528 matches
-
curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu litera S. Nu era o policlinică a armatei, ci a Universității, iar doctorița cu deget de cauciuc se ocupa în mod normal de studente. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pastă corai, încât și acum, după atâta vreme, mi le aduc aminte. Nu mai știu cum arăta ea, dar îi văd și acum gura, care arăta de parcă ar fi luat-o cineva de ceafă și-ar fi șters cu ea linoleumul. Vorbea tare („Hai, vino mai jos și desfă dracului picioarele“), iar eu o priveam drept în gură. A durat o secundă, mi-a zis „Hai, caramba“, am coborât cât am putut de repede și-am luat-o spre cealaltă sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fi fost minimă, dar descrierea propriei indiferențe și a retragerii în sine din fața chinului prin care trecea Dan era una întru totul autentică. Și când termină de vorbit, sau de „împărtășit“, cum numea grupul relevarea Adevărului, își ridicase privirea de la linoleum și văzuse chipul lui Dave 2, care se alăturase grupului venind din sala de vizavi și care o privea cu o expresie de compasiune întipărită pe față, determinată de admirație și de încă un lucru, de ceva care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a trecut ceva timp de când n-a mai venit tânărul acela, designerul. (Întotdeauna i se adresa lui Ted Wiggins cu apelativul „tată“, deși, în realitate, singura ființă de care avuseseră grijă vreodată era un terrier Yorkshire, care le pângărea deseori linoleumul impecabil.) Wiggins mormăi nepăsător. Asemenea colegilor săi purtători de cardigan, Ted Wiggins nu dădea doi bani pe Dan, dar ar fi dat tot mărunțișul disponibil pentru a i-o trage nevestei tinere și suple a acestuia. Carol reușea să stârnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dură a casei de marcat și se făcu țăndări. Ai putea crede că, în urma unui astfel de incident exploziv și lipicios, Carol își va lua tălpășița din prăvălie înainte chiar ca Wiggins, încă năucit de lovitură, să se ridice de pe linoleumul pe care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Sigur că s-ar fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a făcut vânzarea vieții ei. Carol se plimba încoace și încolo pe linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a lui Carol jucându-se cu scula și biluțele lui, manipulându-le cu o familiaritate intimă, lejeră. Spermă era din belșug, ceea ce nu era chiar așa de rău, mai ales că o parte din ea cursese pe lângă recipient și pătase linoleumul. Carol nu observase pata mai târziu, când făcuse curățenie. Nici o problemă, pentru că la fel s-a întâmplat și cu echipa operativă (doi detectivi decrepiți și un expert legist) de la secția de poliție din Fortune Green, mai târziu. Harșt, șuieră lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
saltea, o rană în curs de vindecare; sau ar fi putut să fie o bubă ori un furuncul, care crescuse peste noapte cu o viteză înfricoșătoare. Indiferent ce era, Bull simțea că nu mai poate să stea așa, degeaba, pe linoleum, trecându-și greutatea de pe un picior transpirat pe celălalt, fără să o atingă încă o dată. Chestia, indiferent ce-o fi fost, semăna cu un soi de erupție pe care nu ai voie să o scarpini, deși simți că trebuie - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ciclopică a vaginului, dar, înainte să o poată examina cum se cuvine, Bull vomită copios. Din el se revărsară pinte întregi de bere dublu fermentată, al cărei conținut de alcool fusese de mult transformat în carbohidrați. Șuvoaie groase țâșneau pe linoleumul ce acoperea podeaua și se scurgeau mai departe, ducând cu ele fire de păr, scame și praf. „Mi-e rău“, își spuse Bull. „Mi-e rău de-adevăratelea. Sunt bolnav. Am o infecție enormă în scobitura genunchiului. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull, care tocmai devenise conștient de sine, e doar un fleac. Margoulies coborâse cu liftul urât mirositor până la subsolul spitalului. Acolo domnea un iz străvechi de cină de internat. Tavanul era claustrofobic de jos, și chiar la ieșirea din lift linoleumul începuse să se descompună și să se zdrențuiască în insule de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
crease deja pentru acesta un cadru arhitectural supraestetic, care să permită încadrarea optimă pentru glumele cu fofoloance ale lui Razza Rob, transformate astfel în temelia construcției. Bull nu voia s-o îndepărteze pe Juniper. Își dorea și alte experiențe pe linoleum, alte perspective oblice ale firimiturilor, ghemotoacelor de praf, dulceții și celorlalte, învestite cu atribute geologice tocmai de insolitul situației. — ... Ah, da? Juniper părea încântată. Fie deosebit de acuzatoare, fie deosebit de entuziastă, Bull nu-și dădea exact seama. Continuase: — Am fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Am curtat-o mai mult de o săptămână. Are exact aceeași greutate ca mine și ne înțelegem de minune. Georgina are... Are o inimă mare, Georgina asta. Îi scriu Martinei cam de două ori pe săptămână. În fiecare dimineață străbat linoleumul rece, stând la pândă după plicul roșu, alb și albastru. Deocamdată nimic. Încă mai sper. Scrisorile mele de dragoste n-o fi vreo mare operă de artă, dar sunt, cel puțin, al dracului de sincere. Trebuie să te primească înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tzara (urmată de participarea la întîiul Congres al Constructiviștilor europeni, desfășurat în 1922 la Düsseldorf) se datorează, în bună măsură, poziției sale moderate și „constructive”. Ca și Ion Vinea, dar în domeniul artelor plastice (a realizat picturi în ulei, gravuri, linoleumuri, sculpturi cinetice, colaje, reliefuri pictate, decoruri pentru teatru ș.a.), Iancu a desfășurat o acțiune de mediator modern între mainstream și avangardă, prețuit de cele mai diferite grupări ideologice (Gîndirea, Viața românească, Criterion ș.a. - printre admiratorii săi din epocă se numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puternic sentiment al vieții integrale”. O altă notiță consemnează expunerea la Galeria Sturm din Berlin a „operilor constructiviste ale pictorului și poetului maghiar Lajos Kassák”. La aceeași rubrică, dar în numărul 47 al Contimporanului (pe a cărui copertă apare un Linoleum de L. Kassák), o nouă informație despre Ma indică un contraserviciu maghiar: „versuri de I. Vinea, traduse de Tomas (sic) Aladar și gravuri de Marcel Iancu”. Alături — o consemnare a revistei lui Herwarth Walden, Der Sturm, cu — între altele — colaborări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intitulat „49“ al aceluiași și un poem fără titlu de Aladár Támas. Pe verso — continuarea articolului lui Kassak, un poem intitulat „Tabala-lied“ de Robert Reiter și un poem fără titlu al lui Josef Nadass. Ca ilustrații — o reproducere după un Linoleum de Moholy-Nagy și o alta după un desen constructivist (Chioșc) de Lajos Kassák. Toate poemele avangardiștilor maghiari exilați la Viena sînt în limba germană. Articolul semnat de directorul revistei Ma ridică problema „promovării artei maghiare” în străinătate, promovarea artistică externă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe cel de-al doilea. Primul vers îl generază pe următorul. Vocea mi se înalță ca pe o scenă de operă. Cuvintele tună și se rostogolesc cu sunetul profund al unei piste de bowling. Tunetul prinde ecou în faianță și linoleum. Cu vocea asta răsunătoare, de operă, descântecul nu mai sună absurd, așa cum suna în biroul lui Duncan. Sună plină și grea. Este sunetul blestemului. Este blestemul abătut asupra vecinului meu de deasupra. Îi pun capăt vieții; am rostit întregul poem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dea în marșarier ca să iasă din parcare. Pe geam, Mona strigă: — Du-te la centrul medical New Continuum! Sper să nu fie prea târziu, țipă, în timp ce se îndepărtează. Capitolul 43 În camera 131 de la centrul medical New Continuum podeaua scânteiază. Linoleumul pârâie și plesnește când pășesc pe el, peste cioburile și așchiile de roșu și verde, de galben și albastru. Picăturile de roșu. Diamantele și rubinele, smaraldele și safirele. Pantofii lui Helen, și cel roz, și cel galben, au tocurile bătucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ridică pe Patrick în mâini. Copilul ei, rece și albăstriu ca porțelanul. Înghețat și fragil ca sticla. Și aruncă prin cameră copilul mort, care se izbește cu un zăngănit de dulăpiorul de oțel și cade pe podea, învârtindu-se pe linoleum. Patrick. Un braț înghețat i se rupe. Patrick. Învârtindu-se, trupul lui se lovește de un colț al dulăpiorului de oțel și picioarele i se frâng. Patrick. Trupul fără mâini și fără picioare, ca o păpușă stricată, se învârte până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în apartament. Sufrageria era înaltă și boltită. Lângă perete erau aliniate paturi de campanie cu așternutul în dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua acoperită cu linoleum, Înșfăcă lufa și Începu să se frece pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-o aduse la micul dejun, Îi sosi o scrisoare de la Du Maurier, care Îi ura noroc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau ignoranți? Însă e bine că a plecat Acum nu îmi mai vede lacrima. Simți pericolul? Nu acel fior de gheață ce îți face trupul să suspine, ci acea avalanșă de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu prietenie în timp ce eu mă avântam afară din mașină. Să vă ajut? Sally dispăru invocând o scuză subțire, în timp ce eu și Bez înfundarăm gențile prin intrarea îngustă, de-a lungul unor coridoare aglomerate, și în jos, pe scările acoperite cu linoleum, până la subsol. Când trecusem pe acolo cu o zi înainte, avusesem o confruntare macho, tipică, de la distanță, ca să vadă dacă am habar în ce mă băgasem: ne pusesem mâinile în sân, cu picioarele bine înfipte în pământ, în timp ce Bez mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Avea o mână rece și uscată. —Vrei să vii puțin până în biroul meu? continuă ea. Nu durează mult. Era clar că Margery Pickett mă pândise. Curioasă, deși un pic obosită, am urmat-o în birou. Diferența față de podeaua acoperită cu linoleum găurit și lumina simplă, fluorescentă de pe holuri era așa de mare, încât mă oprii în prag, cu gura căscată. Apartamentul de lux al lui Margery Pickett avea un birou dotat cu tehnologie de ultimă oră, o măsuță pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]