495 matches
-
carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sentențioasă, suportul fiind mai cu seamă dimensiunea morală: „Cel ce cântă cu adevărat/ Nu-și face din cântec obiect de mezat”. SCRIERI: Harpele ploii, Ujgorod, 1981; Dreptul la neliniște, Ujgorod, 1984; Linia vieții, Ujgorod, 1988; Teama de înstrăinare, Chișinău, 1990; Litanii din Țara de Sus, pref. Gheorghe Tomozei, Timișoara, 1995; Litanii, Iași, 1996; Pământ în retragere, Timișoara, 1999; Și ne izbăvește pre noi, Timișoara, 1999; Iluzii și lanțuri, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 2001; Dinafară, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Ștefan Mihăileanu, „Linia
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
cântă cu adevărat/ Nu-și face din cântec obiect de mezat”. SCRIERI: Harpele ploii, Ujgorod, 1981; Dreptul la neliniște, Ujgorod, 1984; Linia vieții, Ujgorod, 1988; Teama de înstrăinare, Chișinău, 1990; Litanii din Țara de Sus, pref. Gheorghe Tomozei, Timișoara, 1995; Litanii, Iași, 1996; Pământ în retragere, Timișoara, 1999; Și ne izbăvește pre noi, Timișoara, 1999; Iluzii și lanțuri, pref. Tudor Nedelcea, Craiova, 2001; Dinafară, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Ștefan Mihăileanu, „Linia vieții”, „Zorile Bucovinei”, 1989, 15 iulie; George Muntean, „Teama de
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
1991, 78; Teodor Tanco, Basarabia, numele tău e Maria, Cluj-Napoca, 1992, 44-46; Mihai Cimpoi, Vasile Tărâțeanu, bucovineanul rătăcitor, „Flux”, 1995, 20; Ion Cozmei, „Starea mea de spirit este durerea” (interviu cu Vasile Tărâțeanu), „Bucovina literară”, 1995, 11-12; Dan Silviu Boerescu, „Litanii din Țara de Sus”, LCF, 1996, 11; Sorina Gabriela Costea, Conștiința rostului, LCF, 1996, 39; Rachieru, Poeți Bucovina, 462-470; Ioan Romeo Roșiianu, „Litanii”, CRC, 1997, 5; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233-234; Rodica Mureșan, Un inepuizabil și neîmpăcat Ulyse, „Crai nou
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
Starea mea de spirit este durerea” (interviu cu Vasile Tărâțeanu), „Bucovina literară”, 1995, 11-12; Dan Silviu Boerescu, „Litanii din Țara de Sus”, LCF, 1996, 11; Sorina Gabriela Costea, Conștiința rostului, LCF, 1996, 39; Rachieru, Poeți Bucovina, 462-470; Ioan Romeo Roșiianu, „Litanii”, CRC, 1997, 5; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 233-234; Rodica Mureșan, Un inepuizabil și neîmpăcat Ulyse, „Crai nou”, 1999, 6 noiembrie; Ion Beldeanu, Doi poeți cernăuțeni, CL, 1999, 12; Ion Murgeanu, Poetul Bucovinei luptătoare, „Curierul românesc”, 2000, 7-8; Grigore C. Bostan
TARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290085_a_291414]
-
poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un eros mai mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
patru pereți mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poet în nesfârșite trăiri generatoare de angoase, structurate, din păcate, în jurul acelorași imagini convenționale, întotdeauna antitetice: apele luminoase ale oglinzii Vieții stând față în față cu reversul ei opac, Moartea. Inspirat din istoria și destinul poporului lui Israel, ciclul Ahasver, litanie și meditație cu sumbre deschideri vizionare, atestă capacitatea abordării discursului poetic la un nivel artistic superior, detașat de clișee. Poemele dramatice Pustnicul și Sorin Bătrânul, tipărite în 1914, sunt încercări marcate de ezitările începutului, cu o evoluție previzibilă a personajelor
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
colaborare cu Florin Pucă), București, 1969; Eleusis (în colaborare cu Florin Pucă), București, 1970; Semne cerești, București, 1970; Deschideri, București, 1972; A.B.C., București, 1973; Amintiri (în colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă), București, 1973; La capăt, București, 1974; Litanii pentru Horia, Cluj-Napoca, 1975; Dialectica vârstelor, București, 1977; Tinerețe fără bătrânețe, București, 1978; Spectacol, București, 1979; Texte, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1980; Veșnica reîntoarcere, București, 1982; Carte de vise, îngr. Marina Dimov, București, 1991; Baia, îngr. Marina Dimov, București, 1995
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
dat ontologic al prezentului istoric. Există aici o substanță religioasă care, pentru a nu se pierde o dată cu moartea religiei, a fost incoroprată de literatură. Vocabularul trădează această continuitate: Mad about the Boy este, pentru un critic de la revista Télérama, o litanie. Una al cărei singur rost este de a fi În plus, ca semn al unei Înstrăinări funciare (de divin, de Celălalt). Alienarea cască un vid În substanța omului (sau a comunității), deschide o absență, care numai ea devine pentru artist
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat și G. Șt. Cazacu-Delarast sau Șt. Delarast. C. unește o atmosferă a tristeților evanescente și a armoniei muzicale, de sorginte simbolistă, cu poezia satului și, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbușite (credința stinsă, ruperea de glie, trecerea) și pustiul sufletului. Modelul este G. Bacovia, dar influențe vin și din Verlaine ori din Șt. Petică. Sugestive imagini picturale țâșnesc în această poezie care nu poate evita clișeul
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
Gazeta învățătorilor prahoveni” și la „Prahova noastră”. A scos, împreună cu F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus poeziei, proza reprezintă scena de desfășurare a unei realități dure. Necazuri, Răfuieli
ALEXIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
complex. Al doilea motiv pentru care vorbim despre Arghezi ca despre un fenomen se leagă de formidabila lui complexitate lirică. De regulă, poeții, chiar și cei mari, sunt relativ monocorzi, ciupind la nesfârșit aceeași strună, pentru a obține melodia specifică, litania lor expresivă. Arghezi, dimpotrivă, își schimbă poezia așa cum își schimbă pieile un șarpe, rămânând, cu fiecare etapă, același și totuși altul, un altul, și totuși același. A treia fațetă a acestui extraordinar fenomen liric fiind reprezentată de felul întotdeauna neașteptat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
filtrate de autor, razele destul de rare, ele apar din suprapunerea, pe acest teren minat al realității cotidiene, a unor atitudini și gesturi fundamentale, intens-omenești, arcuite pe deasupra durelor condiționări și implicații existențiale. Jalea din cântecul lui Birică și chiar disperarea din litania Guicăi, bucuria colocviilor din poiana lui Iocan, glumele lui Moromete și înjurăturile colorate ale lui Cocoșilă, roșeața de pe obrazul fraged al Irinei Boțoghină ori liniștea ,bună și răcoritoare" ce se strecoară, încet-încet, în sufletul mohorât al lui }ugurlan: toate acestea
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
aceasta din urmă ni se pare mai duhlie, mai plină de caracter. În acest caz, avantajul e că, textul lipsind, ceva de spus, cum n-a mai spus nimenea, tot s-ar mai găsi... De-o pildă, să luăm cîteva litanii, la întîmplare: "...Adio, mamă Lixandro, da' pă noi cui ne mai lași?..." Sau: "Adio, Lixandro tată, la peptu'tău cînd ne mai strîngi?..." Alta: "Adio, Floricica mamii, pă mine cui... (indescifrabil)... mîncați-aș ochișorii tăi ca prunili, cum de-ți veni
Folclorice by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16649_a_17974]
-
nici măcar nu te urăsc./ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viată trăiesc./ Nu frică, nu teamă/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii." - Litanii pentru orgă). La fel sunt poemele care au în centru alte toposuri sacre, precum casa părintească („Tu mă iartă, o, mă iartă,/ Casa mea de humă, tu,/ Despre toate-am scris pe lume,/ Numai despre tine, nu.”), neamul („O, neamule
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
ferecată și împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistrița, fiind făcută sfânta mănăstire de fericitul Alexandru V (oie) v (od) și Doamna Ana. Iar această sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, până ce să întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231 (1724), februarie 19
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
canon, sunt cântate imnuri speciale în onoarea Sfintei Treimi, compuse de Sfântul Grigorie din Sinai, urmate de Trisaghion, Rugăciunea Domnului și Ipacoi, în glasul săptămânii. Rugăciunea Sfântului Marcu Călugărul către Prea Sfânta Treime este citită, fiind urmată de iertarea reciprocă, Litanie și Încheiere. În tradiția rusă, în fiecare duminică este slujită o Veghe de Toată Noaptea (care începe sâmbătă seara) și de aceea Miezonoptica și Pavecernița sunt omise, de obicei. În unele locuri, Miezonoptica este slujită înainte de Ceasuri și Liturghie. De
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
preotul și diaconul duc epitaful înapoi în Altar și îl așază pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascele ca o aducere aminte a hainelor de înmormântare rămase în mormântul gol (Ioan 20:5). Apoi este citită o litanie scurtă iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toți credincioșii așteaptă în liniște și întuneric sosirea miezului nopții, când este prăznuită Învierea Domnului. Tradiția bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
liniște și întuneric sosirea miezului nopții, când este prăznuită Învierea Domnului. Tradiția bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără deplasarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica zilelor noastre, litania și încheierea sunt înlocuite de apolytikion? al Învierii, cântat pe glasul al II-lea, " Când Te-ai coborât la moarte".
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
asmuțirea unor săraci împotriva altor săraci. În loc să ne înfurie profiturile nesimțite și adesea expatriate ale marilor corporații, noi ne mândrim că lucrăm la ele și îi detestăm pe asistații sociali care trăiesc din banii noștri, care trag țara înapoi șamd. Litaniile populiste și speculațiile abundente despre leneșii vinovați de sărăcia țării îmi evocă o situație descrisă de Karl Polanyi, desprinsă din Anglia începutului de secol 19. În zorii epocii industriale, dislocările de populație și apariția capitalismului au dus la o explozie
Teaser G.A.P.#17 /// Munca și nemunca în România: mituri și pseudo-realități () [Corola-website/Science/296191_a_297520]
-
zile începute cu Anul Nou (ebraic): Roș hașana. chiar dacă rugăciunile cu care se cere iertarea sunt recomandate pentru toate zilele anului, în aceste zile de penitență ele devin foarte intens trăite. Rugăciunea de dimineață este precedată de un fel de litanie numită "Slihot": în ziua de Iom Kipur acest fel de litanii sunt adăugate din abundență la liturgie. Moise Maimonide scria: „Totul depinde de cât de mult merită omul ca să-i fie iertate păcatele care apasă asupra lui. Așadar este de
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
care se cere iertarea sunt recomandate pentru toate zilele anului, în aceste zile de penitență ele devin foarte intens trăite. Rugăciunea de dimineață este precedată de un fel de litanie numită "Slihot": în ziua de Iom Kipur acest fel de litanii sunt adăugate din abundență la liturgie. Moise Maimonide scria: „Totul depinde de cât de mult merită omul ca să-i fie iertate păcatele care apasă asupra lui. Așadar este de dorit să fie înmulțite faptele bune și rugăciunile mai înainte să
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
de prof. univ. dr. hab. Irina Condrea. - Chișinău; 2006] / Vlad Pohilă // BiblioPolis. - 2006. - Nr. 3. - P. 103 - 110; Limba Română. - 2007. - Nr. 1-3. - P. 180-187. Pohilă, Vlad. Mircea Vulcănescu, o dimensiune frapantă a existenței românești: [postf.] / Vlad Pohilă // Mircea Vulcănescu. Litanii pentru trei stări: Poezii. Traduceri. Teatru. - Chișinău: Prometeu, 2004. - P. 151-168. Pohilă, Vlad. Nicolae Iorga, un fericit prilej de cugetare - pentru noi, despre noi :[pref.] / Vlad Pohilă // Nicolae Iorga. Cugetări. - Chișinău: Prometeu, 2005. - P. 5-16. Pohilă, Vlad. Patru secole de
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
ăsta prin reviste/ cu atât mai puțin ideologii/ cu care odată și odată tot am să mă răfuiesc eu...”). Al doilea volum, Ca un vagabond într-o flanelă roșie (Ed. Marineasa, 1996), include poeme din perioada 1972-1979 și continuă aceeași litanie/confesiune a unui exclus nostalgic. De un nonconformism menit să spargă orice tipare, capabil să “care” după el mase întregi de oameni, a fost incomodul prin excelență, respins de oficialități înainte de Revoluție, dar și după (nu degeaba se spune că
Ion Monoran () [Corola-website/Science/311126_a_312455]