1,260 matches
-
mea un caiet cu rețete de dulcețuri și prăjituri, scrise în română, maghiară, germană, franceză, adunate de peste tot de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu care pe atunci îmi făcea curte era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
McRae, agentul Watson, Norman Chalmers și inspectorul Insch. Inspectorul nu scosese nici un cuvânt de când venise, mulțumindu-se să stea mai În spate, sprijinit de perete și făcându-și de lucru cu o pungă mare cu bomboane de tot felul cu lichior. Transpirând. Domnul Chalmers se decisese să nu ajute poliția cu cercetările. — V-am zis că n-o să scot o vorbă până nu Îmi aduceți avocatul aici. Logan oftă. Discutaseră despre asta de atâtea ori. — Nu o să primești nici un avocat până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-ai nevoie. Da’ destul cât să-ți bolborosească în continuare bine-mersi nenorocita de dependență.“ Pricepi? Mda, nu m-am gândit niciodată la asta, Stacey. Ai dreptate. Tata și dacă miroase băutură - ca atunci când am primit de Crăciun bomboanele-alea cu lichior și s-a apucat iar câteva săptămâni - nu poate, pur și simplu, asta-i tot. Cred că atunci m-am hotărât. Faptu’ că vorbeam cu Denisha într-un fel în care nu mai vorbisem cu ea m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dulapul de deasupra cuptorului cu microunde. Am o mulțime de arome... — Nu mă refer la ceai! strigă strident Adriana și arătă spre Emmy. Nu vezi în ce hal e? Avem nevoie de băutură adevărată. O să prepar niște caipirinhas. — Nu am lichior de mentă. Și nici lămâi verzi. Nici măcar nu știu dacă am o băutură adevărată, spuse Leigh. — Am adus eu tot ce trebuie. Adriana ridică deasupra capului o pungă din hârtie și zâmbi. De multe ori, lui Leigh i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îndelung. Politicoasă, Adriana se prefăcu că nu observă. Dădu din cap spre sticlă. — Specialitate din partea locului. Ar trebui s-o începem chiar acum ca să uităm de decolare. Leigh luă sticla de la Emmy. — Zice aici despre curaçao albastru că este un lichior dulce, de culoare bleu, făcut din coajă uscată de portocale și că se adaugă pentru culoare în cocteiluri, citi ea de pe etichetă. — Da, și? întrebă Adriana, masându-se pe umerii deja bronzați cu un strop de ulei Hawaian Tropic. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era primul lucru care îi venise în minte. — N-ai chef de obișnuitele amabilități, hm? întrebă Jesse zâmbind. Nici eu. Luni seară jucăm poker și e rândul lui Smith să fie gazdă. Locuiește într-un mic apartament deasupra magazinului de lichior din sat, așa că a aranjat să ne întâlnim cu toți la aeroportul East Hampton — e mecanic de zbor acolo. O să jucăm în hangar, abia aștept. O să fie dublă sărbătoare fiindcă sărbătorim sfârșitul verii și sfârșitul Marii Invazii de turiști — cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Country Club-ului american. Încercînd să-și potolească foamea, rupse crenguțe din boschetul de rododendron, gata să aprindă focul lîngă piscina goală. Urmări un avion care zbura În lumina rece de februarie și numără cele trei bomboane de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei, pe care le păstrase pentru situația limită care știa că va veni curînd. Ușile verandei se deschiseră În spatele lui. Jim se ridică În picioare În timp ce soldații japonezi ieșeau pe terasă. Îi făceau semne cu mîna, iar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
desprinse de pe bancurile de nisip, chiar dacă erau pline cu apă. Jim stătea pe vine pe scărița de metal, urmărind apa care se izbea de zăbrelele dintre picioarele lui. Din buzunarele hainei scoase una din ultimele două bomboane de ciocolată cu lichior. Studie ambalajele de nedescifrat, ca semnele zodiacului, și le cîntări cu grijă. Păstrînd-o pe cea mai mare, o vîrÎ În gură pe cea mai mică. Alcoolul tare Îl Înțepă la limbă, dar supse ciocolata neagră și dulce. Apa maronie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i-se de parcă nu erau sigure În ce direcție să o Îndrepte În ziua aceea. Cu grijă, Jim turnă puțină apă dintr-o palmă În alta, apoi bău repede, pentru ca germenii să nu aibă timp să-l infecteze. Ciocolata cu lichior și ritmul legănat al valurilor Îl făcură să se simtă din nou amețit și se sprijini de un șampan plin de apă care se lovi de debarcader. Uitîndu-se la cargoul În descompunere, Jim păși fără să se gîndească pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o să vrei să ai Încredere În mine. Îmi Închipui că părinții lui Jim au fost ridicați ca toți ceilalți britanici și acum Jim Îi caută. Așa-i, Jim? Jim clătină afirmativ din cap și scoase ultima bomboană de ciocolată cu lichior din buzunarul hainei. Desfăcu folia argintie și mușcă din sticluța de ciocolată În miniatură. Apoi, amintindu-și ce-l Învățase Vera În cap despre obligația de a fi politicos, Îi dădu jumătate din ciocolată lui Basie. — Curaçao... Ei bine, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că era mare veselie. — Basie, bineînțeles că era mare veselie. Jim Își aminti orele pe care le petrecuse singur Încercînd să scoată de pe fundul piscinei moneda strălucitoare care semăna cu unul din dinții lui Basie. MÎncau bomboane de ciocolată cu lichior, era un pian alb, whiskey cu sifon. Și vrăjitori. — Vrăjitori, Jim? Cred că erau vrăjitori... Ești obosit, Jim, zise Basie, punîndu-și un braț În jurul umerilor lui Ai gîndit prea mult, și toate cuvintele astea noi... Mi-am terminat toate cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
huruitoare prin valul de trăsurici și ricșe care mergeau roată lîngă roată. Jim Încercă să-i Îndrume spre suburbiile rezidențiale din vestul Shanghai-ului, vorbindu-le despre casele frumoase, pline cu mese de billiard, whiskey și bomboane de ciocolată cu lichior. Dar Își dădu seama că Basie și Frank așteptam să se lase Întunericul. Curînd după ora șase, lumina se risipi de pe fațadele clădirilor de apartamente din Concesiunea Franceză. Cei doi marinari Își ridicară geamurile. Frank ieși de pe Bubbling Well Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Colț cu Văcărești. Pe care suie tramvaiul 1 venind dinspre cinema Tomis. Camera Înaltă, călduroasă. Femeia stă Întinsă pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu experiență și influență este larg recunoscută.” TU stai cuminte pe scaun. Mai Întâi de toate te tund. Trebuie să ai părul scurt (chestia cu agrafa nu ține). După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doar În visele lui despre un preafericit Liban. Construcție barocă, cosmopolită, de mâncăruri fine, fructe exotice și fructe de mare, fazani, pulpe de porc și vițel În glazuri arămii, pești uriași zăcând În sosuri onctuoase, brânzeturi fine, torturi, prăjituri sofisticate, lichioruri mov și dulci, icre negre și roșii, sticle de șampanie și vinuri Îmbătrânite În răcoarea subteranelor, asemeni arhitecturii luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu cai, căprioare, măslini, unde ea se lasă fotografiată, pentru reviste country, în fața grajdurilor, îmbrăcată ca o ciobăniță, împreună cu fiicele ei, în fuste în carouri și bluze albe de bumbac brodate. Produc ulei de măsline, îl pun în sticle de lichior și îl exportă în America. Câștigă o grămadă de bani. Bambi este obsedată de produsele biologice. Manlio se îndoapă însă cu friptură și bordel în oraș, iar seara aleargă cu o sută nouăzeci la oră pe autostradă, ducându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
maniere rafinate, În jur de cincizeci și cinci-șaizeci de ani. Uneori stătea la masa lui obișnuită din cafenea Împreună cu două sau trei dintre ele. Le comanda ștrudel și cafea espresso, iar În fața sa se afla de obicei un păhărel cu lichior fin și un platou cu fructe de sezon. Taxiul se Îndepărtă, iar bătrânul Își flutură pălăria, după obiceiul său. Fiind o persoană sentimentală și emotivă, fiecare despărțire era În ochii săi finală. Fima coborî să-l Întâmpine. Încă de la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
său, miros pe care și-l amintea Încă din pruncie, pe care putea să-l recunoască chiar și Într-o Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită, mobilă veche, rasol de pește și morcovi fierți, pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebuit să spun asta. Scuză-mă. Hai să continuăm să vorbim În timp de ne plimbăm. Mai târziu, seara, plin de regret și de rușine că nu schimbase așternutul transpirat și jenat că În afară de o omletă, o roșie moale și lichiorul pe care i-l adusese tatăl său nu avea nimic să-i ofere, Fima Îi scoase cu degete atente și delicate Îmbrăcămintea de deasupra. Ca un tată care Își pregătește fetița bolnavă pentru somn. Îi Întinse o pijama de flanelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette și o Întrebă cu blândețe dacă mai voia un strop de lichior. Sau poate să-i pregătească un ceai? Ea se ridică dintr-o mișcare, strângând la piept cearșaful lui nespălat, căută o țigară, o aprinse furioasă și spuse: Ce nemernic ești! Fima, care se străduia să se Îmbrace În timp ce se acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se infiltrase mirosul caracteristic al tatălui său: un fel de cocteil est-european În care se Îmbinau un miros vag de colonie, un iz ușor de pilotă neaerisită, un damf de mâncare de pește fiert cu morcovi și o undă de lichior dulceag. Se simți cuprins de un fel de greață, de care i se făcu rușine, dar și de impulsul dintotdeauna de a-l irita pe tatăl său, de a-l provoca În tot ce Îi era mai sfânt, până când reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
imediat și se strădui să-i elibereze brațele din mânecile paltonului roșu. În dimineața asta i se părea frumoasă, inteligentă, plină de tact și atrăgătoare. Fugi În bucătărie să pună apă la fiert și să verifice dacă mai rămăsese puțin lichior În sticla pe care o primise În dar de la tatăl său. Întorcându-se În living, spuse: —Te-am visat noaptea trecută. Erai Încântătoare și plină de bucurie, pentru că soțul tău se Întorsese și tu Îi iertasei totul. Iar acum ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înapoiază-mi, te rog, cercelul pe care l-am câștigat prin muncă cinstită de la tine. Te sun diseară. O să mergem la film. La Orion rulează o comedie minunată cu Jean Gabin. Fima intră În bucătărie și Îi turnă restul de lichior. În ultimul moment salvă ceainicul care clocotea și din care aproape toată apa se evaporase. Dar cu toate eforturile sale, nu reuși să-și amintească unde pusese cercelul. Drept pentru care jură că va Întoarce casa pe dos și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
păsa? Am reușit să adorm după ce am terminat o sticlă de vin și ultima sticlă mare de cidru din ultima noastră excursie în Devon. Ca să mă asigur că voi cădea în nesimțire, am mâncat și o cutie de bomboane cu lichior expirate pe care Mark le lăsase în mod inexplicabil în urmă. M-am trezit din cauza unor bătăi în ușă și cu un țârâit în timpane. Și-apoi mi-am amintit că aveam sonerie. Asta era țârâitul. Ridicându-mă încet, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
însoțită de alcool din pahare de apă. Cine a băut mult, cine a băut mai puțin, asta nu mai știu. Pe masă se afla din belșug țuică de cartofi și cine știe ce altceva se mai găsise pe piața neagră, până și lichior de ouă. Atât de mult am turnat în noi din chestia aia dubioasă, că n-ar fi fost imposibil să orbim cu toții, căci în fiecare zi ziarele publicau știri despre otrăviri colective după petreceri familiale: alcool metilic în țuică falsificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]