24,164 matches
-
pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi e ațos și împânzit de tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de specialitate, femeile și bărbații își prindeau urechile în programele acestui obiect încă neidentificat. Se adunau grămadă la calculatorul doamnei referent și luau notițe cu datele de funcționare. Unul dintre ei fierbea cafeaua și la încheierea zbuciumului se relaxau bând lichidul fierbinte. Nuța îi apostrofa de fiecare dată. Era șefa biroului și nu accepta lucrul în "gașcă". Mutară locul de studiu la contabilitate. Luana făcuse un curs de contabilitate asistată pe calculator și doamnele profitau de cunoștințele ei pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ceasul arăta ora șapte. Sări din pat și constată că dormise îmbrăcată. Își schimbă hainele, se spălă, își aranjă în grabă părul și porni spre ușă. Un nod i se puse în stomac, se repezi în baie și vomă un lichid verde, ce-i întoarse mațele pe dos, lăsându-i în gură un gust amar, de fiere. Luă un taxi și ajunse la serviciu cu picioarele tremurând. Era trecut de opt și Nuța Cordel nu pierdu ocazia s-o atenționeze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea să dea de ceva care ar fi putut s-o ajute. — Vă rog să vă serviți, doamnă! A ridicat ochii și a văzut albina zâmbitoare. Femeia a așezat pe masă, lângă ea, un pahar de sirop cu gheață, un lichid viu colorat, și s-a retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu era atât de dulce pe cât i se păruse, a terminat paharul din câteva Înghițituri. A
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
până ce au ajuns la un cufăr care fusese probabil folosit cândva la transportul ceaiului ori al mirodeniilor de pe o insulă pe alta. Din l-a deschis și a dat la iveală niște sârmă Încâlcită și câteva borcane pline cu un lichid gălbui, prinse laolaltă cu niște tije de metal. Mai era acolo o sticlă de bere Bintang goală, cu eticheta parțial jupuită, o păpușă cu Înfățișare europeană și alte câteva obiecte a căror utilitate Îi era străină lui Adam. S-ar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de la atâta fum, o culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru o cafea ca asta, gândi Carmina aproape amuzată, chiar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să cadă pe globul ocular, una, două, trei picături. Zăbovea câteva secunde nemișcat, cu pipeta suspendată în aer, apoi repeta operațiunea la ochiul celălalt, închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la rădăcina nasului, trăgea pe nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu grijă să nu lezeze voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile lor scăldate de sângele plin de particule asemănătoare, circulația lichidului rubiniu ce ajungea atât de aproape de suprafața corpurilor încât ți se părea imposibil că stratul minuscul de tegument poate opri acel flux continuu ce părea ilogic, să poată fi stopat și reîntors către interioare, încărcat cu aluviuni, într-un reflux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
A doua zi, când și-au făcut analizele, a fost prima oară când s-au simțit legați și când o asistentă tânără, guralivă, le-a luat sângele, nimerind de prima oară cu acul seringii vena de la încheietura brațului stâng, extrăgând lichidul roșiatic și depunându-l mai apoi într-un flacon micuț care a fost acoperit mai apoi imediat cu un dop roz. Două sticluțe învecinate, identice, purtând ceva din viața lor, cu etichete lipite unde era scris numele și mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina ședeau nemișcați, cu expresiile împietrite. Să vă fie de bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din încăpere. În picioare, lângă aragaz, cu mâna pe coada ibricului, mintea ei pendula în gol. Scoase cu gesturi mecanice ceștile din dulap, le așeză pe masă, apoi culese cu lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fața privirii mele prostite, nu înțeleg mecanismul, nu înțeleg rațiunea acestor apariții și dispariții, nu înțeleg nimic din fizica neuronilor când ceva nu se vede și are asemenea rezultate, ce e acolo unde nu se vede? Cum se ating în lichide terminațiile de nervi? Cum se ajung și se mută spre altceva, rapide în vâscozitate, ca să creeze în mine tânjitul, ca să-l facă pe el adormit acum în pat? nu este acesta locul meu, strâns colac și subțire și neajutorat, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu furculița praștie, și Pinochio se supăra pe bune, lasă-l, zic, reao! na, bea! zice Prințesa și îmi zdrobește buzele cu sticla, bea și tu, și îl forțează și pe el, și Pinochio acceptă amuzat până la un punct, până când lichidul curge pe lângă gură și ochii se măresc semnificativi, Prințesa joacă extrem și e destul de sadică, e campioană la ars părul cu bricheta, chiar în ziua în care i-am spus, mergi mai în față, că m-ai zăpăcit, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Carolina. Când va avea el vârsta lui Grațian, acesta va fi un artist de renume internațional. Așa vedea el viața pe atunci. Și nu avea nici un motiv de Îngrijorare În privința desfășurării ei Întocmai. 17. Fiecare Își privea propria ceașcă. Nivelul lichidului era cam același În toate trei. După expresia feței, doar Flavius-Tiberius părea a ști ce bea, În vreme ce Iolanda și Petru erau total insensibili la savoarea cafelei Meo, sau la rafinamentul ceștilor pe care patronul barului tocmai le lansase „la apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
multe vorbe, a continuat: Setea nu e bună nici În somn, darmite În realitate. El rămăsese În somn fără pic de apă. Sudoarea care curgea pe el era greu de adunat În pumn și oricum prea sărată, iar benzina, singurul lichid la bord, nu era potabilă deloc, și, pe deasupra, ușor inflamabilă. Niciodată până atunci nu-i trecuse prin gând să bea benzină ca să-i treacă setea dar, după cum zicea el, În vis orice e posibil. Tot vorbindu-se de sete, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței pe când lichidul își găsește făgașe pe pielea ta, se acumulează în picături de-o greutate precisă, apoi cade, fiecare strop dispărând cu un plescăit sonor. Acum, chiar în clipa în care se aude acel plescăit - oprește-te. Încetează să-și mai imaginezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sau respirației. Am ieșit la suprafață tușind, icnind după aer, după ideea de aer. O vagă amintire fizică a realității podelei supraviețuise, dar acum mă legănam, pluteam și încercam să pășesc pe apa din ideea unei podele, din conceptul unui lichid omogen, din nesfârșitele lui valuri reci de asociere și istorie. Totul era întunecat și negru, cu excepția verdelui slab al Stelei Polare. Nu mai exista nici un contur, nici o siluetă a bibliotecii și-a spatelui televizorului răsturnat, doar eu călcând apa, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de substanță. Lumea, mintea mea, felul în care acestea intrau în relație, oricare ar fi fost pivotul schimbării de percepție... nu aveam control asupra lor și nu puteam face lucrurile să revină la starea dinainte. Dar trebuia să scap. De lichidul negru și foarte adânc de sub picioarele mele, de creatura din televizor și de lovitura violentă care mă aruncase aici. Trebuia să ies, chiar acum, indiferent de felul în care totul se revizuia și se re-focaliza. Am ridicat privirea spre Steaua Polară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acolo. N-am ajuns departe. Ceva uriaș trecu în viteză prin apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc în jur fragmente de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pe manșetele jeanșilor. Pic pic pic pic. — Patru, am spus. Îmi tremurau mâinile. Nu știam ce să fac. — Știți că sunt mort, nu-i așa? spuse Nimeni. Uitați. Întinse palma. De pe vârfurile degetelor, cu un răpăit egal, îi picura un lichid. Pic pic pic pic. — Vedeți? Nu... — Acum vedeți. Totul. E evident. Apoi, ca și când și-ar fi amintit ceva, se răsuci repede în scaun, întorcându-se cu spatele la mine. — Șșș, ce faci? Dezvălui prea multe, dezvălui totul, nu-l lăsa pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul picioarelor scaunului. Pleacă. Pleacă. Pleacă. Mi-am mutat greutatea pe vârfurile degetelor de la picioare, încet-încet, preluând tensiunea în coapse și gambe, pregătit să-mi avânt corpul bolnav într-o tentativă de alergare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fiu tot timpul în siguranță, încercând să reconstitui evenimentele și oamenii din trecut - o viață de șaisprezece luni de fapte prăfuite, povești statice și tăcute săpături arheologice. Dar ziua de astăzi schimba totul. Lumea din jurul meu se transformase într-un lichid încins, viu, zvâcnind de întâmplări reale care se petreceau acum și care-și întindeau necunoscutele degete ale posibilității spre viitor. Pentru mine, schimbarea de perspectivă era uriașă; o schimbare în natura timpului, o derulare rapidă a lucrurilor care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]