738 matches
-
Să ne culcăm, că și mâine e o zi, se auzi un glas. Să doarmă pe cine-l ia somnul. Și poveștile continuară în șoaptă până cenușa a învelit cu totul jeraticul și n-a mai rămas de veghe decât licărirea candelei din fața icoanei Precistei, icoană adusă de domn de la Făgăraș în vremea când era doar vel logofăt. Ultimul a adormit Ștefan. Pe jos, în jilțuri, fiecare pe unde apucase, zdrobiți de oboseala emoțiilor zilei, de vremea rece și umedă, de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de câte ori am fost eu la biserică. Dar acum doar buzele spuneau, gândurile alergau pe două sau chiar trei căi deodată, în timp ce ochii rămâneau deschiși fără să zărească nimic. De fapt ce ar fi putut să vadă acolo, în fundul pământului, doar licărirea aruncată de o feștilă de undeva, pentru că mirosul de seu ars i-l simțeam. Încercam să-mi urmăresc cu altă parte a minții mele gândurile care o luau razna și nu reușeam, era ceva, nu știu ce anume ce nu înțelegeam, era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
află lângă prima poartă a seraiului împărătesc iar piața deschisă Iali Kiosk nu era departe. Înaintau încet, pentru că voievodul și beizadea Constantin aveau picioarele rănite de caznele la care fuseseră supuși. Stelele păleau pe rând, una câte una, topindu-și licărirea în lumina cerului pe care încă nu răsărise soarele. Radu ar fi mers mai repede, era bucuros că reușise să-i scrie logodnicei sale o scrisoare. Ieri preoții care au venit să-i spovedească le-au adus și toate cele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe un ton care trădează ușurarea. Continuă cu voce fals dojenitoare, însoțită de o licărire malițioasă a ochilor: Dragul meu, poate mă înșel, dar am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea, iubesc Germania. Redevine serios. Pentru mine ea reprezintă Schiller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
avut impresia că doamna M... e acolo anume ca să scoată în evidență tinerețea și frumusețea triumfătoare a fetei sale. Adela e aceeași, ca și acum trei ani. Înaltă - puțin mai înaltă decât atunci: "a crescut!" - cu umerii largi, cu o licărire de zâmbet în ochii albaștri, cu nasul de o ușoară și spirituală acvilinitate, cu fruntea acoperită pe jumătatea stângă de o pală de păr blond, acum puțin bronzat. Nu i s-a schimbat nici expresia copilărească a feței, nici mișcările
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu privirile albastre... În locul licăririi ironice, aiurare!... O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semi-halucinația tulburătoare. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai apropiate - mai categorice: intrasem în Humulești. Badea Vasile opri la prima crâșmă ca să-și odihnească, zicea el, caii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
iluzia optică datorită slăbirii conștiinței, fiecare floare din perete devenise o imagine în miniatură a ei: o femeie mică, în profil, cu nasul puțin acvilin, cu bustul înalt, cu pieptul ușor bombat. Apoi imaginile se decolorară și muriră odată cu ultima licărire a conștiinței: nu dormisem de treizeci de ceasuri. ...Nasul Cleopatrei a determinat istoria lumii. Adela, mai modestă, a înnebunit pe un blazat lucid cu dulcea asimetrie a zâmbetului ei. Muzica militară cântă Carmen. E curioasă "mediteranizarea muzicii", executată aici, între
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întindeam mâna la spate și luam din ceaun o bucată de crap din saramură. Mîncam. Și curios, saramura consumată nu-mi făcea sete, dimpotrivă, împreună cu picul de tărie, îmi dădea o stare de bine, de energie. Focul arunca în noapte licăriri jucăușe. Tarzan se apucase să coacă cartofi în jăratic. Mi-a adus și mie vreo trei și mi-a spus că în lipsa untului, să beau vin, altfel nu merge cartoful pe gât. Îmi era Tarzan ăsta așa de drag, mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mă așezam pe pat și ea mă mângâia pe păr, gângurindu-mi cuvinte de alint În grecește. Când venea fratele meu, Desdemona rămânea cu o expresie fericită pe chip atâta cât stătea el acolo. Dar cu mine, după zece minute, licărirea din ochii vii se stingea și ea Îmi spunea adevărul despre cum se simte. ― Sunt prea bătrână acuma. Prea bătrână, puiule. Ipohondria ei de-o viață nu avusese niciodată un teren mai fertil În care să Încolțească. La Început, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
într-un oraș mare / eu trăiesc într-un oraș mic / casa mea e mare / casa mea e mică / câți ani ai tu? cum te cheamă? / casă / ochi nas gură ureche / mamă tată bunic bunică". Toate aceste amintiri au însă o licărire, unflou, asemenea imaginii reflectate în apă, sparte de valuri. O dizolvare impresionistă care face ca unele părți ale poemelor să fie tari și consistente, pe când altele, rumegătoare ca valurile care ies din vârful unui creion chimic muiat în apă: "Doar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un singur sens, dar poate fi străbătut înainte și înapoi. Poate nu degeaba Mateiul mic a spart oglinzile familiei cu o bilă mică și neagră de popice. Cu obrajii lui rontunjori, a intuit probabil că sticlele argintate, în ciuda semeției și licăririlor venețiene, ignoră trecutul și nu descifrează viitorul. E de bănuit că s-a întristat. S-a temut că oglinzile îl vor lega de prezent, de prezentul cel mai acut, de fiecare oră, minut și secundă și-l vor împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Pe fondul acela de încântare, gata să le împărtășești și celorlalți descoperirea ta, intri într-o altă uluire. Brusc recunoști figuri, cuvintele capătă sens, pricepi că ai leșinat și că ești plin de sânge. Spaima lor e contagioasă, uiți de licăririle becului și te întorci grăbit în lumea reală. Cineva te curăță pe frunte și în păr cu o batistă umedă, altcineva te bandajează cu un fular peste ochiul drept, apoi acel tu generic, prin care curge povestea, devine eu, persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să renunțăm definitiv la viața de familie și, În cele din urmă, Într-o bună zi, după ce i s-au evaporat aburii beției recente, a priceput și mama acest lucru. Probabil că, pînă atunci, incisivii noștri strălucitori i se păruseră licăriri ale luminii de la capătul lungului tunel matern. Ghidată de acea luminiță, s-a ridicat imediat la Înălțimea sarcinii de a ne Învăța să ne descurcăm fără ea, de a ne pregăti să pornim fiecare pe propriul lui drum, În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Andromeda era fiica lui Cepheu, regele Etiopiei, și a reginei Cassiopeea...” Da ? Să continuăm ? Întreabă el. ”- Da, da... îmi place! ” dădu ea din cap, nerăbdătoare ca un copil. În clipa aceea ochii ei erau neasemuit de frumoși, cu străluciri și licăriri asemeni stelelor... Și, asa, Iorgu povestea rar, molcom, captivant, iar ea asculta cu răsuflarea tăiată. Dar, Andromeda este salvată de la moarte, zice legenda, de Perseu, un fel de Făt-Frumos, care cucerit de frumusețea fetei, ucide monstrul trimis de Hefaistos, zeul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
comori spirituale. Și, gândul îl purtă la Agapia unde a fost odată, cândva, pentru închinare și rugăciune. Își aminti, cum a intrat umil și smerit în biserica mănăstirii... înăuntru era aproape întuneric, abia distingea, cu ochii mijiți, icoanele tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unui somn greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață în trupul ei. Ochii ei, într-o rătăcitoare plutire, întâlniră chipul Preotului și al Maicii Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o Georgetă frumoasă ca și aceasta, dar de un cinism mai accentuat, mai inconștient. Ar fi voit-o căzută, rătăcită, ca prostituatele din romanele lui Dostoievski, care în abjecțiune mai au o licărire de conștiință morală. Atunci i s-ar fi sacrificat invers decât Otiliei, salvînd-o, ridicînd-o până la el, vindecînd-o trupește și sufletește. Așa, Georgeta îl irita puțin. Era încîntătoare de frumusețe și sănătoasă tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii burgheze și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
subit, capital și covârșitor, o logică care se pune în mișcare, o logică prin care tu înțelegi totuși ceea ce se întâmplă și simți gravitatea acestei lovituri pentru tine? În acest proces brusc și destabilizator trebuie să existe un răstimp, o licărire, sau un fel de secvență prin care tu înțelegi logic amploarea faptului. Când zic secvența unei înțelegeri logice, nu înțeleg nici acceptare, nici resemnare, ci pur și simplu faptul că întâmplarea respectivă, oricât ar fi de bruscă și de compactă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
implicațiile businessului și cele economice ale nanotehnologiei, îmi devenea clar faptul că ceva grandios se punea la cale. Aceasta nu era doar o revoluție tehnologică; se contura în același timp și o revoluție economică. Tocmai începeam să vedem cu toții prima licărire de lumină, mult prea devreme pentru a cuprinde adevăratul înțeles al acestei noi idei. A doua transformare care avea loc în modul meu de a gândi, referitor la economia inovațiilor a avut loc mai târziu. În jurul anului 2000, participam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
gene? Bioimitarea: biologia umană folosită în proiectarea științei. Va fi cu adevărat interesant atunci când aceste sisteme vor începe să se construiască ele însele, să se autoasambleze și să se autoîmbunătățească mai presus de înțelegerea noastră. Pot să-mi imaginez astăzi licăriri ale acestui viitor în inteligența roboților, care sunt abia la începutul evoluției lor. Ar trebui să luăm în calcul emergența internetului global, un gen de trezire la conștiința de sine, ca fiind constructivă. Lăsând de-o parte versiunile filmului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
spună lui Petre că abia dimineața asta, în zori, și-a dat seama că va putea finaliza noul scenariu. De soarta celuilalt nici nu vrea să-și mai amintească. În schimb, dincolo de toată această discuție, păstrează în suflet o permanentă licărire de fericire. Se simte senin, cu zîmbetul gata să-i înflorească pe buze. Ce mult a însemnat telefonul Lilianei! Hai, Petre, te rog, ajută-mă să găsesc cele două temperaturi! arată spre hîrtiile cu care a venit. Privirea scrutătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
caute cadavre... Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței. Ea aparține naturii și n-are astfel istorie. Nici măcar în patologie nu intră proștii, fiindcă au de partea lor eternitatea. Icoana cea mai veridică a lumii s-ar putea alcătui din "licăririle" unui idiot - dacă el ar putea învinge senzația de putrezire a sângelui și și-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligenței sale. Vocea sângelui este o elegie neîntreruptă. A trăi sub semnul muzicii înseamnă oare altceva decât a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări? Și cum ne-am măsura singurătatea, de nu ne-am privi-o în ochii pierduți ai femeii? Căci prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
duce să vorbească cu bătrânul Nicolaus... — Cunosc unul, spune pe neașteptate. Tresare. Cine a vorbit? Nu-și recunoaște propria voce. Se oprește șovăitor. Tare ar vrea să-și ia cuvintele înapoi. Nu e bine să mă implic, îl străfulgeră o licărire de luciditate. Dacă iese rău, Germanicus o să se spele pe mâini. El va fi cel acuzat de practici ilicite... Se gândește însă la Mariamne și spune încet: — E un bătrân octogenar, Theogenes... Îi tresaltă inima. Chiar, de ce n-ar afla
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vid orice punct material greu, suspendat la extremitatea unui fir neextensibil și fără greutate, care nu Întâmpină rezistența aerului și nu produce frecare În punctul lui de sprijin ar fi oscilat În mod regulat o veșnicie. Sfera de aramă arunca licăriri palide și schimbătoare, după cum ajungea În bătaia ultimelor raze de soare ce răzbăteau prin vitralii. Dacă, așa cum se petrecea altădată, ar fi atins cu vârful ei un strat de nisip umed Întins pe podeaua corului, ar fi desenat la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]