3,373 matches
-
hegemonie. România în politica mondială, 1913-1989, București, 2005. Domeniile sale de expertiză sunt studiile strategice și de securitate și analiza de politică externă. Stanislav Secrieru este originar din orașul Chișinău (Republica Moldova); absolvent al Academiei de Poliție „Ștefan cel Mare” (1996-2000), licențiat în Drept; studii academice postuniversitare în cadrul SNSPA (bursier al guvernului român), specializarea „Relații internaționale și integrarea europeană” (2001-2003); cercetător (PfP research fellow) la Colegiul de Apărare NATO de la Roma (aprilie-iulie 2006); începând din 2003, doctorand în cadrul Departamentului de Relații Internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
despre teoriile relațiilor internaționale și teoriile dezvoltării în plan internațional, a editat a două volume de studii internaționale și a tradus mai multe lucrări de științe politice, relații internaționale și studii de gen publicate la Editura Polirom. Radu-Sebastian Ungureanu este licențiat în sociologie-politologie al Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1997) studii postuniversitare în „Relații internaționale și integrare europeană” la SNSPA (1999). În prezent este doctorand la SNSPA, având ca temă evoluția instituțiilor securității internaționale după încheierea „războiului rece”. Prefață Acest
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
socială, autoreglarea comportamentală și relația profesor-elev. E-mail: afsava@socio.uvt.ro Cristian POPESCU este asistent asociat al Catedrei de Psihologie din cadrul Facultății de Sociologie și Psihologie a Universității de Vest din Timișoara, la disciplinele Psihologia muncii și Psihologia organizațională. Este licențiat în Psihologie și în Telecomunicații. A absolvit studii aprofundate în Psihologia organizațională și a conducerii. Domenii de interes: interacțiunea om-calculator, formarea personalului, etica în afaceri, riscul moral, cultura afacerilor, teme pentru care are publicate și prezentate lucrări. Email: cristian.popescu
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
, Alf[ons] (6.VI.1913, București - 25.III.1979, București), publicist și traducător. Înainte de a fi licențiat al Facultății de Litere și Filosofie și al celei de Drept, A., fiul lui D. Adania, proprietarul unei agenții de publicitate din București, era un nume cunoscut. Debutează foarte timpuriu cu scurte traduceri din Christian Andersen în „Dimineața copiilor” (1924
ADANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285182_a_286511]
-
le continuă la Liceul Militar din Iași, apoi urmează Școala de Ofițeri la București, absolvind în 1904. Participă la campania din Balcani (1913) și la primul război mondial, fiind decorat cu Steaua României în grad de cavaler și Coroana României. Licențiat în drept la Universitatea din Iași (1920), se înscrie în barou, profesând avocatura. Mutat la București cu gradul de general și cu misiunea de a reorganiza justiția militară (1928-1938), funcționează în paralel ca profesor (1932-1936) la Institutul Superior de Științe
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
MARINESCU, Ștefan Vida (22.VI.1951, Uiești, j. Giurgiu), poet, critic literar și publicist. Este licențiat în filologie la Universitatea din Timișoara, secția limba și literatura română (1973) și la cea din Craiova, secția română-franceză (1980). Funcționează ca profesor și director adjunct la liceul din Videle, oraș în care, între 1982 și 1988, conduce Casa de
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
ISBĂȘESCU, Mihai (14.I.1915, București - 1998), istoric literar și traducător. Este fiul Filofteii (n. Stâlpeanu) și al lui Dumitru Isbășescu, medic veterinar. Absolvent al Colegiului „Sf. Sava” din București (1932) și licențiat în drept și în litere al Universității din București (1936), doctor în filologie al Universității din Tübingen (1939), I. parcurge o îndelungată carieră universitară la Catedra de germanistică de la Facultatea de Litere din București. Debutează, încă din timpul studenției, cu
ISBASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
, Mircea (23.VIII.1943, Valea Călugărească, j. Prahova), critic și istoric literar. Este fiul Zoei (n. Stavri) și al lui Nicolae Iorgulescu, podgoreni. Urmează liceul din Urlați, absolvit în 1961, și este licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1966). Va fi redactor la „Munca” (1968-1970), apoi la „România literară” (1971-1989). Din 1989 s-a stabilit în Franța, devenind redactor la postul de radio Europa Liberă și colaborator
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
, Nicolae (4.II.1944, București), poet, dramaturg și traducător. Este fiul Mariei (n. Tataru) și al lui Gheorghe Ionel, mecanic. Face studii primare la Domnești, în județul Vrancea, pe cele gimnaziale la Adjud, liceale la Iași (Liceul „C. Negruzzi”). Licențiat în filologie al Universității din Iași (1966), este profesor la Șaru Dornei (1967-1968), muzeograf la Casa memorială „V. Alecsandri” din Mircești (1968-1969), profesor la Școala Generală din Perieni, comuna Probota, în județul Iași (1969- 1990). Între 1990 și 1997, a
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
la Universitatea din Iași (19341946); Eugen Bădărău, născut în 1887 la Ismail, cu studii și doctorat în fizică la Pisa (Italia), fost președinte al Societății Române de Fizică, membru al Academiei Române; Gheorghe Năstase, născut în 1896 în satul Hristici (Soroca), licențiat în istorie și geografie al Universității din Iași, cu doctorat în Franța și profesor la Universitatea din Iași. O altă parte a figurilor proeminente din Basarabia care se aflau în România au fost supuși diferitor privațiuni pe linie profesională. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Deși fiecare Își are rolul său, tema acestei cărți este legată de cît de mult putem face pentru noi. De la raportul din 1910 al celebrului Flexner, cînd comunitatea medicală s-a ridicat Împotriva amenințării medicilor naturopatici și chiropractici și a licențiat practica medicinei convenționale, s-a tras o linie pentru cei care se pretindeau a fi profesioniști În Îngrijirea medicală. Există o definiție virtuală a termenului „medicină”. Deși, la modul ideal, acest concept a fost promovat pentru a preveni șarlatania și
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
, Joaquín (9.VII.1942, Orihuela, Spania), traducător spaniol. Licențiat în drept și filologie hispanică al Universității din Murcia, G. activează în calitate de consilier în cadrul primăriei din Alicante, anterior îndeplinind funcții similare la primăriile din Valencia și Santa Cruz de Tenerife. A studiat limba română începând din 1981, an în care
GARRIGÓS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287170_a_288499]
-
București), traducător. Este fiul Alexandrinei (n. Mavros) și al lui Ion Ghica și frate cu Dimitrie Ion Ghica. A fost trimis la învățătură în Anglia (va absolvi Wellington College din Londra) și la Paris. În 1878 se întorcea în țară licențiat în drept la Paris. A funcționat în magistratură (judecător supleant la Râmnicu Vâlcea, procuror la Curtea de Apel din București) și a fost, din august 1899, director general al teatrelor. G. e cunoscut ca traducător al repertoriului shakespearian: a publicat
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
, Leon (pseudonim al lui Leon Enselberg; 1887, Brăila - 1961, New York), poet, istoric literar și traducător. Provine dintr-o familie de condiție modestă (tatăl era fierar, de unde pseudonimul). A urmat școala primară și Liceul ,,Nicolae Bălcescu” în orașul natal. Este licențiat în litere și drept al Universității din Montpellier. Debutează în revista ,,Lumea israelită” a lui S. Grossman. Mai tânăr prieten și colaborator al lui D. Anghel, a publicat împreună cu acesta câteva poezii (Halucinații, Orologiul, Vezuviul) sub pseudonimul Ola Canta. În
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
VII.1896, București - 2.VI.1975, București), traducător și publicist. Este fiul Aureliei (n. Felix) și al lui Nicolae Filotti, farmacist. Absolvent al Liceului „Gh. Lazăr” în 1914, F. este premiat cu un an înainte la concursul Societății „Tinerimea română”. Licențiat în drept la Universitatea din București, lucrează mai întâi ca avocat al Contenciosului Ministerului Apărării Naționale (1921-1926), fiind în același timp redactor la paginile de cultură ale cotidienelor „Adevărul” și „Dimineața”. Trece în diplomație, ca atașat de presă la Praga
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
IV.1967, București), etnolog. După absolvirea școlii primare în comuna Roseți, din actualul județ Călărași (1891-1895), urmează cursurile gimnaziale și liceul la Brașov (1895-1903). Între 1904 și 1908 este student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licențiat în 1909) și își va susține doctoratul în litere la Universitatea din Cluj (1920). Funcționează între timp ca profesor suplinitor de limba și literatura română la Târgoviște (1910-1913). Își continuă studiile în Franța, la Sorbona, fiind concomitent lector de limba
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
HÂNCU, Agenor Bogdan (24.VI.1956, București - 8.VIII.1991, Mangalia), clasicist. Este fiul Monicăi Hâncu (n. Bilțiu-Dăncuș), bibliotecară, și al lui Radu Hâncu, clasicist. Licențiat în limbi clasice al Universității din București, H. a fost profesor de limba latină în comuna Ianca (județul Brăila), apoi la București, în învățământul preuniversitar. După 1990 va preda limba latină la Facultatea de Drept Ecologic. A debutat cu articolul
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
cărților”, „Viața Basarabiei”, „Basarabia literară”, „Roza”, „Gândirea”, în al cărei ultim număr, din iulie 1944, G. încheie, cu Balada omului însingurat, prima etapă a creației sale literare. În perioada preelectorală din 1946 semnează în „Dreptatea”, cu pseudonimul Zadig, poezii satirice. Licențiat în filosofie și filologie modernă al Universității din București (1948), urmează, o vreme, cursurile Institutului Teologic din capitală și activează în organizația ortodoxă Oastea Domnului, care urmărea, în condițiile noului regim, să mențină spiritul religios al românilor. Organizația fiind desființată
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
locală, „Crai nou”. În 1923 se mută în capitală și va lucra la Fundația Culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. Într-un rând va fi și senator (1931-1932). Inspector general la Fundația Culturală, L.-M. este „licențiat din serviciu” la 28 ianuarie 1948. După venirea în București colaborează asiduu, cu nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, însemnări și articole diverse, mai ales pe teme moral-educative, la „Ramuri”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Lamura”, „Viața literară”, „Țara de Jos
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Brașov), poet și publicist. Este fiul Elvirei (n. Ceapă) și al lui Ioan Sâmpetrean, muncitor. Urmează școala generală la Purcăreni, apoi Liceul „Unirea” din Brașov și devine student la Facultatea de Filologie a Universității din București. Frecventează cenaclurile literare studențești. Licențiat în filologie (1978), cu teza Introducere în po(i)etica bogziană, lucrează în presă, mai întâi la „Scânteia tineretului”, iar din 1990 la „Zig-zag”, „Expres”, „Azi”, unde din 1995 este redactor-șef adjunct și coordonator al suplimentelor culturale „Azi literar
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
, Constantin (3.XII.1846, Craiova - 20.VIII.1907, Slănic-Moldova), estetician. Licențiat în litere și filosofie al Universității bucureștene (1866), L. urmează dreptul la Paris, obținând licența în 1872. Este numit profesor de istoria filosofiei la Universitatea din Iași, iar din 1879 devine membru al Junimii, între 1882 și 1895 colaborând cu
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
1892, Iași - 15.XII.1968, Iași), filolog și traducător. Este fiul Emiliei și al lui Teofil Simenschi, revizor de vagoane. În orașul natal urmează cursurile primare la „Gh. Asachi”, Liceul Național, absolvit ca șef de promoție în 1910, și este licențiat magna cum laude al Facultății de Litere și Filosofie (1913). A frecventat și Seminarul Pedagogic ieșean. Obține titlul de doctor cu o teză de sintaxă istorică și comparativă, Le Complément des verbes qui signifient „entendre” chez Homère (1927), apreciată de
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
SMÂNTÂNESCU, Dan (3.I.1909, București - 15.I.2000, București), publicist și istoric literar. Urmează la București Liceul „Matei Basarab”, apoi Facultatea de Litere și Filosofie, fiind licențiat magna cum laude în 1931, iar în anul următor diplomat, „cu distincție”, al Institutului Superior de Arhivistică și Paleografie. În perioada 1931-1940 este secretar particular al lui Nicolae Iorga, în răstimp, în 1936, luându-și doctoratul. Bibliotecar la Arhivele Statului
SMANTANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
SĂNDULESCU, Mircea (20.IX.1945, Brăila), prozator și dramaturg. Este fiul Elenei Săndulescu (n. Panaitescu), profesoară de istorie, și al lui Vasile Săndulescu, jurist. Urmează liceul la Brăila și este licențiat al Facultății de Filologie, secția limba engleză, a Universității din București (1969). Până în 1980 lucrează ca profesor la liceele bucureștene „Mihail Sadoveanu”, „I. L. Caragiale” și „George Coșbuc”, ulterior fiind redactor la „Viața românească”. În 1985 pleacă în Statele Unite ale Americii
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
Ploiești, se căsătorește cu Gheorghe Cărbunescu, conducător al rețelei medicale românești pe Frontul din Est, trecut de noul regim pe lista criminalilor de război, dar salvat în cele din urmă; Gheorghe (zis „scăpătorul”), trăitor la Drajna, județul Prahova; Maria (1905-1989), licențiată în filologie, s-a stabilit la Arad. Mai toți au copii, așa că familia Stănescu formează, cu toate ramificațiile ei, un clan puternic, răspândit peste tot. Unii se stabilesc în Franța și în Canada. Nicolae, mezinul, urmează o școală de comerț
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]