812 matches
-
baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să-i cunoașteți și pe mama mea, doamna Maria Firidă, și pe logodnicul meu, Leo Tupilat. Știți că sunt urmărită peste tot de o limuzină neagră a Securității și vreau să vă rog să aveți grijă de ei, în cazul în care voi fi răpită. Ochii Sabinei răspândeau o lumină neagră, toată făptura ei radia energie și zâmbet nervos. De la spatele ei, noi îi făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste cincisprezece mii de participanți. Oficialitățile și forțele de ordine spuneau că nu au fost mai mult de șapte mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
clonă cu câte un Maybach și cu câte un milion de euro. Oricâte turme de oi ar fi ținut el în subsolul vilei sale, era imposibil să facă față cererii pieței. Așa că tunắ câteva Dacii Logan, le dădu aparență de limuzină, iar în loc de euro, clonele sale împărțeau alegătorilor acțiuni la clubul de fotbal Steaua. În felul ăsta, fiecare se simțea stăpân pe o bucățică din Rădoi, din Paraschiv, din Goian. Astfel, seara, la colțul blocului, cu două sticle de bere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-și ridice țârâitul până la urechea lui Leo. Când acesta ridică receptorul, un glas fără rost de vesel îi ceru să-și aleagă un număr de la 1 la 90. 29, bâigui profesorul. Ia să vedem, să vedeee...! Aha! ai câștigat o limuzină Mercedes decapotabilă, chiui glasul. Păi de ce decapotabilă? Suntem în lichidare de stoc; și orice-ar fi, bucură-te, tovarășe, ce naiba! Bine...stai așa...trăiască eurobingoshow! Și țipătul bingomanului înjunghie pădurea de la un capăt la altul. Coada lui Chilot căzuse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din clanul Jugănaru îl traseră afară din mormanul de fiare, îi șterseră sângele de pe față, îi mulțumiră că avusese curajul să ucidă armăsarul Șefului, așa cum era obiceiul. Imediat dădură buzna chiuind puradeii și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb. Acum, mașina în flăcări incendie și stejarul. Șatra se luă de mâini și izbucni în dansuri circulare. Pe poarta voievodală a cimitirului pătrunseră jeluind pirandele ciufulite: Solimanee, Solimanee, ’ca-ț-aș ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oaspeții guvernului indian. Ca să se evite fotografii, gazetarii și îndrăzneala curioșilor, grupul întreg lua masa într-o sufragerie rezervată exclusiv lor, și bine păzită. În fiecare zi vizitau muzee sau instituții și întîlneau mari personalități. Erau transportați în mai multe limuzine, încadrate de motocicliști. Altminteri, nu îndrăzneau să-și părăsească etajul. Nu îndrăzneau nici măcar să se plimbe pe coridoare, împreună cu doctorul și infirmiera, încercaseră o dată, târziu după miezul nopții, să coboare, sperând să se îmbarce într-un taxi, și depărtîndu-se de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă adunarea pentru gustarea de ora
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mare brânză or să facă? S.LABOU Brânză nu, șvaițer da, că vă facem o pensie suprașvaițer cu goluri de cea mai bună calitate. Vom face special pentru prosperitatea dumneavoastră economii la sânge. Eu personal voi renunța la șofer, la limuzină, la secretară și nevastă. Voi merge numai și numai pe jos și chiar foarte jos când voi utiliza metroul. Voi lucra pentru oameni clipă de clipă, inclusiv noaptea, fiind somnambul cronic. DÂNSA Și o să scadă întreținerea? S,LABOU Vom elimina
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la orice oră, în toate gazetele și pe toate ecranele aceeași dizgrațioasă pastă kitsch compusă din Truici, Columbeni, Țînțăreni, Zăvorance, maneliști sfidători prin opulență, fotbaliști decerebrați, vedete grețos siliconate din sistemul pornofițelor de tractir deghizat, gorile cefoase cu ghiuluri uriașe, limuzine cu maimuțe milionare și măturători de euro după câte-o paranghelie, plus complicitățile străvechi, adânc înrădăcinate, între pegră și poliție, între interlopi, procurori și judecători, sigur că ajungi să urli leninist: „Moarte bogătanilor“. Ori, după caz, să exclami iresponsabil, ca
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
închiși, să se bronzeze. Domnește permanent o gălăgie veselă. Ai zice că nu există drame, nefericire. Cine poate ști, însă, ce ascunde fiecare? Pe vremuri, la Costinești, nu era nici un semn de "civilizație". Ieri, niște bișnițari au descins, aici, cu limuzinele pe plajă și și-au adjudecat o parte din mare, marcînd-o cu două șiruri de sticle colorate. Pentru sume frumoase, închiriază un soi de scutere de apă care "civilizează" cu zgomotul lor marea și împrăștie un suav miros de benzină
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Europei, că ei sunt mai grozavi, mai "civilizați". Chiar mai tehnici. Cu bani, ei pot să cumpere, dacă vor, și parcele în Rai. Și îi pot demonstra lui Dumnezeu că pot conversa cu El, stând răsturnați, comod, pe pernele unei limuzine. Gândul îmi lunecă (dar acum nu mă socot nici sentimental, nici retrograd!) la turlele celor două biserici din Lisa, când începeau să bată clopotele, da câte ori cerul se acoperea cu nori infernali, prevestitori de grindină; mai întîi, clopotul de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mătănii uriașe și le dăruiau iconițe pe care ei le primeau bucuroși Întinzînd mîinile după ele și liniștindu-se. În cele din urmă acceptau să se despartă cîteva ore de mămica și o lăsau să plece, de obicei Într-o limuzină cu șofer sau Într-o camionetă tot cu șofer. Morales răspundea la salutul celor care voiau să intre În echipa de fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le strigă să oprească, mai departe nu se poate, trageți pe dreapta! Și Începe să fluiere din țignalul lui ca un nebun și să dea la o parte pe toată lumea, fiindcă se apropie Domnul Președinte al Republicii cu convoiul de limuzine negre care strălucesc În lumina soarelui, orbind mulțimea de sărăntoci care-și lipesc obrazul de geamul automobilului ca să-l vadă pe președinte de aproape și seara o să se Îmbete Într-o cîrciumă și la un moment dat o să plîngă covîrșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fuga să-l vadă pe dinăuntru. Da, ca În filmele cu gangsteri, cu geamul din mijloc care-l desparte pe șofer de cei din spate, așa nu putea auzi ce pun la cale stăpînii sau cine naiba o fi proprietarul limuzinei incredibile. Celso voia să spună că era mașina unui prieten de-al stăpînului și că sosise chiar atunci, dar Carlos Îl Întrerupse: — Au omorît toată familia? Întrebă. — Da, așa-i, mașina asta parcă-i de bandit, spuse Universo, grădinarul, apărînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucătărie contribuise la redactarea compoziției. Era isteț Julius, nimic de zis; se așeză lîngă Țanțoșa, care-și bea ceaiul și-i puse cîteva Întrebări despre domnul care a venit atunci cînd au adus caleașca, ăla Îmbrăcat În negru, ăla cu limuzina neagră, adu-ți aminte, Țanți... Țanțoșa și-a amintit Îndată și ăsta a fost Începutul unei sporovăieli care nu se mai termina; la timpul cuvenit, fiecare și-a spus părerea despre straniul personaj. Partea proastă e că straniul personaj și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și de alta a ușii. După moda veche, în care se dădea onorul, fiecare soldat pocni din călcâie, ridică mâna și salută. Zâmbind, Blayney primi salutul; după care mai stătu acolo cu Gosseyn și Crang vreo cinci minute, până când cinci limuzine lustruite apărură în josul străzii și intrară pe poartă pe terenul Institutului. Mai mulți bărbați săriră din ele. Și, evident, venise timpul. Blayney se întoarse spre Gosseyn. - Vrei să ți-l aduc pe doctorul Kair? Cu atâția martori de față, Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu mine." Răspunsul veni plin de îndoială: Cred că în cele din urmă, o să se întâmple și asta. Tu și cu mine față-n față..." Gosseyn Trei răspunse: "Trebuie să plec peste câteva minute." ...Stând pe bancheta din spate a limuzinei, cu Crang și Prescott. Gosseyn Trei analiză în tăcere ceea ce urma să se întâmple: Oare am să pot face ce se așteaptă de la mine?..." Asta era, desigur, o întrebare importantă. Dar, conform teoriei Semanticii Generale, exista o problemă chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pus la curent în amănunt cu toată situația, spuse: - Cred că ar fi bine dacă am chema și celelalte persoane principale aici, și pe Gosseyn Doi. Când Crang merse să-i telefoneze lui Leej și Prescott ieși să-i trimită limuzina s-o ia, Gosseyn i se adresă lui Kair: - Bănuiesc că prin "persoane speciale" ai vrut să denumești persoanele care au participat la tentativa colectivă de a ajunge în cealaltă galaxie și, deci, trebuie să-l aducem și pe Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o ștergem. În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei limuzine de mare putere, Gosseyn se întrebă: "Au venit chemați de fată? Ori sunt vreo bandă?". Demarajul violent al mașinii puse capăt speculațiilor lui neliniștile. 4 "Știința nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întind și să dispar." Fu singurul care urcă în autobuzul care opri în capul străzii. Prin geamul din spate al mașinii, privea defilând în sens invers pavajul cenușiu. Cam la două blocuri mai în urmă, rula în același sens o limuzină neagră sau bleumarin ― nu era sigur de culoare; oftă când o văzu cotind pe o stradă laterală și dispărând. O altă mașină se apropie în mare viteză, venind dinspre palat, dar autobuzul tocmai se oprise la semnul unei trecătoare; odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
continuă să lupte, chiar și după ce mai multe mâini viguroase îl imobilizaseră, copleșindu-i capacitatea, de rezistență. O voce bărbătească zise: ― O.K., băgați-l în mașină și s-o ștergem. În timp ce-l înghesuiau pe bancheta din spate a unei limuzine de mare putere, Gosseyn se întrebă: "Au venit chemați de fată? Ori sunt vreo bandă?". Demarajul violent al mașinii puse capăt speculațiilor lui neliniștile. 4 "Știința nu este decât bun simț și judecată sănătoasă" Stanislas Leczinski, regele Poloniei, 1763. Mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întind și să dispar." Fu singurul care urcă în autobuzul care opri în capul străzii. Prin geamul din spate al mașinii, privea defilând în sens invers pavajul cenușiu. Cam la două blocuri mai în urmă, rula în același sens o limuzină neagră sau bleumarin ― nu era sigur de culoare; oftă când o văzu cotind pe o stradă laterală și dispărând. O altă mașină se apropie în mare viteză, venind dinspre palat, dar autobuzul tocmai se oprise la semnul unei trecătoare; odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lui Zoroastru. Omar nu mai pleca nicăieri. Stătea între steagurile de pânză ale bistroului și benzinăriei, care anunțau locul: LA HOMAR & GODUN, căruia, cei care se opreau de atâta timp îi spuseseră „La teroristu’“. Îl știau toți motocicliștii, vilegiaturiștii în limuzine și doar cei care se aflau în excursie, în vacanță și care nu s-ar mai fi întors niciodată pe-acolo mai puteau să se mire: „Ce e cu orbul ăsta? E preot? E un călugăr? Dar dacă e un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar Veterinara făcea mereu gesturile, ea cea dintâi, și cunoștea întâmplările și destinul oricărui episod împreună. La rândul ei, îl văzuse prin oglinda retrovizoare pe când încerca să își parcheze mașina și găsi un alt individ decât orientalul care le repara limuzinele. Arăta într-un fel ca un suferind sau ca un bărbat după doliu. O renunțare sau o tristețe stătută își plimba umbrele peste tot chipul lui, schimbându-și palorile între ele. Părea un învins cu care dormise de câteva ori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de volanul propriei limuzine, încercă să citească ceva din ziar. Cumpăra un cotidian popular, plin de poze și cu titluri cât o jumătate de pagină, dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang, ba chiar înjurăturile celor care îi veneau la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]