713 matches
-
se topește. Priveam cum zânele zării plângeau în raze de suflet și vedeam cum lacrimă cu lacrimă se făcea oceanul. Simțeam o tăcere melancolică și încă parcă o simt căci trecutul se creează odată cu povestea. Ajunsă la o cascadă de licăriri sidefii, simțeam că am aripi din speranțe plutitoare și vedeam cum naivitatea înota prin marele ocean. Un înger sidefiu, îngerul speranței ce mă îndemna să merg mai departe. Curiozitatea deschidea noi porți spre infinit, noi explorări. Într-un ultim zbor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tale te vor conduce prin peșteră la pulberea de stele cu care poți ajunge la mine sus, să vezi solul banal al pământului acoperit cu haine îmbietoare. Luminată și călăuzită de speranța din aripile mele întâlneam încetul cu încetul o licărire albă, ciudată. Moartea albă păzea cu sfințenie pulberea de stele. Cine ești, cum ai scăpat de moarte și ce vrei? Am scăpat datorită aripilor mele și aș vrea niște pulbere de stele. Îmi împrumuți puțină? Eu nu am suflet, nici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cui i le voi da. Ce prostuț... La o intersecție l-am întâlnit pe Nistor, colegul meu, fiul unui avocat cunoscut în oraș, iar mama lui o scriitoare era de familie bună. Avea o fizionomie robustă, doi cărbuni cu mici licăriri te priveau necontenit. Părea la fel de bine dispus ca mine, poate și mai mult. N-am ezitat să-l întreb motivul. Ș-știi? M-am lo-logodit! spuse el rapid și bâlbâit. Mi-a strâns stângaci mâna, apoi am luat un taxi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dar nu mă pot plânge. Și eu i-am făcut asta ei de nenumărate ori. Așa că... — La ce oră a zis că ajunge ? Maâtre d’ mă privește câteva clipe în tăcere. Mi se pare că văd în ochii lui o licărire de milă. — V-o dau la telefon. Secretara dânsei ne face imediat legătura... Alo ? spune în telefon. Mă aflu lângă fiica doamnei Tennyson. — Samantha ? aud o voce tăioasă și precisă. Draga mea, mi-e teamă că nu pot să vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îl văd stând la birou, scriind încruntat. Cerându-și scuze. Dându-mi vești. Despre o evoluție surprinzătoare a situației, pe care nici n-aș fi bănuit-o posibilă ieri... Nu mă pot abține. În ciuda tuturor celor întâmplate, simt o mică licărire de speranță. Cum stau aici pe peluză dis-de-dimineață, simt că mintea îmi e trasă cu forța afară din această grădină, înapoi la Londra, înapoi la birou. Unde a trecut o zi întreagă fără mine. Câte nu se pot întâmpla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mulți osândiți m-au îmbrățișat înainte de moarte și mi-au mulțumit cu lacrimi în ochi pentru felul în care... ca un tată... i-am condus... și i-am convins... Și eu am plâns deseori... când am văzut în ochii lor licăririle de recunoștință... Trebuie, domnule, să învățați să muriți... și de la cine ați putea deprinde această îndeletnicire... această artă... dacă nu de la mine? Călăul este ca un tată pentru osândit pentru că îl învață... cu răbdare... misterul morții... De aceea e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
statului multinațional. Favorabil. Să fie consultat la achiziție și Expertul Bunurilor pentru a se evita orice neplăcere. E bine cunoscută pungășia băștinașilor. Se recomandă expeditivitate. Achiziționați.” Pasărea fâlfâie din aripi, întorcând la răstimpuri capul după câte un zgomot sau o licărire. Zboară liniștit prin întuneric, cu atenția egală, o pânză fină acoperind orașul. Oriunde are loc cea mai mică tresărire sau pâlpâie cel mai firav atom de viață, pânza unduiește în toate direcțiile și îi dă instantaneu de știre. În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urmă de malițiozitate sau invidie. Abia aștept să lucrez cu ea în Casa păpușilor, adăugă ea. Cred că o să fie foarte bună în rolul Norei. Ți-ar fi plăcut să-l joci tu? întrebai eu. A, da, spuse cu o licărire în ochi. Se pot face atât de multe cu rolul acela... Dar o să joc ca dublură a ei. Și Christina e o femeie interesantă. E corect, până la urmă, ca Violet să obțină rolul Nora. Vreau să zic că pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin el un număr la care nu mai sunase de luni sau ani. Într-un fel, Întorcându-i paginile era ca și când s-ar fi plimbat printr-un muzeu În care vedea multe tablouri familiare, dând voie fiecăruia să recheme o licărire de amintire Înainte să treacă mai departe În căutarea celui pe care venise să-l vadă. În cele din urmă Îl găsi, numărul de acasă al lui Riccardo Fosco, editorul financiar al uneia dintre cele mai importante reviste săptămânale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Andromeda era fiica lui Cepheu, regele Etiopiei, și a reginei Cassiopeea...” Da ? Să continuăm ? Întreabă el. ”- Da, da... îmi place! ” dădu ea din cap, nerăbdătoare ca un copil. În clipa aceea ochii ei erau neasemuit de frumoși, cu străluciri și licăriri asemeni stelelor... Și, asa, Iorgu povestea rar, molcom, captivant, iar ea asculta cu răsuflarea tăiată. Dar, Andromeda este salvată de la moarte, zice legenda, de Perseu, un fel de Făt-Frumos, care cucerit de frumusețea fetei, ucide monstrul trimis de Hefaistos, zeul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
comori spirituale. Și, gândul îl purtă la Agapia unde a fost odată, cândva, pentru închinare și rugăciune. Își aminti, cum a intrat umil și smerit în biserica mănăstirii... înăuntru era aproape întuneric, abia distingea, cu ochii mijiți, icoanele tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
unui somn greu și cețos... Numai vitalitatea ei fără seamăn, o smulse morții, pentru o clipă. Pentru o clipă, a întors viața înapoi în trupul pe care aproape îl părăsise. Din nou, o crăpătură de ceață îi intră în ochi. Licărirea prin crăpăturile subțiri ale ochilor, dădea semne că mai există viață în trupul ei. Ochii ei, într-o rătăcitoare plutire, întâlniră chipul Preotului și al Maicii Superioare... Îi recunoscu. Amintirile pluteau în noaptea sufletului ei, de-a valma. Cât ar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de jos al valorilor feminine. Ar fi dorit o Georgetă frumoasă ca și aceasta, dar de un cinism mai accentuat, mai inconștient. Ar fi voit-o căzută, rătăcită, ca prostituatele din romanele lui Dostoievski, care în abjecțiune mai au o licărire de conștiință morală. Atunci i s-ar fi sacrificat invers decât Otiliei, salvînd-o, ridicînd-o până la el, vindecînd-o trupește și sufletește. Așa, Georgeta îl irita puțin. Era încîntătoare de frumusețe și sănătoasă tun, imorală, dar cu luciditate, cu principii burgheze și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
caute cadavre... Prostia este o suferință nedureroasă a inteligenței. Ea aparține naturii și n-are astfel istorie. Nici măcar în patologie nu intră proștii, fiindcă au de partea lor eternitatea. Icoana cea mai veridică a lumii s-ar putea alcătui din "licăririle" unui idiot - dacă el ar putea învinge senzația de putrezire a sângelui și și-ar da seama uneori de fluxul infinitezimal al inteligenței sale. Vocea sângelui este o elegie neîntreruptă. A trăi sub semnul muzicii înseamnă oare altceva decât a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inima se supune instinctului, dar gândul rătăcește în preajma lumii, fruct bolnav al dezrădăcinării erotice. Și de aceea în clocotul senzual al sângelui se înalță un protest melodic și sfâșietor ce nu-l distingem totdeauna, dar e prezent în spațiul unei licăriri, amintindu-ne în treacăt vremelnicia duioasă a voluptății. Cum am culege altcum moartea trandafirie din fiece sărut, învăluiți agonizant de îmbrățișări? Și cum ne-am măsura singurătatea, de nu ne-am privi-o în ochii pierduți ai femeii? Căci prin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te ridici la Înălțimea așteptărilor 291 13. Cea mai periculoasă capcană 297 Capcana nr. 57: Atunci când nu pui În practică tot ce ai Învățat În teorie 297 Concluzie 303 Index 305 Mulțumiritc "Mulțumiri" Ben Franklin scria cândva că Înțelepciunea reunește „licăririle de spirit” ale altora. Am adunat Înțelepciune de la atâția oameni, Încât mi-e cu neputință să-i pomenesc pe toți. Câtorva le voi mulțumi totuși, iar această carte le este dedicată lor. Răposatului Norman Vincent Peale, a cărui scrisoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mersi. Am vrut mort și iaca mortu’, repetă Iadeș, trăgându-și jerpelitura peste umeri și căinând speranțele care nu i se împlineau. Luna se agățase de crucea de pe vârful muntelui. Cerul se acoperise cu o spuzeală de stele. Acolo unde licăririle lor cădeau pe câte un ciob de sticlă, cerul cobora pe pământ. Mormanul de gunoi, încălzit peste zi, ridica aburi ce mișcau întunericul. În depărtare lătră un câine, ceea ce le întărea sentimentul că restul lumii e din cale-afară de singur
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu și-a întrerupt mersul lucrărilor decât în momentul în care forțele l-au abandonat. Cu doar o lună înaintea morții, a publicat ultimul și poate cel mai strălucit dintre pamfletele sale, Ce se vede și ce nu se vede, licărire supremă și radioasă a flăcării luminoase care avea să se stingă pentru totdeauna! Cu toate acestea, în luna septembrie a anului trecut, amicii săi, care urmăreau cu o dureroasă neliniște evoluția maladiei sale, l-au constrâns să meargă în Italia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poate imagina viața omenească fără emoții? Emoțiile fac parte din însăși definiția omului, dacă această definiție îl consideră ființă care trăiește emoțional. În absența emoțiilor, ar domni pustiul psihologic. Emoțiile sunt procesele psihice cu cea mai mare expresivitate, sunt pri-mele licăriri ale eului, sunt atitudinile anticipatoare prin care conșiința omenească a înlocuit instinctele. Emoția este reacția de "a simți", instinctul este reacția de a acționa; uneori, cele două tipuri de reacție se diferențiază cu dificultate. Emoția este oglindirea sub formă de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nici o acoperire legală (citește protecție) la muncă în Rusia, de unde se întorc, dacă se întorc, bătuți și prădați de banii câștigați adesea în condiții umilitoare. Însă cel mai sfâșietor este faptul că în ochii multor oameni nu observi măcar o licărire de speranță, iluzia că situația, mai devreme sau mai târziu, se va ameliora. Manipulați, de fapt mințiți la alegeri - eterna „duminică a orbului” -, obișnuiți să fie mereu conduși, ei așteaptă și acum indicațiile cuiva. Deocamdată însă nimeni nu are nevoie
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
semiumbre, discret, pe parcursul întregii vieți. Gloria acestora nu are strălucire stelară, ci mai degrabă seamănă cu iradierile unui jăratec ascuns sub cenușă. De foarte multe ori opera lor se impune târziu, spre sfârșitul vieții sau postum, dar ea seamănă cu licărirea discretă a unei stele pe care însă o vedem în fiecare seară. Contemporanii artistului, colegi, prieteni, concitadini văd în el mai degrabă omul ca ființă biologică și socială integrat circuitului familiar lor, iar creația lui înseamnă o „legitimație” de rang
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
sau invers. În limba greacă, cuvântul pharos înseamnă pânză, deci putea fi numele insulei care, privită din depărtare, seamănă cu pânza unei corăbii. De asemenea, cuvântul grecesc faos înseamnă lumina unei stele, a unui astru, iar lumina farului semăna cu licărirea unei stele, lucru pe care ni-l spun autorii antici, care avertizează asupra pericolului confundării luminii sale cu ale unui astru al nopții. Farul avea o înălțime considerabilă, unii autori ai vremii vorbind despre 130140 m, alții de 180 m
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
negativă" a omului fără însușiri care este Bizu. Ca atare, înainte cu mult de a suferi din cauza răutății celorlalți, băiatul "coanei Lina" se arată preocupat de "ideea morții", astfel că, ori de câte ori încerca să-și aducă aminte de primele impresii și licăriri ale conștiinței, se vedea "mic de o șchioapă, în poarta casei, cugetând tulbure asupra vieții". Așadar, "thanatofilia" eroului lovinescian se vădește a fi o predispoziție temperamentală (i.e. înnăscută), față de care împrejurările concrete ale existenței nu joacă decât un rol secundar
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce zeu păgân. Poate, din partea spre care înaintau ei, sau poate de aiurea, se auzi un vaiet stins, prelungit peste șes până spre pădurea de sălcii, încremenind acolo laolaltă cu ultimele licăriri ale zilei înecate de ploaie, stârnind sufletele păcătoșilor pierduți la vreme de iarnă în rătăcirea fulgilor mulți, când această câmpie devine un coșmar. Se opriră la ușa cantonului și cel din față bătu în ușă cu piciorul fără să lase
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]