2,068 matches
-
cleștar În transparența căreia se distinge stratul argintiu de nisip de la fund. Nicăieri tăcerea nu se aude mai bine decît În acel ritm egal, uniform al mării. Cu șlapii de plajă În mînă, Înaintăm pe limba aceea udă, unde apa linge nisipul, cu gleznele Într-o spumă caldă și În urma noastră trei perechi de tălpi de dimensiuni diferite sînt șterse de valul următor pentru că nisipul refuză amintirea, nisipul nu vrea să Îmbătrînească. Iată și barca aceea neagră de pescari unsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vorbă la Întîmplare despre un asemenea săpun și simți În clipa aceea că toate păcatele care te alcătuiesc Îți sînt restituite. Te regăsești intact și atît de diferit de ceea ce ai vrut să știi că ești, Încît Începi să-ți lingi propria vedenie nerăbdător să descoperi din nou cu scîrbă și adorație gustul țîței din care ai supt. Nu Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un scut? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după ce am dat drumul pe gât la patru felii una după alta. Până când și limba mea părea că s-a micșorat ajungând aproape la dimensiunile naturale. Ceai și pâine prăjită, două proiecte de succes ale civilizației britanice. Am început să ling margarina de pe degete gândindu-mă cum să încep discuția pe care o aveam în cap. Dar s-a întâmplat să o facă Claire în locul meu. —Mai vrei? a spus ea. Nu, mersi, sunt plină. A fost exact cât aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o ladă galbenă din plastic plină cu sticle de bere. Pisica stătea pe ea, mieunând patetic. M-am lăsat pe vine să o mângâi. Traiul în comun o învățase să fie prietenoasă fără să discrimineze și imediat a început să lingă tot ce apuca, gudurându-se la picioarele mele ca și cum eu aș fi fost mama pierdută de mult. Prostituție ieftină. S-ar fi dat oricui pentru jumătate de conservă Whiskas. Interiorul casei arăta de asemenea a mahala. Decădere și schimbare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vezi că nu-l mușcă de boașe cu adevărat. — Foarte curajos și ăla, cântărețul, a spus Tom înfiorându-se. Să mă vezi pe mine dându-mi jos pantalonii pe scenă și presărându-mi mâncare de șoareci pe ouă ca să le lingă Mikey și Minnie. Am făcut un efort ca să aduc conversația la un nivel pertinent. — Dar când l-am văzut pe Paul la petrecere vorbea de parcă ar fi fost totul definitiv. La operă mă refer. Tom a ridicat din umeri. —Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de mult așa ceva. Camera mirosea a mucegai și a mâncare la pachet, ca o cameră de cămin. — Știi de ce mă aflu aici, nu, Walter? Walter avea o frunte lată și o bărbie rotundă și mică. Părul era pieptănat pe spate, lins ca de obicei. Asemănarea cu un ou era evidentă și acum, la o examinare minuțioasă, la fel cum fusese și de pe partea cealaltă a străzii. Stătea pe canapea nemișcat precum o statuie din porțelan. —M-ai urmărit, i-am reamintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gurii. Sprâncenele i s-au împreunat. Ce caută ea aici? a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că probabil și-l aranjase în oglinda din hol. Vanitate, vanitate. Stătea acolo, în dreptul ușii, cu picioarele puțin depărtate, încât corpul forma un triunghi negru, uitându-se fix la mine. —A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după ce am vorbit cu tine - eram și eu destul de intrigată - și a turnat atâta apă rece peste, încât m-am dezumflat de tot. Tot felul de metafore. Mâncam o Mocha Macaroon Fancy și intenționat am așteptat până am terminat-o, lingându-mi degetele, înainte să răspund. Voiam să văd dacă pare preocupată, în așteptarea răspunsului. Dar pe fața ei nu se citea nimic în afară de curiozitate. Am negat din cap. —Și eu eram destul de intrigată după moartea lui Lee, am spus. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se lase învins de furia femeiască. Deja începuse să se simtă ca un copil înspăimântat de furia mamei sale. - Acum trebuie să alegi între mine și Dumnezeul tău! îi strigase Judit hotărâtă. Era o femeie puternică, cu păr drept și lins de culoarea șoarecilor, cu ochi albaștri spălăciți. Se aprindea repede la mânie și în plus era o zgârie, brânză. Tonul vocii ei era aspru, dar în realitate mult mai inofensiv decât părea. Din acea zi, Judit n-a mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un craniu, respectiv o suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul, apoi îl linse, strecurându-și limba în orbita goală. Cu ajutorul suliței bizantine, își arse o lovitură atât de puternică în craniul spelb, încât și-l crăpă. Se descălță de un singur pantof, după care începu să-și miște degetele de la picioare, ordonat, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acasă. Mă uitam la ea cum mănâncă, cum ridică cu mâna ei tremurândă lingura din care o parte din supă căzuse din nou în farfurie; îi priveam obrajii gălbui, nasul înroșit ca un morcov din cauza supei calde; vedeam cum își linge grăsimea de pe buze după fiecare înghițitură și o uram amarnic pentru toate acestea. Simțindu-mi privirea, mama ridică spre mine ochii ei căprui blânzi și apoși, puse lingura jos și, îndemnată de atenția mea, mă întrebă: - E bună? Pronunță aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se vedea. - Pot trage doar cu nara stângă, îmi explică el ca un om care, vorbind despre caracterul excepțional al firii sale, atenuează lauda făcând-o pe nedumeritul. Cu o expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcând-o pe nedumeritul. Cu o expresie de dezgust, Zander își scoase limba și începu să lingă locul de pe mână pe care fusese cocaina, apoi, când văzu că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nelly mă privește plină de interes, m-am străduit să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar o bandă îngustă albastră înconjura pupila lor neagră, îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca buzele continuu, lingându-și-le. Am vrut să întreb ce tot sug ei acolo, dar, exact în momentul când m-am hotărât s-o fac, după ce-i plasă periuța lui Mik și după ce aranja praful meu, Nelly o porni repede, repede spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
doamna, de fapt, corect, domnișoara Goldberg, că era o femeie cu o „inimă de aur“. Dacă avea o „inimă de aur“ (Îi șopti Hana soră-sii), atunci de ce nu se măritase, de ce nu-și găsise un bărbat care să-i lingă blidul cu linte! Miriam era de acord, fără cuvinte, și clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrînă Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tînără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
or să-i spună mamei că le dezamăgiseră tabla, băncile. Erau niște copilării, care totuși ar fi durut-o pe mama. Dar În ce-o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pîine farfuria? Ce sens avea? De acord, odaia lor era ca „o cutie“: un pat comod, cu cearceafuri apretate, cu perne moi și calde, fereastra dădea Într-o grădină cu flori și tufe de liliac, totul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de ingratitudinea celor cărora le-au asigurat securitatea și care, pe deasupra, se vor mai considera și victime. Ele vor avea nevoie de o perioadă de respiro, în care să se ocupe de ele însele, să-și restaureze finanțele, să-și lingă rănile, să amelioreze bunăstarea propriilor locuitori, să se preocupe de propriile probleme și, mai ales, să-și apere propriul teritoriu. Ele nu vor mai vrea să-și asume, nici militar, nici financiar, sarcinile inerente dominației „inimii”. Nu vor vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Nu, se numește Constante, dar pentru noi și pentru prietenii mei este câinele lacrimilor, i-am pus numele de Constante pentru că e mai scurt, Câinele lacrimilor, de ce, Pentru că acum patru ani eu plângeam și acest animal a venit să-mi lingă fața, În timpul orbirii albe, Da, în timpul orbirii albe, acest câine pe care-l vedeți aici este a doua minune din acele zile nefericite, mai întâi femeia care n-a orbit când se pare că avea obligația s-o facă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe el și simte răcoarea metalului. N-o putem întreba dacă a auzit cele două focuri de armă succesive, zace moartă pe jos și sângele se prelinge și picură în balconul de jos. Câinele a venit alergând dinăuntru, adulmecă și linge fața stăpânei, apoi întinde gâtul în sus și sloboade un urlet înfiorător pe care un alt foc de armă îl curmă imediat. Atunci un orb întrebă, Ai auzit ceva, Trei focuri de armă, răspunse celălalt, Dar era și un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc! — Draga mea copilă, dar omul ăsta e genial. Sper că nu îți închipui că mă cred și eu genial? Aș fi dat orice să fiu, dar știu să recunosc un geniu când îl văd. Și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
măruntaiele. Mă rog lui Dumnezeu numai să Îmi mai lase timpul să Îmi duc opera la bun sfârșit, Încheie dânsul, aplecându-se să mai bea o dată de la fântână. Priorul Îl așteptă să Își potolească oarecum arsura. Apoi omul se ridică, lingându-se pe buze ca pentru a sorbi și ultima picătură. Avea aerul că se simțea mai bine. - Ar fi trebuit să Închei și eu pactul de la Ierusalim, murmură. Dante Îi aruncă o privire Întrebătoare și văzu un zâmbet palid aprinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ei și-am mozolit-o cu puța care începea să crească misterios, a tot schimbat pozițiile, de-am înnebunit acolo, între verzituri, după un timp mi-a băgat capul între picioarele ei albe, de blondă trecută de 17 ani, am lins-o mirat, era bună și caldă, gemea, mi s-a părut că se transformase într-o femeie verde-argintie și că eu sug la țâța pădurii. Dacă auzeam vreun strigăt subțire, de căpriță, și încercam să ridic capul, ea mă apăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
făcut o grimasă, Întrebându-se cum i-ar fi sunat o asemenea laudă lui Froggy Parker. — Da, a continuat Beatrice pe tonul acela tragic, am avut vise, viziuni uluitoare. Și-a apăsat ochii cu palmele. Am văzut râuri de bronz lingând maluri de marmură, păsări gigantice Înălțându-se În eter, zburătoare pestrițe cu penaj fosforescent. Am auzit o muzică nepământeană și o izbucnire de trompete barbare... Cum? Amory chicotise. — Ce-ai spus, Amory? — Am spus, continuă, Beatrice. — Asta a fost tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]