27,087 matches
-
că asta nu spune lucrurilor pe nume Cam atît cam atît și liniștea noastră a tuturor un roșu covor (și adînc ca să-ți poți lua cîmpii în voie) pe care ni-l tot întind la picioare și treceți batalioane prin liniștea care-i roșu covor ca-n ultimul capitol din memoriile unui călău și memoria e un cîine care se tolănește pe unde-i vineri și tolănite-n memorie mitteleuropa și coana liberty pot în voie de-acum să-l jupoaie
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
acestui ins care mă dezgustă cînd îl privesc în oglindă, sau interior, să grupeze toate preocupările mele pentru toată viața; mă-ndoiesc dacă merită să-mi dau toată viața pentru asta, pentru mine; și, apoi, nu știu dacă voi avea liniștea și lipsa de lene necesare. în orice caz, dacă totuși mă consacru acestui scop mărunt, însemnează că am pierdut definitiv orice sens al dragostei, al mîntuirii, al realizării spirituale. Nu mai simt, nu mai știu ce înseamnă mîntuirea. Și, ne
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor multe vagoane ce trec peste
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu știe să facă decât zgomot, duhoare și maculatură.
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
mare admirator al Scrisorilor. Ele curg în "ritmuri grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru întîmplări de veacuri ale istoriei" și, mai departe: "unicele lucruri ce se desprind frumoase din imensa deșertăciune rămîn luna și liniștea". Ataraxia ca năzuință și "efectul de lună" eminescian se regăsesc și în această memorabilă definiție a metaforei la Blaga: "eu, cu lumina mea, sporesc a lumii taină - / și întocmai cum cu razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
Cei cărora li se adresa mesajul meu, citiorii cu un ochi proaspăt, nu au dat deocamdată semne că l-ar fi recepționat. Au reacționat însă prompt corbii care transformaseră opera lui Voiculescu într-un cadavru, ca să se poată îmbuiba în liniște din ea. Purtătorul lor de cuvînt este George Corbu.
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
mal cu ochi mulți și înțelegători, foarte înțelegători, și așa mai departe Voi merge, astăzi, iar, la Bruges, în veneții și în alte lagune stau în amurg, ca sufletele amanților în etate, acolo, nimicitorul prin gloată, aude cîntecul satyrului, e liniște ca într-un popor în care se pregătește de moarte ultimul laș. Timpul crimelor face promisiuni. Rezumă-te într-un bilanț sărac, multe au murit, cele mai multe sînt pe moarte, între eșec și oboseli, încă un proiect cu asasini și mîntuitori
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
luminii își descoperă razele: izbit de lumina frumuseților eterne fără să fi fost pregătit, asemenea neinițiatului din alegoria platonică a cavernei, cântărețul își pierde vederea. Dar, acum, după executarea sentinței se produce miracolul: sufletul zbuciumat al lui Sarmis își găsește liniștea, iar când se va desprinde de lumea materială, i se vor "naște ochi" care vor putea percepe frumusețea reală a creației: Ca norul minții tale pe veci să fie șters cu bolta ta de stele cobori, o Univers! în propriul
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
tristețe intră și o doză foarte mare de incultură.( După cum vezi, am trecut la panseuri - citesc moraliștii francezi.) * Mă gîndesc mereu cînd și cum o să veniți aici. Ar fi mare păcat să faceți figura sinistră de a nu veni. E liniște, liniște pînă la extaz. Sînt garduri ce se dărîmă, sînt șanțuri verzi, sînt după-amiezi cataleptice, după-amiezi cu porci obnubilați și rațe confuze, cînd femeile au o dezordine ațîțătoare în mișcări, au ceva de mîl și ceva de iesle și-ți
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
intră și o doză foarte mare de incultură.( După cum vezi, am trecut la panseuri - citesc moraliștii francezi.) * Mă gîndesc mereu cînd și cum o să veniți aici. Ar fi mare păcat să faceți figura sinistră de a nu veni. E liniște, liniște pînă la extaz. Sînt garduri ce se dărîmă, sînt șanțuri verzi, sînt după-amiezi cataleptice, după-amiezi cu porci obnubilați și rațe confuze, cînd femeile au o dezordine ațîțătoare în mișcări, au ceva de mîl și ceva de iesle și-ți cresc
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
-mă în gol. Sonet pentru fratele Dan Să ne-afundăm în cartea cea mai albă Lăsând în urmă casa de cuvinte, Tot ce-aș fi vrut să-ți spun ninge din pagini Și unde nu mai vezi începe calea. O liniște ca zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
ale conflictului între Gheorghiu-Dej și Ana Pauker. Se confesează, într-o întâlnire privată cu un învățăcel-scriitor, Dej: Vom fi condamnați de istorie dacă nu urmăm , și practic, ideile generoase ale socialismului și comunismului. Acest lucru îl putem gândi acum în liniște și calm, fără isteria de atunci a Anei Pauker, care ne întreba în plină ședință a Biroului politic...." Care-i întreba cine-i Rajk și cine Slansky în România. Cum conflictul cu Ana Pauker continuă, și cum era de înțeles
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
bărbat și el la fel de neînduplecat. Cel mai greu e să îți bei ceaiul dimineața cu singurătatea la masă și să vezi mâna ei subțire cum îți amestecă zahărul în ceașcă. Trecerea în altă femeie Am ajuns în sfârșit vulnerabilă în liniștea mare așezată ca praful de aur peste strălucirea acestui oraș cândva puternic și de neatins. În cele din urmă indiferența ucide piatra și sufletul cu pierderi, amânări, identități trucate. Mi-ar fi plăcut să scriu poezii pe frunze și ziduri
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
ei se afla acum luxosul sediu al Băncii Atlantida, atât de nepotrivit în mijlocul unui cartier muncitoresc. Omul mai scotoci o dată în debara, luă un pulovăr vechi și frecă bine geamul. Dar clădirea băncii tot acolo era. Atunci se îmbrăcă în liniște și coborî să vadă minunea. (Bineînțeles că ușa scârțâi și nevastă-sa simți nevoia să-l întrebe unde a pornit-o în miez de noapte. Dar el se ținu tare și nu răspunse nimic, răgazul de două zile, cât și-
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
Petersburg împotriva eventualelor inundații marine dar ele ajung totuși până la mine și noaptea și ziua sufletele care trec prin zid ca să-mi spună pe unde tabula rasa o muscă imensă trece pe deasupra capului meu cu zbârnâitul ei subliniind singurătatea rămâne liniștea altor tărâmuri cum șterge ea zgomotul infernal al orașului din ziua de luni cum șterge ea trecând fulgerător zeci de ani și cum învie ea toți morții care m-au lăsat în urmă alegerea lui adam și dacă totuși aș
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
scutur de mine un pact cu timpul e chiar utopia prin care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească în inimă Note de drum în depărtări tălpile zeilor
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
Dumnezeului celui viu și ilustru încăpînd toată în confuzia cosmogonică de după înălțare, și sînt pusă ca priveliște în mijlocul ocărilor în plumb de cuvînt hipnagog și stau de vorbă cu vocea ta, Rabbi, gîndind la fel cum orbecăiesc prin plaur alveolele liniștii, și mănînc miez de nucă în timp ce îl așteptăm cu toții pe fratele Timotei să schimbe tectonica visului în text de cenușă, iar eu atîta te rog, Rabbi, să-mi arăți cum trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
la loc întreagă mereu altfel stânca din vis încet o rășină pe scoarța prunului ursuz curcubeu cum sângele ursului în hibernare încet ca o ștergere de contururi în bogata ninsoare vocea aceea tremura încet se târa leoarcă de sărut în liniștea de febră vocea ploua peste tot imaculare de nu se auzea nimic așa cum la tropice nu vedeai stropi nu auzeai răpăit și brusc erai ud statut de realitate îmbinare născută dintr-un viciu de asociere cum savantul nu prin formule
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
arăt că oțelul e moara, un biet oțel împins de un arc doar atât cât arcul altei săgeți va fi voit, să-i arăt în fierăria din bulgări sau din vintrele lui cum m-am jucat în metalul topit. |n liniștea numindu-se erezie Și ei pot fi lași, sfinți și lași, preacurați și netrebnici și ei pot minți: n-am înțeles, nu înțeleg ce se întâmplă acum ceea ce am auzit e doar un cuvânt dar cum pot sensul lui să
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
e adevărul lor despre care poți să-i întrebi? Că pot fi lași, sfinți și lași, scribi netrebnici și preacurați? Degeaba vrei să depun acum mărturie că te-am ascultat iubindu-mă și că m-ai ascultat iubindu-te în liniștea numindu-se erezie. Ei pot fi lași, sfinți fățarnici și eroi, n-o să încalece niciodată grumazul învins de balaur preferă șeaua cuvintelor, zăbala ce sângerează gingia de rime știu să nu vadă sau să răstoarne sensul celor văzute și să
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
face o cafea mirifică, aș scrie scrisoarea pentru dumneavoastră și m-aș culca dn nou! Adică vreo 23 de ore de somn și o oră de comerț afectuos între sufletul meu și sufletul dumneavoastră. Nu mint. Am atîta nevoie de liniște, de pierdere a conștiinței tristeții în somn. Dar un somn adînc, nestrivit de vise imposibile. Azi-noapte am visat sticle pline cu apă care, deși fără dop, stînd culcate pe o masă, nu curgeau! Asta-mi provoca o frică nesfîrșită. Apoi
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
Nae Ionescu, faptul că era evreu părea să nu devină niciodată o piedică. Dar lucrurile aveau să se schimbe. După noiembrie 1933, când liberalii au venit la putere, Nae Ionescu și Cuvântul adoptă treptat, contrar oricăror așteptări, o poziție antisemită. Liniștea lui 1931 părea, la o distanță de numai trei ani, un vis definitiv pierdut. Celebra prefață a lui Nae Ionescu la romanul De două mii de ani nu mai lasă loc de nici o îndoială: marele profesor alesese și el, cu prudență
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
la romanul De două mii de ani nu mai lasă loc de nici o îndoială: marele profesor alesese și el, cu prudență, un loc comod - ca toți oamenii mici. Evreul pe care îl admirase și pe care îl încurajase în anii „de liniște” trebuia acum „să sufere”. Să sufere și să îi fie limpede un lucru: „Eu însă nu pot face nimic pentru tine”. Înspăimântătoare metamorfoza de care atâția oameni au fost și vor fi în stare pentru a se adapta la presiunile
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
origine, pământul văzut ca o roză răstignită: ,,La început a fost pustia/ Și în pustie era vânt/ Și-n vânt ardea ascuns cuvântul/ Și în cuvânt era pământ// Pământul nu era decât/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitat”.
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
anumite perioade ale amiezii lumina strălucea atît de puternic încît statuia nefiresc de albă se vedea din anumite unghiuri ale pieței foarte vag cu întreruperi adesea viața nu oprește în haltele minții adesea hărțile mint se gîndi cititorul adesea o liniște mătăsoasă încolăcește gleznele lumina strălucește parcă și mai puternic iar acele ceasurilor se deschid larg ca și cum te-ar îndemna să intri somnul se face o apă limpede și nimic n-o mai tulbură Sacul ca vechi pacient al neliniștii, ar
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]