548 matches
-
vremea ei, și strîngerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei, și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei; 6. căutarea își are vremea ei, și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei, și lepădarea își are vremea ei; 7. ruptul își are vremea lui, și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei, și vorbirea își are vremea ei; 8. iubitul își are vremea lui, și urîtul își are vremea lui; războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
31. Așa să depărtați pe copiii lui Israel de necurățiile lor, ca să nu moară din pricina necurățiilor lor, dacă pîngăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor. 32. Aceasta este legea pentru cel ce are o scurgere sau este întinat printr-o lepădare de sămînță în somn, pentru cea care este la curgerea de la soroc, pentru bărbatul sau femeia care are o scurgere, și pentru bărbatul care se culcă cu o femeie necurată." $16 1. Domnul a vorbit lui Moise, după moartea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
va avea lepră sau scurgere de sămînță, să nu mănînce din lucrurile sfinte pînă nu va fi curat. Tot așa și cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepădare de sămînță în somn, 5. cel ce se va atinge de o tîrîtoare și se va spurca, sau un om atins de vreo necurăție oarecare și care se va fi făcut necurat prin ea. 6. Cine se va atinge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
fără nici un fel de legături între ei decât acelea ale unui interes momentan. Dar o grămadă de indivizi nu e un popor, precum o movilă de frunze și rădăcini uscate nu e pădure. Acest rezultat l-a avut în România lepădarea tradiției, lipsa de simț istoric, pripa de-a ajunge, fără cultură și fără avere suficientă, la rezultatele civilizației apusene. 196 {EminescuOpXIII 197} Un copac nu poate crește decât din rădăcinele sale proprii, nu poate da decât frunzele și fructele sale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a odăii sale, sub forma unei mirifice orhidee cu petale multicolore, divergente dar unite totuși în globul ovarului sacru, se închircise, suferise arsuri și mutații, regresii și dezvoltări metastatice de la sosirea lui Monsieur Monsu. Erezii și crime, convertiri și bruște lepădări de credință, aparent răspândite după banale legi statistice, spuneau altceva celui ce simțea clocotul religios al comunității prin toți porii. La marginea câmpului de forțe curcubeene apăruse deodată un mare continent glacial. Un aisberg negru, străin și ireductibil deasupra căruia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca în atâtea alte locuri, prozatorul toarnă și aici, într-un mixaj sui generis, o mulțime de lucruri, punând laolaltă observația de interes larg antropologic, mentalitar, cu reflecția morală, impresia strict personală, de jurnal intim, cu egografia cultivată terapeutic (ca lepădare de eul narcisiac, înlocuit invariabil de ruda sa mai sărmană din limbajul oral, „io“), descrierea analitică a unor reflexe comportamentale de interes preponderent sociologic cu reveria memorialistică ș.a.m.d. Din nou, interesul se concentrează aproape programatic pe atitudinea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au avut grijă să-i bage în cap o grămadă de alte prostii. Poezioare, spovedanii, convertiri, lepădări, rebotezări, zice Curistul, am auzit și eu povestioare berechet despre floarea intelectualității și alte alea, răbdare, posturi, rugăciune, izbăvire și ură, nu-i așa Părințele? Numai așa putea să le vină de hac, își dă seama Roja, adică pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și să murmure: „Cum adică, cum, chiar credeai că aș putea să...?”. În neașteptata comportare „irațională” și „inexplicabilă” a Profesorului, care și-a anulat șansa dublă, naratorul vede „singura șansă genuină”, de fapt, a acestuia de a supraviețui, cu adevărat. Lepădarea de „principiul interior” al adevăratei supraviețuiri nu ar fi fost de fapt o șansă. „Profesorul nu dorea să trăiască astfel și, probabil, nu ar fi putut trăi.” Conceptul interior la care se referă naratorul este definit, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Marica, așa însă, seara târziu, doi călugări greci și un bătrân ieromonah valah și-au împletit rugăciunile așezând în morminte alăturate trupurile celor ce l-au mărturisit pe Hristos refuzând iertarea pe care o mijlocise marele muftiu al Istanbulului în schimbul lepădării credinței strămoșești. Iertare? Ce fel de iertare? Veniseră prin cronici până la ei poveștile căderii Constantinopolului, povești vechi de mai bine de două sute cincizeci de ani, le aduseseră cu ei în Țara Românească dascălii greci ai beizadelelor și ai coconilor boierești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. 3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip, căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4. potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește "Dumnezeu", sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dînduse drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85051_a_85838]
-
o gură de rai (1943), pentru a deveni strident în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). Dacă Pompiliu Constantinescu, de pildă, vede în Pe-o gură de rai o "anemiere a expresiei"17, alți exegeți 18, dimpotrivă, salută lepădarea "măștii" și adoptarea tonului de confesiune nudă. Dinu Pillat observă că, odată cu Pe-o gură de rai, "spectacolul spaimelor insolite, cu care autorul, perturbat în permanență, ne confruntă în niște versuri de o mare intensitate de atmosferă, nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
doi strategi mișei și pe ostașii lor, poruncindu-le să năvălească din nou, dar și acest atac nu izbuti la nimic. {EminescuOpXIV 125} Progresele și cuceririle romeilor în anii 1257 și 1258. Dificultate și mai mare a fost pentru romei lepădarea de dânșii a unui trădător ce l-au fost câștigat. Mai sus-pomenitul bulgar Dragota, poruncitor părții de oaste din ținutul Melenik, împins de ură națională contra romeilor și având antipatie contra împăratului, pentru că socotea a nu fi răsplătit îndeajuns din partea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nemijlocite revărsate asupra bulgarilor cari-l voiau; daruri de bani și făgăduințe pentru inimile cari șovăiau, speranțe mari de petrecere cu bine pentru ceilalți locuitori și toate acestea la un loc lucrau pretutindeni pentru recunoașterea lui Ioan Asan și pentru lepădarea de Maria. Astfel împăratul izbuti să lege un partid considerabil de soarta noului domnitor. Nunta prințesei Irina cu Ioan Asan se făcu cu mari ceremonii și cu pompă mare, la care cei logodiți se serviră de culoarea ce se cuvenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și supuse o mare parte a împrejurimilor Tîrnovei; pe de altă parte năpădeau trupele împărătești, atacau localitățile și pozițiile slabe de dinafara capitalei, cruțând Tîrnova însăși, anume averea celor mari și de samă, cu intenția învederată de-a le înlesni lepădarea de regina. Neputîndu-se împrotivi amîndoror părților, pentru început crezu de cuviință și potrivit cu demnitatea ei, de-a ceda împăratului care, ca un unchi al ei și patron al lui Constantin, va trebui să știe a păstra mai bine și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca vasal al sultanului trebuia să urmeze steagul osman, și între regele Sigismund, în a căruia țară urmase de curând cea dentăi năvală a turcilor. Oțărârea era cu atât mai mare cu cât Sigismund nu-i putea ierta lui Mircea lepădarea lui de supremația ungurească și trecerea în partea inamicului regatului. De aceea Sigismund întreprinse în anul 1392 cu oștiri considerabile o campanie în contra Valachiei, unde Mircea-l aștepta cu propriile sale puteri de oaste și c-o trupă auxiliară turcească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în posesiunea lui și grămădiră asupra lui semne de favor și daruri de grație. Astfel Polonia câștigă în persoana lui Vlad un partizan zelos, al căruia hrisov de închinare, datat din Argeș în Valachia, 28 mai 1396, dovedește hotărâta lui lepădare de supremația ungurească și alipirea pe față la regatul Poloniei. În acel hrisov Vlad juruiește formal și solemn pentru sine și urmașii săi ascultarea cuvenită, supunere după datorie și fidelitate stăruitoare cătră tronul și regatul Poloniei; apoi, recunoscând totodată pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
respect Mohamed se îndreptă spre sud, unde, în șesul dela Tschamurli între orașele Ichtiman și Sofia nu departe de râul Ikra, se și încinse bătălia hotărâtoare, la a cărei primire Musa, înghesuit din toate părțile, era acum silit, cu toate că prin lepădarea de mai înainte a celor de mai sus și prin cea următoare a altor vasali mulți, și a altor contingente, luptătorii săi se împuținaseră în mod considerabil. În oastea lui Moharaed aripa stângă o comanda principele sârbesc Ștefan, pe cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reginei văduve Elisabeta, suferi din contra o zguduire din temei și multă stricăciune. Deconsiderarea slabului regim femeiesc se lăți atât de tare în Țara Ungurească principală cât și în țările laterale, încît neascultarea din început a celor nemulțumiți degeneră în lepădare în toată forma, așa că anume Bosnia, Croația și Dalmația scuturară cu armele în mână jugul maghiar. La urma urmelor însăși regina Maria și muma ei, regina văduvă Elisabeta, căzură în puterea și închisoarea sumețului vasal Horvat, ban al Croației, încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
merge răsadul pentru artea noastră îndărăt. 2. FRUMUSEȚEA PRONUNȚIEI. ÎNSEMNĂTATEA VOCALELOR ȘI CONSONANTELOR, SILABA, VORBA (CUVÎNTUL) Însă ținta cea mai naltă a reprezintatorului, de la care suntem îndreptățiți de-a cere pronunția de model a națiunei, este frumusețea articulațiunei. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor și părăsirea altor elemente genante întru producerea tonului articulat nu e decât condițiunea negativă la asta, Pozitiv pronunției noi îi statuăm într-aceea de-a forma corpul sunetului pentru-a-l face purtătorul ținoarei spirituale. Asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dintre copac și suișul muntelui, care e mai puțin bogată în îngrămădire de elemente pentru nutrirea plantelor poate să crească un nou copac. Acesta devine centrul unui nou cerc de pământ roditor, la marginea căruia se adună material nou prin lepădare de ramuri și crengi. Fiece plantă nouă gunoiază așadar pământul pentru urmașii ei, și vegetația se suie în sus. Puterile elementare, gravitația și spălarea prin ape curgătoare, duc nutrimentul mineral și organic pentru plante la locurile cele mai adânci; iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reprezintă un scandal. În primul caz, acolo se intră cu chei potrivite și cu lanterna în mână, rezultatul prezumat fiind "vindecarea"; în cel de al doilea caz, camera este deschisă prin imperativul curățeniei generale, prin răsucire metanoică, prin spovedanie și lepădare de păcat, rezultatul prezumat fiind mântuirea. În primul caz, te predai altuia (psihoterapeutului) care începe să scormone în tine și ușa se deschide profesionist, printr-o tehnică avansată a spargerii. În cel de-al doilea caz, ești singur cu tine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sacrificiului pentru mântuirea umanității : O, câtă fericire să știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-o să vie/ Nu va părea visare-mi o tristă nebunie ! (V, p. 126). În urma lui, Than, cuprins de remușcări din pricina lepădării de protectorul său, contemplă scena răstignirii prin mijlocirea lui Hefaistos, care scoate în evidență suprapunerea peste veacuri a destinelor celor doi salvatori ai umanității, Prometeu și Cristos : Legionarul cu sulița-l străpunge.../ Se vede că vulturul lui Zeus nu mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ochii în desăvârșirea unui nicăieri? Zărește el, în încîntarea pură a nimicului, în priveliștea bolnăvicios de goală, vreo pată ce s-atingă un nesfârșit virgin? Timp și eternitate sânt forme ale aderenței sau inaderenței noastre la lume, dar nu ale lepădării totale, care e o muzică fără sunete, o aspirație fără dorință, o viață fără respirație și o moarte fără stingere. La marginea extremă a subțierii ființei, acum, aici, acolo, niciodată și totdeauna își pierd înțelesul, căci unde să mai găsești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în serios... De mult nu mai trăiesc în moarte, ci în poezia ei. Te topești așa într-un flux mortal, sălășluind visător în delicată agonie, vrăjit de miresme funebre. Căci moartea-i untdelemn ce se prelinge pe spațiul nevăzut al lepădării noastre de lume și ne învăluie de o amânare plăcut-dureroasă a stingerii, pentru a ne sugera că viața-i un final virtual și devenirea potențialitate infinită de sfârșit. A suferi e modul de a fi activ fără să faci ceva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
argumente contra singurătății! Calea lui Buddha e croită pe măsura muritorilor... Calmul prințului gânditor n-ar pricepe niciodată cum poți vedea ca el și totuși îndrăgi nimicnicia. Până și Buddha să fi fost un dascăl? E prea mult sistem în lepădările lui, prea multe consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea celui ce-și târăște neantul printre muritori și n-ar pricepe cum în vidul lumii mari surâzi vieții. Căci el n-a cunoscut anumite culmi ale nefericirii; a trăit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]