1,268 matches
-
de literatură română și universală (2000), e decan al Facultății de Filologie (din 2000), fiind unul din promotorii unui învățământ în spiritul restabilirii adevărului istoric și al susținerii valorilor reale. Din 1986 se implică și în conducerea cenaclului social-politic și literar-artistic Vatra. După debutul din 1986, în „Învățământul public”, cu cronică literară, prima carte, culegerea de versuri O săptămână de poeme nescrise, îi apare în 1998. Împreună cu Nicolae Leahu, scrie și un „eseu dramatic”, Cvartet pentru o voce și toate cuvintele
SLEAHTIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289721_a_291050]
-
unde se precizează că forța revistei „va rezida tocmai în faptul că, stând de-o parte de orice politică de partid - nu greșim când afirmăm că și în artă se face politică -, va fi oglinda fidelă a întregii noastre mișcări literar-artistice. De aceea la gazeta de față vor colabora, rând pe rând, artiști și oameni de gândire din toate curentele care alimentează astăzi viața noastră culturală și vor mai colabora scriitori tineri, căci vom deschide porțile noilor generații”. Sunt incluse în
SAPTAMANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
1931-1944), săptămânal „al conștiinței românești”, la care se află alături de preotul Vasile Țepordei, „Itinerar” (1938-1940), profilat pe „literatură și artă”, în continuarea preocupărilor de la „Poetul”, aici fiind director și asociindu-l la realizarea revistei pe Sergiu Matei Nica, precum și „suplimentul literar-artistic” al hebdomadarului în limba rusă „Molva”, îngrijit de el între 1932 și 1937. Semnează frecvent cu pseudonime: I. T-ov, T. Odorov, Gheorghe To-v, I. T. Todorov, George Tudor, Iurii Amaro, Stâncăuțeanu, Gh. Stâncă, Iorgu Vârtej ș.a. Pe lângă strădania managerială, în
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
cultură „Paralela 45”. A debutat cu poezie în „Luceafărul” (1963), semnând cu pseudonimul T. Aurel Crișeanu, iar prima carte de versuri, Umbra râului, îi apare în 1972. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Familia”, „Cronica” ș.a. I s-a decernat Premiul Societății Literar-Artistice „Tibiscus” din Uzdin (Serbia, 2003). Caracteristice poeziei de început a lui T. sunt cultivarea teluricului, vizionarismul și interogarea istoriei. Spațiul predilect, satul, este un centru al existenței, temelie a oricărei înfăptuiri. În general aspră și viguroasă ca tonalitate, lirica se
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
1995 devine redactor la revista „22” unde va lucra până în 1997. Din 1998 funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în calitate de consilier la Ambasada României de la Vatican și referent, apoi director-adjunct în Direcția Relații Culturale. În 1985 publică prima schiță în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, cu o prezentare semnată de Florin Mugur. Mai colaborează la „Dilema”, „România literară”, „Arc”, „Creanga de aur” ș.a. Romanul cu care debutează T., Una și aceeași iubire (1986), se înscrie în paradigma literaturii de dragoste, prezentând evoluția
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
articol din „România liberă”). În timp, este prezent în diferite cenacluri („Ienăchiță Văcărescu”, Junimea). Încurajată de poetul Florin Mugur, încercarea de a publica în 1981 un volum de proze scurte eșuează, fiind respins de cenzură. Debutează în 1983 la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” cu proza După avioane și iepuri, și editorial cu romanul Cartea păcatelor (1996). Au urmat alte romane și culegeri de nuvele ori povestiri, texte ale sale fiind incluse în antologii alcătuite de Dan Silviu Boerescu sau de
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
și „Descoperă” (2003). Ca poet, a debutat în 1988 la „Amfiteatru”, iar editorial cu placheta Evenimentul zilei - un poem văzut de Lucian Vasilescu, apărută în 1995 și distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. A mai publicat în „Luceafărul”, „Suplimentul literar-artistic al «Tineretului liber»”, „Dreptatea literară”, „Contrapunct”, „Arc”, „Nouăzeci”, „Contemporanul - Ideea europeană”, „Literatorul”, „Poesis”, „artPanorama”, „Vatra”, „Playboy”. În Evenimentul zilei, carte care parazitează și recontextualizează poetic materia „trivială” din ziarul cu același nume, poate fi văzut un gest de marketing și
VASILESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290453_a_291782]
-
învățământ la București, ca suplinitoare, iar din 1990 ca profesoară titulară. Obține titlul de doctor în filologie în 1999 cu teza Nicolae Iorga - critic și istoric literar. Debutează în 1976 la revista studențească „Convingeri comuniste”. Va mai colabora la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Viața românească”, „Manuscriptum”. Antologia Mihai Eminescu. Studii și articole (1981) surprinde evoluția concepției lui G. Bogdan-Duică privind creația eminesciană. Materialul selectat de V. ilustrează, pe de o parte, profilul unui cercetător care, pornind de la metoda istorică, se
VAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290471_a_291800]
-
la revista „22”, de unde în 1997, după trei ani de șomaj, trece redactor la Editura Fundației Culturale Române. Debutează în 1968 cu critică literară la „Amfiteatru” și cu poezie la „Luceafărul”. A mai colaborat la „Gazeta literară”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Argeș”, „Cronica”, „Munca”, „Revue roumaine” ș.a. Prima carte de autor, placheta Fiord imaginar (1978), e urmată de studiul Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări (1980), după care V. revine susținut și precumpănitor la poezie, cu Gardienii
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
ediții a „Topicelor” lui Aristotel (1970). În studiul Aristotel și Aristofan (1959) D. M. Pippidi subliniază incompatibilitatea dintre teoria aristotelică a comediei și comedia atică, reprezentată în special de Aristofan. Alte cercetări despre Aristotel aparțin lui Ignat Bociort (Dinamica fenomenului literar-artistic în „Poetica” lui Aristotel, 1972), Feliciei Ștef (Câteva aspecte ale teoriei lingvistice a adevărului la Aristotel și stoici, 1980) și lui Petre Alexandrescu (Aristotel despre constituția Histriei, 1986). Asupra lui Platon se opresc Ion Banu (Platon în alte veacuri, 1979
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
absolvită în 1963. Profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova, Petroșnița), metodist cultural la Reșița, din 1970 va fi profesor de liceu la Caransebeș. Conduce cenaclul literar „Mihail Halici” și este redactor responsabil al revistei „Jurnal” (1979-1980), subintitulată „Caiet literar-artistic și social-cultural”. Debutează în 1958, cu versuri, la „Tribuna”, iar prima carte, Pentru a iubi, îi apare în 1967. Publică și în „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Luceafărul”, „România literară”, „Ateneu”, „Argeș”, „Ramuri” ș.a. Pentru volumul Așteptarea coralilor (1970) a fost distins
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
Aripa grifonului, îi apare în 1980, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Refuzând afilierea și înserierea literară, V. rămâne atașat prin fire subterane de mediul literar clujean, precum și de programul desantist. Mai e prezent în „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Cuvântul”, „Interval”, „22”, „Euphorion”, „Arca”, „Discobolul”, „Poesis”, „Ziarul de duminică”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „Familia”, „Astra”, „România literară” ș.a. Ocazional a semnat și Alexandru Sarca. Este de două ori premiat în anul 2002, cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
în „Caiete critice” un serial intitulat O mie de poeți postdecembriști. Deși are formație de filosof și istoric, P. este cunoscut și pentru spiritul său de polemist, manifestat în revista „Literatorul”, sau în ipostaza de critic literar, ilustrată în suplimentul literar-artistic „Ecart” și în „Caiete critice”. În 1998 publică o carte despre generația ’30, Mircea Eliade și Nobelul interzis, unde vehiculează teoria că, deși Eliade era cea mai îndreptățită personalitate postbelică pentru a obține în anii ’80 prestigioasa distincție, în acel
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
tensiune prin care se deschide calea comuniunii cu divinitatea, dialogul omului cu Dumnezeu. Filosoful putea să conchidă astfel că existențialismul ar fi mai degrabă o filosofie a mântuirii decât una a disperării. În consens cu acest crez, P. îmbrățișează fenomenul literar-artistic și filosofic, încercând să schițeze în limitele filosofiei culturii fie profilul „conducătorului” (Inteligența socială și psihologia conducătorului, 1935), fie matricele stilistice specifice popoarelor lumii: stilul românesc, ortodox, indic, european, american, eladic, romanic, francez, spaniol, italian, germanic, englez, rus (Stiluri de
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
și ulterior ca redactor la periodicele „Cuvântul libertății”, „Gazeta de Sud” și „Național”. Debutează cu grupajul de versuri Despre starea planetei, în „Viața românească” (1982), iar editorial, în 1984, cu placheta Sora mea, înserarea. I s-au decernat Premiul „Suplimentului literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1983), Premiul Uniunii Tineretului Comunist (1984), Premiul Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor (1998, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Fundației Scrisul Românesc (2000). Deși debutul lui P. prefigurează o accentuată preferință pentru banalizarea intenționată a recuzitei poetice tradiționale
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
și Literatura Română, secția română-franceză, a Universității din București (1970-1974). Ca student, este membru al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, și al grupării literare care scoate revista murală „Noii”. Lucrează ca profesor la Roman (1975-1981), redactor la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1982-1989), apoi la „Tineretul liber” (1989-1993), „Zig-zag”(1993-1994), „Arc” (ianuarie-iulie 1995) și „Formula AS” (din 1995). Din 1997 este cadru didactic asociat la Universitatea Media, iar în 2003 și la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
gazeta dispune de o pagină de satiră și umor, „Cucurigu”, redactată de Ion Manu. R. se ocupă și de popularizarea operei lui D’Annunzio sau a pictorului Löwendal, dar, în general, partea politică, de orientare naționalistă, o copleșește pe cea literar-artistică. M.Pp.
RASARITUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289138_a_290467]
-
Ivești, județul Galați - este urmată de o carieră în cadrul Editurii Militare și, după 1990, la Editură Fundației Culturale Române, unde va fi pe rând redactor, redactor-șef adjunct și redactor-șef. Colaborează la „Viața românească”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Suplimentul literar-artistic «Tineretul liber»”. În 1992 se stabilește în Franța, unde obține un doctorat în litere la Universitatea Sorbonne Nouvelle - Paris III, cu o teza despre avangardă literar-artistică românească în context european. Prima carte a lui R., Corabia lui Ghilgameș (1990), cuprinde
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
-șef adjunct și redactor-șef. Colaborează la „Viața românească”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „Suplimentul literar-artistic «Tineretul liber»”. În 1992 se stabilește în Franța, unde obține un doctorat în litere la Universitatea Sorbonne Nouvelle - Paris III, cu o teza despre avangardă literar-artistică românească în context european. Prima carte a lui R., Corabia lui Ghilgameș (1990), cuprinde câteva eseuri pe teme că: natură interioară a creației, în opoziție cu conceptul de mimesis; eroul - paradigmă a desăvârșirii umane și sfidare a limitelor temporale ale
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
Carassou); Fundoianu/ Fondane et l’avant-garde, Paris, 1999 (în colaborare cu Michel Carassou); Ion Rațiu, Istoria unei candidaturi deturnate, București, 2001. Traduceri: Jacques Herold, Maltraité de peinture, introd. trad., București, 2001. Repere bibliografice: Gabriel Rusu, Despre eroi și cărți, „Suplimentul literar-artistic «Tineretul liber»”, 1991, 2; Émile Lanc, Leș Avant-gardes roumaines, „Le Mensuel littéraire et poétique” (Bruxelles), 1996, 10; Édouard Jaguer, „L’Avant-garde roumaine” - L’Europe à l’heure de șes capitales: Bucarest, „Infosurr” (Paris), 1996, 4; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
ș.a. În 1931-1932 frecventează cenaclul Sburătorul, unde îi prezintă lui E. Lovinescu revista „XY”, citește proză și schițează caricaturile celor prezenți. De altfel, scriitorul își va însoți opera literară cu desenele proprii, caricaturistul, care își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de toate zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de provincie și a
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
românească, pentru ca pe la mijlocul anilor ’80 interesul pentru p. să cunoască, destul de brusc, o intensificare sensibilă, chiar spectaculoasă. De îndată ce rigoarea și strășnicia controlului ideologic slăbiseră, necesitatea sincronizării, postulată de E. Lovinescu în epoca interbelică, fusese asumată ca o datorie în mediile literar-artistice și academice umaniste, mai cu seamă de facțiunea lor novatoare și prooccidentală. În cei aproximativ cincisprezece ani anteriori avuseseră loc și alte preluări rapide și entuziaste de curente de gândire, teorii sau metodologii în vogă în cultura occidentală - structuralismul, semiotica
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
face traduceri (romanul Așa s-a călit oțelul de N.A. Ostrovski). Pus în libertate imediat după 23 august 1944, avea să fie numit în diferite funcții de oarecare importanță în special în domeniul presei, al propagandei, „îndrumării” și controlului creației literar-artistice: redactor la „România liberă” (1944-1945), director al Radiodifuziunii Române (1945-1946), adjunct al șefului secției de propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1946-1948), director general al postului de radio România liberă (1946-1948), secretar al Comitetului Artelor din Secția centrală
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
din București (1948-1968). Competența profesională precară - în materie de literatură și artă a rămas un autodidact, nu dintre cei mai înzestrați - nu a fost un obstacol în fața acestor poziții. În perioada 1947-1954, M. era pentru domeniile ideologic, cultural, de creație literar-artistică, jurnalistic etc. un personaj important și temut, un executant energic și devotat, autoritar, neobosit și entuziast, supraveghetor, evaluator și păstrător al rectitudinii ideologice, și nu un ideolog propriu-zis. Era o adevărată „sperietoare” pentru scriitori în perioada dur dogmatică, stalinistă a
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
re)aduce în actualitate teorii și idei interesante: dualismul de factură bizantină și eterogenitatea structurilor mentale ale balcanității, dimensiunea eroică, continuitatea bizantină în literatură până în epoca modernă, Istoria ieroglifică a lui Cantemir ca „trecere de la balcanitatea profund tragică la balcanismul literar-artistic”, balcanismul ca „produs al urbanismului”, ca model cultural cosmopolit, „răscumpărarea estetică a unei drame istorice” în opera literară a unor „balcanici” precum Dimitrie Cantemir, Anton Pann, Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu. Se remarcă mai ales analizele unor texte aparținând literaturii
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]