685 matches
-
explicat, cum o influențează culoarea, în cazul ei și cum îi guvernează zodia. Și, așa, dintr-o vorbă in alta, timpul s-a scurs... trecătorii s-au împuținat... Strada era aproape pustie. Era o noapte senină, senină...mulțimea de stele licărea ca într-un spectacol de artificii. ”- Cât e de limpede noaptea asta, parcă ar avea mai multe stele ca deobicei...!” murmură ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat, el îi văzu ochii plini de dorințe. După ce se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ca Fata lui să intre pe ușă... ...De când Vasilica s-a prăpădit, timp de o săptămână Iorgu n-a scos niciun cuvânt, n-a dormit și n-a mâncat aproape nimic. Slăbise mult, numai ochii i se făcură mai mari... licăreau parcă o durere ascunsă, tainică și nemărturisită. Cu fața în sus, pe pat, privea tavanul întunecat pășind în trecut. Năpădit de felurite gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar cu durerea lui și amintirile lui. Uneori, i se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lacrimi. Avea multe de spus... Dar, nu mai încercă să-i spuie ce avea pe suflet. Tace, tace întruna și-l privește... Știe că nu poate vorbi, a renunțat, îl privește doar și tace... Numai ochii i se făcură mari, licăreau o durere ascunsă, nemărturisită. Pentru o clipă, lui Iorgu inima i se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cărui amărăciune, e cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea ca o floare tăiată... un ram rupt dintr-o tulpină neștiută... Și, în ochi îi licări acea flacără mistuitoare, care la ființele simțitoare, vestește lacrimile... Steaua Vasilicăi nu mai este... s-a stins... În ziua a doua, după Sf. Arhangheli Mihail și Gavril... Încă de dimineață, dintr-un cer plumburiu începu să cadă stropi mărunți de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o apucă În gura-i cât o treucușoară de pe la fântânile lipovenești de pe nu tare departe de Dunăre, și lată cât niște lopățele pentru mânat barca, și se pierdu, cu ea, În zare, spre acolo, spre unde nu se mai observă, licărind stins, un ochi de apă, dintr-o fostă mare baltă danubiană. Și nu mai știe nimeni, de pe nicăieri, ce s-o mai fi făcut, cu restul homosexualilor și cu restul lesbienelor de pe marginile acelui enclav, că, acolo, odată cu vânarea, de către
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
al cheii pentru care atât se scremuseră și pentru care scurtaseră de urechi pe atâția dintre regii aievea încoronați, dar pas să cunoști lucrul acesta, ai orașului București. Obținură o cheie pe cinste. Era croită dintr-un metal ușor, aristocrat. Licărea ca o platină. Mătăhălosul înhăță cheia, îi strecură prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii roșii de spaimă. Frica morții apropiate le înțepenea gâtlej urile și păreau de piatră, așa cum stăteau una lângă alta, fără suflet. În coarnele scurte, abia licărea lumina cenușie a zorilor. - Gata! strigă cineva, și parlagiii ridicară mâinile. Drevele grele se mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta, pieile lor murdare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
începea de la gardul scund al oltenilor. În grădină se vedeau pepenii de mai rămăseseră, neculeși, galbeni, cu flori pălite, uitați între răsaduri, și verze vinete, cu foile scorțoase. Peste maidan, tinichelele ruginite luceau domolit în soarele de octombrie. Pe jos licăreau sticlele colorate, albastre și albe ale sifoanelor fărîrm'tate. Pe urmă, începeau buruienile, o adunătură întinsă de scaieți scuturați, crescuți în pământul sterp. Coborâră. De sus, abia se zărea fundul gropii, în care sclipea balta, înconjurată de trestii. Mergeau pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce dracu ai, de-abia te miști! Au coborât drumul rampei. Erau sfârșiți. De pretutindeni se arătară oameni. Îi văzuseră. Sergenții strigară după ei să se oprească, pe urmă au început să tragă de departe. Ajunseseră lângă baltă. Ochii brotanilor licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile tari și se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei virgine murinde. E miază-noapte. Pustiul tace, aerul e mort și numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, în naltul cerului, un înger
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îi trecu prin minte ce-ar putea să se întîmple. EI aprinse un foc stabil pe țărm, sări într-o luntre și se luă după para fugitoare, neuitîndu-și spada. El vâslea cu desperare și, când ajunse la luntrea în care licărea încă jăratic, văzu pe Castelmare, {EminescuOpVII 154} ș-apropie luntrea-i de-a lui, ținti în el - un fulger și auzi răsunând luntrea inamică de căderea unui corp greu. El aprinse o făclie și îmbla încet cu luntrea, când deodată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a unui piano și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, profumată, fantastică. Îmi închisei ochii, pentru ca să visez în libertate. Mi se păru atunci că sunt într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, dasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde. E miază-noapte... Pustiul tace... aerul e mort și numai suflarea mea e vie, numai ochiul meu e viu pentru ca să vadă pe-un nor de argint în naltul ceriului un înger
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin. - Unde - ai fost? zise el, apucând cu blândețe mâna mea înghețată. - Am fost să caut pe mama... unde-i mama? Pieptul său
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un țipet teribil mă smuncesc pare-că din cursul ce-l luase corpul meu în jos, dar în momentul acela ajung de stâncă, o durere cumplită... îmi spărsesem corpul de ea... Mă pomenii. Căzusem într-adevăr... dar de pe pat jos. Focul licărea încă și înaintea mamei durerilor ardea candela cea mică, luminând fața ei cea sântă. Îmi făcui o cruce și mă sculai drept în picioare. Era cu neputință să mai dorm sau să. mai rămân; ci decisesem de-a urma primei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noaptea aceasta nu va trece fără să am banii toți. Ești surd, bătrânule, n-auzi? - Lumina încă arde, zise Levy. - Am spus, lumina între tine și mine - iată, zise, Ruben, ș-o răsturnă la pământ. Se stinse, numai sfeștila mai licărea. El și-ntinse mînile peste masă și-l apucă pe bătrân de barbă. Bătrânul nu zise nimic. C-o mînă-și strânse brâul, cu cealaltă lovi cu cuțitul pe contrariul lui și-i străpunse gâtul, încît sîngele-i împroșcă obrazul. Tânărul se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care o căuta se deschise. În locul acela era rânduială, camera aparținuse cuiva care știa că pleacă. Deschise ușa de la balcon, auzea aerul nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea până departe, ici-colo licăreau lumini. Fiul omului întinse brațele cu palmele în sus și închise ochii, așteptând ca, arcuindu-se, tatăl cerului să-și așeze căușul palmelor deasupra. Porumbelul rotat își întinse aripile și-și strânse ghearele pe bara de fier, gata să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i bate inima, ochiul lui cinstit, lumina de statuie de parc a fizionomiei. Parcă ar avea o pelerină lungă, neagră, și parcă, dedesubtul ei, o spadă de sma lț”... ...” Mi‐ar plăcea să știu că Tutoveanu e un om fericit. Licărește în el o candelă din noaptea Crăciunului pe zăpa dă, o virginitate de naștere din nou, și trezește o aromă de zambilă din noaptea de Paști, o transfigurare de Învier e. Mă farmecă și mă obsedează, bătu‐l‐ar norocul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
o lumină foarte strălucitoare. Ele Încontinuu fac schimb de energie și informație. Acest proces creează un feed-back natural, care se reglează singur și care face ca sistemul energetic al organismului să pară că se rotește și pulsează. Tot așa cum chakrele licăresc, lumina lor creează o armonie muzicală. Se creează un efect similar cu al unui sintetizator legat la un computer care poate converti secvențele de culori În compoziții muzicale. Uneori ecourile corpului formează un minunat cor angelic. Deși aceste frecvențe sunt
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
tăcere care închide aproape ermetic cercul tematicii unioniste. Rămân pe din afară, ca niște excrescențe, „falșii gorniști”, cei pentru care exclamația gratuită ține loc de faptă. Agitația lor respingătoare are darul să întunece și mai mult un subiect care abia licărește. (Va trebui evaluat și arătat opiniei publice, cu mult curaj și luciditate, răul imens pe care l-au făcut (îl fac) României „naționaliștii de grotă”, fauna aceasta dezmățată și cu origini incerte, care a compromis se pare definitiv ideea unității
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Tata s-a combinat cu mama sub coadă Dragonului și nașterea mea a fost sub Ursa Major, de unde rezultă că sînt brutal și desfrînat. Zău că aș fi fost ce sînt, chiar dacă cea mai fecioreasca stea de pe firmament ar fi licărit asupra bastardizării mele. Edgar... (Intra Edgar) La tanc: tocmai că deznodămîntul vechii comedii. Replică mea e o melancolie perfida, cu un suspin că de balamuc. O, aceste eclipse prevestesc aceste discordii! Fă, sol, la, mi... EDGAR: How now, brother Edmund
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
armeni, evrei, greci etc. -, dar erau mai greu acceptați ca model. Deci învățarea între lumi asemănătoare și apropiate spațial decurge de multe ori cu mare dificultate, fiind nevoie de un decalaj extrem, de o cultură îndepărtată substanțial și topografic, abia licărind în zare, dar care tocmai astfel exercită un magnetism formativ. V. N.: Și în același timp reprezintă un fel de alibi, pentru că având această distanță ar fi fost mai greu să se realizeze o cultură deplină. S. A.: Sigur că da
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
anului 1950 sau 1951, nu se știe din ce motiv, trimisă în Deltă într-un lagăr de muncă, aruncată într-un grup de prostituate pentru a i se pierde urma și dată pradă "bărbaților grei" din zonă. Norocul ei a licărit, când un personaj foarte influent, basarabean la origine, aflat în relații amicale cu cel mai puternic om din țară, a recunoscut-o, a salvat-o, a readus-o în capitală și a îndrumat-o spre pensiunea respectivă. În schema oficială
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu atenție prin fereastra permanent deschisă de pe coridor, a observat că totul a rămas în urmă. Hăt în depărtare, la capătul unei pante, pe un deal pitit după copacii albi abia înfloriți, printre numeroasele spaliere de care se sprijineau lăstarii, licărea satul. Printre livezile înflorite și pășunile deja verzi, satul nu era altceva decât o pată cărămizie pe creasta unei movile mai albicioase. Acolo, în pata aceea cărămizie și-a desfășurat primii treisprezece ani de activitate didactică. Poate, cei mai tumultuoși
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cântă tot mai tare ... Și mapropii, ochii negri săi deschid cuo sărutare. (George Topîrceanu, Singuri) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor: licărește și singur. 2. Explică rolul cratimei în secvența: Ci ntunericul prieten. 3. Construiește un enunț în care să folosești o locuțiune/expresie care să conțină substantivul casă. 4. Menționează două mărci lexico gramaticale ale subiectivității prezente în textul dat. 5
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]