înainte le vei plăti și aici, pe pământ, În trupul dumitale mortal... Termenul mortal părea să fie și mai abitir așa, lepădat de buzele-i reci și strânse. Prea multe ai văzut, prea multe ai auzit, prea mult ai greșit. Existența dumitale, căpitane Alatriste, nu mai valorează nimic. Ești un hoit care, printr-o stranie Întâmplare, Încă se mai ține pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului ca să-și consolideze poziția cu multă stăpânire de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând puternic, Îi vârî un cot bun de oțel În piept. Impulsul celuilalt făcu restul, Încât se pomeni tras În țeapă, aruncă arma cu un „Iisuse!“, iar aceasta sună metalic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]