4,839 matches
-
este o încuviințare, și tot așa. Ca exerciții de elasticitate a minții, paradoxurile din Minima moralia sunt de un incontestabil folos. Atîta doar că, pe baza lor, se pot isca cele mai năucitoare sofisme. În fond, totul e un joc lexical guvernat de scheme dialectice dinainte știute.
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
catodică, O tunsoare brici, Abdominabil !. Adică de la un timp al percepției la unul al ironiei, de la referința limitată la ficțiunea fără nici un fel de frontiere. Așa se construiește, de când lumea, umorul, veți putea spune, de pe o poziție doctă. Cu devieri lexicale și exagerări situaționale, cu antifraze subversive și invenții gogonate. Iar - în linii mari, foarte mari - voi fi de acord. Numai că nu putem omite din discuție termeni ca personalitate, atitudine și sistemă. Întâi pentru că Radu Paraschivescu a tradus, în timp
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
în epocă (independență, continuitate), evitînd asocierile cu noțiunea de vasalitate și minimalizînd conflictele de orice fel. este cu siguranță termenul cel mai interesant, despre care au scris mai mult istoricii decît filologii. Textele în care cuvîntul apare (cu familia sa lexicală) constituie însă și materialul de studiu al istoricilor limbii române și chiar și al istoricilor literaturii (interesați de tehnicile narative din cronici). Profesorul Djuvara prezintă o bibliografie a problemei, trecînd în revistă principalele atestări și dezbateri semantice (p. 133-136). Explicația
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
cultură vizuală, alcătuită din oameni izolați și foarte inteligenți, cărora nu le mai stă însă în putere să participe spontan și direct la pleroma cuprinzătoare a unei comunități organice. Viața lor este pretutindeni mijlocită de cuvînt. Dar din această izolare lexicală de sihaștrii moderni, oamenii au fost siliți să iasă sub constrîngerea unui nou mijloc de comunicare: semnalul electric. Tot ce înseamnă mass-media actuală, adică telefon, radio, televizor și computer, reprezintă pentru McLuhan cauza apariției celui de-al treilea tip de
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
și criteriile de alegere a textelor din carte; 4) - câteva, cele mai importante aprecieri critice despre scriitorul editat și despre opera sa; 5) - o seamă de adnotări sublineare cu caracter documentar (dacă sunt propuse de "paginile alese"); 6) - câteva glose lexicale sau un glosar (dacă sunt necesare). Din cele peste 200 de cărți apărute în colecțiile școlare și parcurse de mine, cu creionul în mână și cu fișele alături, în ultimii 15 ani, nu am găsit niciuna care să se încadreze
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
se încadreze în această schemă, desigur că ideală. Majoritatea nu au nici introducere istorico-literară (câteva au prefețe sau postfețe ai căror autori - câțiva - s-ar părea că au avut intenții istorico-literare), nici biobibliografie, nici prefață filologică, nici glose documentare sau lexicale, dar multe din ele au, după paginile antologiei, câte o jurubiță mai mare sau mai mică, de texte alese din operele criticilor contemporani cu scriitorul al cărui nume este înscris pe coperta cărții. Uneori aceste pagini de critică sunt fie
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
antologie, fie "învechite". Alteori lipsesc din mănunchiurile lor opiniile propriu-zis critice, nu numai ale criticilor, precum și opiniile critice actuale, contemporane cititorilor. Mă voi opri mai mult asupra lor cu prilejul unui alt articol. Asupra lor și asupra gloselor documentare și lexicale. Deocamdată, în finalul acestui articol despre structurile edițiilor școlare, vreau să le fac editorilor contemporani o propunere. Dacă e potrivită, după cum mi se pare sau nu, vor hotărî înșiși. Vreau să le aduc aminte, pentru că mi se pare că l-
Colecțiile școlare by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9370_a_10695]
-
moral. Politețea Politețea este cea mai vizibilă și apreciată formă a frumosului social. Măiestrie Nici cel mai mare creator de frumos nu a întrecut vreodată măiestria naturii. Scriitor Scriitorul luptă necontenit pentru capturarea ideilor și pentru înveșmântarea lor în straie lexicale. Talent Talentul nu este dependent de caracterul sau temperamentul omului. Gânduri Noaptea și unele gânduri capătă culoarea întunericului. Creație Actul creației literare devine rodnic atunci când este impulsionat de aripa divină a inspirației. Vizită Vizita muzelor nu poate fi nici programată
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
zi sau ceas s-a ivit scrâșnind pe hârtia asta a vremii, sub pana tocită, PRACTICA...în textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel de cuvânt fundamental, printre greoaiele "îndemnuri pentru vite" curente, se întâmplă să depindă de câte un singur ins, ciudat, singuratic, urâcios, ce se dovedește a fi
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
Pavel Șușară I. Tradiționalism/noile medii După 1990, vocabularul activ al artelor plastice românești s-a îmbogățit, cu o extremă rapiditate, pe două dintre căile bine cunoscute de către lingviști: pe de o parte, prin reactivarea unor forme lexicale aparent caduce, iar, pe de altă parte, printr-o adevărată invazie neologistică. În prima categorie intră cu precădere elemente din recuzita eclezială, de la moaște la crucifixe și de la jertfă la feștilă, în timp ce în cealaltă au sedimentat concepte barbare, cum ar
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
uz adjectival: "nu aveam voie să facem poze. Eu îs mai ninjalău și trec neobservat" (forum.4tuning.ro). Sufixul peiorativ a prins destul de bine și permite utilizarea ironic-detașată a termenului violent războinic. Se pare că au fost și alte inovații lexicale, care au avut mai puțin succes; am găsit, de câteva ori, derivatul cu sufixul de agent popular -ac: "un joc cu ninjaci, ai două variante, ori ești ninja commando ori ninja master" (jocuri.clopotel.ro); "e un film japonez cu
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
e apă de ploaie. Ceva asemănător încerci deschizînd lexiconul de termeni filozofici ai lui Francis E. Peters. Intri într-un labirint ale cărui cotloane alcătuiesc un univers de sine stătător: este universul de început al gîndirii filozofice, adică prima formă lexicală pe care oamenii, atunci cînd au început să mediteze pe seama lumii în care trăiau, au dat-o gîndurilor lor. Universul acesta e atît de compact încît fiecare termen, prins cum este într-un sistem de trimiteri încrucișate, reprezintă un nod
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
de aici senzația incomodă, de obicei nemărturisită, că acribia filologică aplicată limbii grecești seamănă cu încercarea de a resuscita un cadavru doar pe seama stratului inert al literei îmbălsămate. Suflul viu nu poate fi suplinit de tehnica seacă a unor distincții lexicale, și asta fiindcă sursa gîndirii nu stă în coaja efemeră a unor vocabule coruptibile, ci în reprezentarea mentală pe care niște oameni, alcătuind o comunitate, o poartă simultan în mințile lor timp de cîteva generații. Cînd reprezentarea mentală se schimbă
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
nouă repezentare și nu din altă parte. Cu alte cuvinte, cînd vorbim de litera și spiritul cuvintelor, trebuie să adăugăm imediat al treilea element: sensul lor. Altfel, vom face greșeala să credem că spiritul lor este totuna cu sensul lor lexical, de pildă acela pe care îl aflăm deschizînd un dicționar și citind definiția uzuală pe care o găsim acolo, cînd de fapt spiritul cuvîntului e reprezentarea mentală a unor oameni care, folosind acel cuvînt, îi atribuie un anumit înțeles într-
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
stadiul lui final, iar tu, în măsura în care ești pasionat de filologie, poți afla regulile de care a ascultat traiectoria fluctuantă a semnificației lui. Firește, ceea ce vezi acolo nu e spiritul cuvîntului, ci urmele pe care schimbarea lui le lasă în sensul lexical, dar de aici poți, pe cale regresivă, să faci muncă de reconstituire arheologică: să vezi cum, din aceleași trei cioburi, se pot face mai multe vase în epoci diferite. Totul e să poți descoperi regula după care trei cioburi alcătuiesc, o dată
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
de realitate a cuvintelor uzuale, chiar dacă oferă avantajul unei lărgiri a înțelesului, reprezintă o sterilizare a bogăției inițiale a înțelesurilor spontane. Grecii, atunci cînd au început să filozofeze, aveau o limbă de o prospețime polivalentă și sălbatică, a cărei luxurianță lexicală avea să fie defrișată treptat pe măsură ce limba își sporea încărcătura abstractă. Cu alte cuvinte, cultivarea unei limbi este însoțită fatalmente de secătuirea fondului ei vital. Mai devreme sau mai tîrziu se ajunge la stadiul unui lexic aspetic și tehnicizat, pe
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
Rodica Zafiu Se discută, de cîtăva vreme, despre o creație lexicală "de laborator", produsă de anumiți specialiști în publicitate pentru a sprijini o campanie de promovare a imaginii României. Termenul ar fi în versiune românească fabulospirit, iar în engleză fabulouspirit. Puternic ironizat de George Pruteanu într-o tabletă recentă ("Fabulaiureala", în
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
03.2007, reprodusă pe site-ul său), criticat și în multe intervenții pe forumuri din internet, cuvîntul e într-adevăr o creație artificială și destul de stîngace, căreia o analiză lingvistico-stilistică îi prevede mai curînd eșecul. În sine, procedeul de creație lexicală e bine-cunoscut: la noi, pentru a-l denumi, s-a răspîndit denumirea de cuvînt-valiză, un calc după franceză (mot-valise), care la rîndul său calchia englezescul portmanteau word, preluarea unei metafore folosite de personajul Humpty-Dumpty, în cartea lui Lewis Carroll, Through
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
noastre generale doar cu sensuri mai vechi, specializate, raportate la corporatism, la rândul său definit ca "doctrină social-politică..."; nu accepția teoretică și doctrinară (pentru care se face trimitere la etimoanele franceze) este însă cea mai frecventă azi, când cuvintele familiei lexicale au intrat în circulația largă prin calchierea unor sensuri curente din engleza americană. Cuvîntul corporație însuși apare în DEX mai întîi ca un sinonim pentru "isnaf, rufet" și abia apoi, cu paranteza prudentă "în unele țări", cu definiția "întreprindere mare
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
în ciuda frecvenței cu care folosesc termenul. Stinghereala pe care ne-o provoacă acest cuvînt (căci infinitul este întîi de toate un cuvînt) vine din faptul că intuiția nu ne poate ajuta deloc în înțelegerea lui. E cazul tipic de strîmtorare lexicală cînd ești nevoit să faci uz de un cuvînt căruia imaginația nu-i poate da nici un conținut accesibil. Tocmai de aceea, jena stîrnită de infinit își are cauza într-o incapacitate a minții noastre de a-i asimila semnificația. E
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
are dreptate Sanda Cordoș, numai că nimănui nu-i e activ în minte acel sens inițial, special, ci accepția generală de cultură proletară partinică și triumfalistă. Să nu ne înșele schimbarea de vocabular. Rusescul "proletar" a fost substituit de formele lexicale sinonime "muncitor" și "muncitoresc". Doctrina însăși s-a remaniat. "Dictatura proletariatului" a fost înlocuită cu "democrația populară" și alianța, mereu invocată, dintre muncitorime și țărănime. Proletcultismul a fost rebotezat realism socialist, dar niciodată repudiat în sensul lui tezist muncitoresc, adică
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
scenă, nici o replică n-ar putea lipsi fără compromiterea ansamblului. Prozatorul a avut grijă să nu introducă neologisme în replicile personajelor și să dea astfel cititorului impresia de autenticitate istorică; cele cîteva neologisme care nu-și au locul (mici gafe lexicale) se întîlnesc, aproape exclusiv, în registrul autorului. Romanticul Negruzzi își pune o iscălitură vizibilă pe text, așa cum a făcut-o în Zoe, O alergare de cai, Au mai pățit-o și alții. în final, se detașează spectaculos de drama povestită
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
dar de care se despărțiseră în deceniile trăite în Israel. Chiar dacă unii dintre ei spuneau că nu mai citiseră o carte în românește de jumătate de secol, toți vorbeau o limbă română fără cusur, ornată pe alocuri cu suprinzătoare prospețimi lexicale și stilistice. Toți savurau cu nesaț veștile de acasă, faptul că veneam de acolo devenea în ochii lor calitate în sine, bucuria întâlnirii le lumina chipul, sentimentalismul iriga toate nervurile conversației. Dialogul cu acești oameni dobândea consistență nu în planul
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
erau totuși desemnați, cum se știe, prin porecle referitoare atît la îmbrăcăminte, cît și la limbaj: pantalonari ori bonjuriști. Atît Russo, cît și Ralet (acesta, de pildă, în articolul Limba noastră) sînt destul de tradiționaliști în chestiunea limbii, văzînd în inovațiile lexicale ale epocii lor mai curînd îngreunare și "schimonosire". În pasajul deja evocat din Russo există chiar un moment de scurtcircuit, în care, indiferent de îmbrăcăminte, reflexul regăsește nivelul elementar al comunicării: boierul în haine nemțești confundat cu un surugiu se
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
șmenari care Ťțin tirať (adică Ťde șaseť) asista, cu ochii în patru, de la distanță, la schimb" (EZ 582, 1994, 3); "Nicu salța valize..., iar Leana lui Briceag... stătea, Ťla tirăť, în capătul peronului (RL 1255, 1994, 3). În fine, familia lexicala ar mai cuprinde și destul de rarele nume de agent tirangiu (Croitoru Bobârniche 2003, Volceanov 2006) și chiar tirator (Croitoru Bobârniche 2003). Surprinzătoare - dar foarte probabilă - e legătură cuvintelor românești cu termenii francezi tirer și țîre. Verbul francez tirer "a trage
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]