516 matches
-
dincolo! dè plictisit din mânè plutonierul major, cei doi subalterni executându-se prompți, îl apucè de braț pe turbulent că sè-l scoatè afarè, cetèțeanul, temperându-se, a devenit subit extrem de docil, incepand sè mormèie în barbè, ca pentru sine, o litanie de cuvinte neînțelese, Presupun cè prin dincolo se înțelege un fel de celulè, o locuințè provizorie, de o noapte, pentru toți cei ridicați, în împrejurèri similare de scandal și turbulențè, A doua zi, dupè ce li se mai limpezește puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
supuși unui control carantinal timp de 14 zile 22. Presa intră și ea în alertă. Astfel, după ce a publicat dispoziția adresată de mitropolitul Veniamin Costachi Duhovniceștii Dicasterii de a se trimite circulare către episcopi, egumeni și protopopi ca să se facă litanii în biserici pentru mântuirea Rusiei de molima holerei, ziarul "Albina romînească" din Iași făcea cunoscută răspândirea flagelului și în Basarabia, atrăgând atenția publicului cititor "spre a întrebuința cele mai bune mijloace în a se feri de această cumplită boală", ca
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
griji și cu asta. Sunt extrem de obosită și, oricât de fascinant ar fi momentul, și oricât de superb ar fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși pentru prea multă vreme de-acum înainte. Brad își termină litania, și din fericire îmi observă în sfârșit pleoapele căzute. ― O, sărăcuța de tine, spune el cu blândețe, ești obosită. Dau din cap, pentru că sinceră să fiu, nu cred că pot să mai vorbesc. Oricum, alcoolul și oboseala ar crea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e cu trei luni mai mare decât mine, dar mă simțeam de parcă aș fi fost gardianul sau mama ei. Mă făcea în tot felul: „terminatorul petrecerilor“ sau „curvă mizerabilă“. Iar eu nu eram așa. Atenția mi-a fost distrasă de la litania lui Brigit de foiala pe scaun a lui Luke, care încerca să se așeze mai comod. S-a lăsat pe spate, ajungând într-o poziție aproape orizontală. Coapsele lui lungi și ferme erau foarte depărtate una de cealaltă. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
greu afacerile? — E o perioadă proastă pentru afaceri, nu-i așa? Cam puțini clienți, nu? Și așa mai departe. Țigara nu li se desprinde din colțul gurii, iar mâna rămâne așezată pe tejghea. Însă gura se deschide și revarsă o litanie monotonă și obositoare a insatisfacției. Un astfel de loc era și cel din care se aprovizionau Dan și Carol. Responsabilul, domnul Wiggins, și soția sa, pe care o chema tot Carol (hai să-i spunem Cealaltă Carol, ca să o putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și cântecul meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se înălțau cele două rânduri de priciuri pe care totă lumea stătea întinsă pe o coastă. Papadima s- a învelit și iarna cu un pardesiu salvat ca prin minune și- n momentele de liniște din aceste beciuri, a scris și Litanie în vers folcloric, din care reproducem 4 strofe citate de Marian Popa: Câte biete umbre și destine sumbre, câte vieți și câte suflete durute, câte vreri senine s-au pierdut în tine, Jilavă, Jilavă. Câte tâmple ninse și nădejdi aprinse
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
eter... Iubitorii de frumos o prețuiesc ca pe un giuvaer. Vin și poezie Pentru a-i pătrunde gustul parfumat, Vinul trebuie, cu picătura, degustat. Frumusețea poeziei este savurată Când atent și cu răbdare-i lecturată. Rugă Pentru cine-o fi litania Care nu se mai sfârșește? O fi pentru vremurile ce s-au dus... Timpul nu se mai întoarce niciodată. Nici viața care a apus... Creație Dacă am folosit cuvinte-n text, Ele au fost doar un pretext. Am înmănunchiat idei
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Sașa Pană, ediția a II-a, Editura Cartea Românească, București, 1971 Tzara, Tristan, Șapte manifeste Dada cu cîteva desene de Francis Picabia. Lampisterii. Omul aproximativ 1925-1930, versiuni românești, prefață și note de Ion Pop, Editura Univers, București, 1996 Tzara, Tristan, Litanii Avantdada, ediție bibliofilă îngrijită de Alexandru Condeescu, Editura Muzeul Literaturii Române, Colecția Manuscriptum, București, 1996 Tzara, Tristan, Douăzeci și cinci de poeme/Vingt cinq poemes, prefață și traducere de Nicolae Țone, Editura Vinea, București, 1998 Uranus, Ionathan X., În potriva veacului. Textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de un ciocan de stupoare și privirile-i devin lăturalnice. E ca și cum ar vorbi popa în biserică, iar enoriașii chiar dacă mai pricep pe ici, pe colo, câte ceva din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să ceară ca nedumeritul Ion, lămuriri suplimentare. Rar și doar ocazional, românul pare uneori vag interesat de politica fiscală, și parca așa ca prin ceață mijește un ochi spre traseul miliardelor de lei publici, care circulă vioi prin sistemul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de Kersaint și Christian. Și el făcea parte din bandă... Fetița mea, n-am știut să te țin lîngă mine În noaptea aia... - Noaptea de 20 mai 1968? Yvonne dădu imperceptibil din cap și Își Începu povestirea ca pe o litanie care Îi aducea eliberarea, din păcate tardivă. - O noapte oribilă, da... Era aproape ora cinci dimineața cînd a venit să mă scoale, eu dormeam ca un animal de povară abrutizat de muncă, n-am priceput nimic, mi-am pălmuit fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngerilor, dacă nu În locul În care totul converge, unde maximă e forța? Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase În acele galerii pline de oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în vara noastră La țărm de valuri ce ascund tăceri Tu crin regal, eu floarea ta albastră Trăind prezent, iar lacrima de ieri Am răstignit-o în amurguri stranii Pe-o cruce de ntuneric sideral, în carul mare am depus litanii Iar stelele ne-au însoțit la bal. în pași de vals, ne-am căutat sărutul Uitat pe buzele-mi ce te-au iubit Și iarba verde ne-a fost așternutul în primăvara-toamnă ce-a venit ... Timiditate Eu, genele îmi plec
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de praf. Ultima dată bestia m-a lovit. Mai că mi-a rupt piciorul, fir-ar al dracului. Acum cel puțin nu va mai trebui s-o fac. Vultur-în-Zbor s-a căznit să-și scoată din gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așa arătase zeița Axona. Atunci. Cu mult timp. înainte. Și amintirea aceea se combină cu istoria dezvăluită a insulei, pierzându-se în acea obscuritate. Femeia nu-i vorbise. El trăia din nou senzația unui ritual: recitarea din caiet, lumânările aprinse, litania rostită. în felul acesta își dusese ea viața, îmbălsămată în formolul amar al vechilor dușmănii și trădări. Preț de o secundă lui Vultur-în-Zbor îi păru rău de ea. Apoi ochii ei îl fixară prin ferestruica vălului. — Aaaaah. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cunosc legea în care trăiesc și țin să se știe, dar a te vedea obligat să-l asculți, imperturbabil, fără să miști o sprânceană, de o sută de ori la rând, de o mie de ori la rând, ca o litanie învățată pe de rost, era mai mult decât putea suporta răbdarea cuiva care, deși fusese pregătit pentru o sarcină atât de delicată, se dovedea incapabil s-o ducă până la capăt. Nu este deci de mirare că obstrucționarea sistematică a alegătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timpul, dar nu refac viața. Baudelaire, în delirul său mistico-artistic, și probabil pe fondul maladiilor mentale provocate de sifilis - din a cărei cauză moare la 46 de ani în 1867, înalța ectenii diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie și mărire ție,Satan, în înălțimile Cerului, unde tu domneai, și-n profunzimile Infernului, unde, învins, tu visezi în liniște! Fă ca sufletul meu, într-o zi, sub arborele științei, Alături de tine să se odihnească... Pe parcursul a
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
epos, iar, pe de altă parte, la nivel structural, susținând unitatea operei, însă nu este de neglijat nici efectul eufonic, fiindcă, pe ansamblu, imaginarul poetic - amintind de volumul Pașii profetului al lui Lucian Blaga - este coroborat cu o desfășurare de litanie, rostită melopeic: din greu ne mișcam cu o biată căruță de piatră / împingeam la loitră, apoi urcam din fugă. / drumul câteodată era ocupat de sunete / de diferite mărimi (...); Slăvit de firavi discipoli, înconjurat de stupii / cu alfabete. tălpile rămâneau / în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este invocat Transcendentul, pot fi citite ca o confesiune, de-a lungul căreia poetul caută să-și înțeleagă rostul și să înțeleagă totodată lumea prin prisma experienței ontologice acumulate, peste care se așază cea creatoare. Sub formă de enjambament, aceste litanii confesiune, cu accente de psalm, traduc artistic contorsiunile sufletești ale celui care e conștient de statutul de om, dar nu-și poate accepta pur și simplu destinul, pentru că numai piatra stă să aștepte fulgerul, iar o formă de reacțiune la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
șterse lacrimile. Tu nu ucizi niciodată, Orpheus. Zeii știu că nu ucizi... Aruncă spre mulțime o privire plină de ură. — Sunt salvat, nu-i așa? — Iugula..., murmură cineva. — Iugula..., repetară alții, cu glas scăzut. — Iugula..., șoptiră toți, ca într-o litanie, ca și cum ar fi spus o rugăciune. Nimeni nu îndrăznea să strige. Valerius privi în jos, spre împărat, care, în mod neașteptat, îi zâmbi - un zâmbet complice, obscen: „Tu nu ucizi, tu ești medic... Nu poți să ucizi! Dă-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la François Rabelais, pe când la Creangă avem de a face cu un grotesc jovial, care provoacă un râs senin, reconfortant. Migala lui Creangă este totuși tehnică. Este o realizare de artist dar și de artizan. Harap-Alb a înșirat o adevărată litanie a Omului Universal, o evocare treptată și incandescentă a lui, sub aspectul său de “măsurător” și, prin aceasta, de mistuitor al Cosmosului; stăpân și digerator prin asimilarea organica a Păsărilor, deci a ceea ce ele simbolizează în primul rând, Intelecțiunile, în calitate de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]