243,069 matches
-
cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria sa vocație de a colora afectiv și de a personaliza această lume. În același timp, pictura constituia pentru el și o formă de sancțiune
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
formelor sau numai către semnificația morală a acestora, perspectiva nu se modifică esențial. Obiectul, sursa, reperul, sau oricum am vrea să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului, și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. Fie că este cuțit, secure, căuc, căldărușă sau lingură, și trebuie observată fascinația lui Mitroi pentru formele umile, fără mitologii înalte, dar cu
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
sloganele epocii comuniste până la ieșirea totală și fără ezitări din perimetrul literaturii, așa cum s-a întâmplat cu mulți alți scriitori. Nu putem să nu luăm în seamă o gradualitate a compromisurilor politice și morale, dacă vrem să ne păstrăm în limitele onestității ca observație de istorie literară. Nu e mai puțin adevărat că orice compromis afectează imaginea scriitorului. Dezbaterile din perioada postdecembristă despre posteritatea operei argheziene, în pragul mileniului III, au depășit rareori sfera oportunismului, pentru a surmonta un impas al
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
libertății". Neconcesiv cu sine, autorul Accentelor se va simți îndemnat " și îndreptățit moralmente " să fie la fel și cu alții. Și este neconcesiv mai ales cu acele personaje ale lumii actuale care s-au "revizuit" prea repede și prea fără limite după decembrie 1989, atât de repede și atât de fără limite încât nu se poate să nu fi fost la mijloc, i se pare criticului, și "o însemnată doză de ipocrizie". "Conformiști ai schimbării", astfel îi numește C. Stănescu, oximoronic
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
îndreptățit moralmente " să fie la fel și cu alții. Și este neconcesiv mai ales cu acele personaje ale lumii actuale care s-au "revizuit" prea repede și prea fără limite după decembrie 1989, atât de repede și atât de fără limite încât nu se poate să nu fi fost la mijloc, i se pare criticului, și "o însemnată doză de ipocrizie". "Conformiști ai schimbării", astfel îi numește C. Stănescu, oximoronic, pe acești oameni dispuși să schimbe iute macazul, să execute, în funcție de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
de gânditori de stânga, simpli propagandiști sau profesori de socialism științific, s-a convertit rapid " arzându-și odată cu carnetele, și ideile " în opusul ei, devenind peste noapte adepta înfocată a economiei de piață, capitalismului sălbatic și a proprietății private fără limite". Ce a urmat? A urmat "spectacolul marii năpârliri" care "nu a încetat nici azi, iar fumul carnetelor arse ne mai înțeapă nările". Cine vorbește aici? Un devot al vechiului regim, un păstrător la icoană al carnetului de partid, un inamic
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
glonte mai vechi), "Fără sunet aerul s-a lovit de întuneric/ acoperișurile s-au golit de tot/ zidurile s-au prăbușit peste scaune și peste mese" (De ce tocmai noi). Boala e contagioasă: în timp ce obiectele prind viață, corpul se reifică, iar limita dintre ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal" (Ceva dur și metalic) sau "între timp mă uit la prețuri/ la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate fi dezmembrat
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
prind viață, corpul se reifică, iar limita dintre ființa umană și obiecte se pierde: "oase albe, seifuri intacte, pahare de cristal" (Ceva dur și metalic) sau "între timp mă uit la prețuri/ la oameni/ nici o diferență" (Era sâmbătă). Iar dacă limita dispare, atunci omul poate fi dezmembrat fără durere "sunt dat afară scurt/ n-am nimic de luat cu mine/ așa că ies din propria mea piele cu mâinile/ în buzunar/ iar pe scări mă întâlnesc bineînțeles/ cu viitorul chiriaș" (Spune bună ziua
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
maturitatea genului pentru a fi luat cu adevărat în serios. Deși pe alocuri pare că își poate depăși modelul, mai ales datorită poveștii de dragoste din fundal, dar și a unor secvențe (cam puține) notabile, Letopizdeț rămâne însă blocat în limitele inițiale fiind doar o (auto)pastișa, poate doar ceva mai consistentă. Acum două săptămâni scriam aici despre românul lui Adrian Șchiop, pe bune/pe invers, căruia îi reproșam lipsa de atitudine explicită și cumințenia ideilor, adică tocmai lejeritatea acolo de unde
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
-ei par marcate de o elegantă ușor desueta, specifică limbii scrise, nicidecum condamnabila, dar nici de propus că normă. De fapt, scriitorul actual se simte prins între două opțiuni deopotrivă de antipatice: un lui încă perceput că masculin, situat aproape de limita greșelii și a formelor inculte, " și un "ei care sună artificial și pedant. Că și în alte cazuri, îi mai rămîne o soluție isteața: să evite, prin dibăcia întorsăturilor de condei, folosirea la genitiv sau dativ a numelui feminin!
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
citat", o replică a "Insulei morții" a lui Arnold Böcklin, sugestie revelatoare, cum se întîmplă doar în clipe de grație." Ar mai fi de amintit actorii-soliști: Mark Rosenthal " nu e un Ghandi ascetic, ci omul pasional, în toată omeneasca sa limită. Textul, în sanscrită, greu de memorat este rostit suveran; Silvia Koke, Bea Robein, Mark Morouse, Martin Tzonev, Katrina Thurman și Rueben Willcox precum și corul și orchestra "Beethoven" sub conducerea muzicală a lui Ulrich Windfuhr redau semnele exacte ale acestei opere
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]
-
două articole din "Sburătorul literar" Fundoianu își pune problema criticii românești. Pînă la Maiorescu am avut o critică culturală pentru că "critica culturală a trebuit să împotrivească ceva culturei europene revărsate fără măsură în principate: le-a opus imitației literare fără limită un fond propriu: poezia populară; exagerației și isteriei, școala critică i-a împotrivit bunul simț..." De la 1880 însă, acțiunea acesteia a încetat. "Critica culturală, continuă Fundoianu prezentarea lucrării lui Ibrăileanu, observînd că singurul lucru pe care-l făceam era importul
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
1848, în realitate am rămas la același nivel. Este reținută (încă o dată!, doar maturizarea în ceea ce privește limba. "De atunci încoace s-a constituit cel mai important factor cultural cu putință: limba. în limbă avem deci puțină tradiție, în ea vom găsi limite pentru împrumut din Europa, în ea vom găsi modele." Vom găsi însă numai modele de limbă - la Odobescu, Eminescu, Arghezi, Galaction " susține în continuare autorul. Aceștia nu pot fi totuși prezentați și ca modele literare, deoarece străinătatea poate oferi, pentru
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
cartea care și-a însușit această activitate (Imagini și cărți din Franța) de ce o carte despre scriitorii francezi este carte de critică românească " am explicat-o ca o poruncă culturală și, în același timp, ca o operă de selecție, de limită. Textul d-lui Ibrăileanu ne ajută să ieșim din haos; ne întoarcem, deci, acolo de unde a plecat Maiorescu, la critica culturală, adică critica de posibilități de creștere, de înavuțire și de dezasimilare a unei culturi." (s.n.) După ce trece în revistă
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
M-am săturat de agresivitatea conducătorilor auto. Aroganța se exprimă plenar în stilul șoferilor. Cei mai mulți posesori de mașini ultimul răcnet, aiuritoare, cumpărate, desigur, din muncă cinstită " nu ca mine, din banii casei de la Severin, vîndută de mama - nu au nici-o limită. În tupeu, ca și în trafic. Și ce dacă este roșu la semafor? Asta-i bună! Nu au dat zeci de mii de euroi ca să stea la rînd cu mine, deținătoarea unui biet Tico.("biet" gîndesc ei, nu eu, să
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
o înțelege trebuie să se raporteze în permanență la propriul sine. Eu-l supradimensionat, veritabil centru al lumii în scrisul lui Octavian Paler, nu este, de aceea, proba existenței unui orgoliu nemăsurat al autorului sau rodul unui eventual narcisism fără limite, cum cred unii, ci calea aleasă de eseist (după caz, prozator) pentru cunoașterea lumii. Pentru că scriitorul a învățat de la antici că nu există cunoaștere în absența cunoașterii de sine. Filtrînd întreaga realitate înconjurătoare prin sensibilitatea propriei sale conștiințe, Octavian Paler
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici și să nu fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență" (p. 55; vezi și p. 237). Combinație de eseistică (la limita prozei) și istorie (literară), Dandysmul. O istorie este o carte superbă și o pledoarie indirectă pentru dreptul de a fi diferit de ceilalți. Alteritatea poate irita, poate șoca, poate scandaliza, dar, în mod sigur, ea va produce în final, o
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
o figură din strânsa apropiere a lui E. Lovinescu: tânărul său concitadin Mihail Șerban, având funcția de pedagog. Activitatea sa se desfășura mai ales în cadrul internatului, în orele de după-amiază, când îmi pregăteam lecțiile pentru a doua zi și, în limita timpului, mă dedicam lecturii citind cărți de literatură din biblioteca liceului. Nu știam pe atunci nimic despre Mihail Șerban și memoria mea nu-i reținuse nici măcar numele, dacă vreodată îl voi fi știut, pentru că de obicei mă adresam lui cu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
așa cum și din punct de vedere teoretic se poate observa o continuitate perfectă cu spiritul și, uneori, chiar cu formulările din Ideologia artei. Iar cum spațiul cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
la sfîrșit. Am spus clar că venirea minerilor în iunie 1990 se situa în afara legalității. Am atins chestiunea continuității constituționale și am insistat asupra contribuțiilor monarhiei în istoria statului român modern. M-am străduit, de asemenea, să mențin discuția în limitele discursului conceptual politic. Sînt chestiuni pe care le-au subliniat criticii neînfierbîntați ai cărții, între care Radu Călin Cristea, Tudorel Urian, Dan Pavel, Ion Bogdan Lefter și, într-un text elocvent și de înaltă ținută morală, Leonard Oprea. Cu alte
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
sfîrșește și reporterii nu mai vin, de vreme ce nu mai pot găsi răniți și foamete, atunci începe purgatoriul. Purgatoriul e o metaforă a vieții". Altfel, zice cineastul senin, "nu-mi place cuvîntul cineast, și nici cuvîntul cinema! Detest cuvîntul Ťrealizatorť; la limită, accept metteur en scčne, dar asta se potrivește mai bine teatrului. Ziceți c-aș fi poet? N-aș spune; nu există cuvînt care să exprime ce sînt. Asta e. în adîncul meu, sînt un palestinian, sau un evreu, cineva care
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
film de Godard. Chiar și printre critici, fanii sînt destul de puțini. Rar o îmbinare atît de personală de umor negru și de melancolie, ca la Godard: "Oricum, oricît de rău ar merge lucrurile, n-am motive să mă sinucid. La limită, aș fi pictor... Dar cineaștii nu se sinucid"... (în paranteză fie spus, Godard a avut, totuși, o tentativă de sinucidere, în anii "60 " "am făcut-o ca să mi se dea atenție" ", după care tatăl lui " medic, prieten cu Paul Valéry
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
să înțeleagă ce trebuie să facă în absența cenzurii, în condițiile apariției unei prese dezinhibate, sub toate aspectele, pentru a păstra interesul cititorilor și, pe de altă parte, dezorientarea publicului care s-a trezit în brațe cu o libertate la limita anarhiei într-o lume care a abolit peste noapte toate tabu-urile. Criza ficțiunii în anii '90 ține de cu totul alte cauze decît cea din anii '50 (concurența universului multimedia, rolul mecanismelor pieței, pauperizarea unor segmente importante ale populației
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
cuglerian este sunat la un telefon pe care, de fapt, nu-l are. Deasupra mesei de lucru atârnă în aer masa de odihnă. Proza se încheie cu o pledoarie pentru ideea că "posibilitățile nu au - și nu trebuie să aibă - limite de nici un fel", pentru că "posibilitățile sunt infinite, prin însăși natura lor" (p. 42-46). Alte surse ale absurdului sunt: aglomerările de obiecte disparate, adunate într-un fel de ruină a lumii; asocierile imposibile, ilogice; lipsa de sens; invențiile artificioase, de fantezie
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
Nicolae Manolescu Nicolae Manolescu în dialog cu Matei Călinescu Matei Călinescu: E puțin provincială în sensul că, totuși, se adresează unui public care era provincializat ideologic. E vorba de ideologie. Noi nu ne dăm totdeauna seama, dar există anumite limite care sînt stabilite de ideologii, și ideologiile nu sînt numai politice, sînt de toate felurile, și de fapt, chiar și ceea ce nu știm, ceea ce nu putem gîndi, este determinat tot de ideologii. Nu puteam gîndi anumite lucruri și asta nu
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]