1,673 matches
-
minute sunt la tine.Pa! Când a intrat în casă, privirea s-a oprit asupra buchetului imens de trandafiri imperiali, albi și roșii în număr egal, doar unul galben strica paritatea, așezați într-o imensă glastră pusă pe măsuța din living. Din bucătărie venea un miros îmbietor de friptură și mirodenii sofisticate. Nu știa unde să intre, în bucătărie sau în sufragerie, fiind o zi festivă, cel puțin așa lăsa să se vadă, a preferat sufrageria. Pe masa lungă se afla
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
le-a dat și să mănânce a ieșit pe portiță și a apucat drumul spre casa lui Corcoduș, dar nu înainte, de a încuia bine portița. A intrat în casă fără să mai bată la ușă, după ce a trecut de livingul unde praful era destul de vizibil pe fotolii și măsuța din furnir de nuc, a intrat în dormitor. Cum a deschis ușa a izbit-o un miros greu de aer stătut și de boală, a mers la geam și la deschis
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
vedea la poartă un copil, fără a mai sta pe gânduri a dat drumul porți și îngrijorat, a ieșit pe verandă să-l aștepte. Cum a intrat , Piticu a rupt-o la fugă spre casă. Mihai a deschis ușa de la living și împreună cu Florin a intrat în cameră, băiatul era ud până la piele, l-a pus să se dezbrace de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
marea foamete, consecințele războiului din Siria, văzută din tabăra de refugiați din Za’atari sau protestele din Gezi Park, Turcia. Ioana Moldovan a colaborat cu The Huffington Post, Radio France Internaționale, Al Jazeera English, Vice, Profil Austria and Art of Living Magazine, printre alte instituții prestigioase ale lumii. De asemenea, a inițiat proiecte mutimedia care s-au bucurat de sprijinul Comisiei Europene sau al Fundației Friedrich-Ebert-Stiftung. În cadrul Salonului European de Fotografie de la Baia Mare, Ioana Moldovan prezintă expoziția „Când Ukraina nu mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
vedea la poartă un copil, fără a mai sta pe gânduri a dat drumul porți și îngrijorat, a ieșit pe verandă să-l aștepte. Cum a intrat , Piticu a rupt-o la fugă spre casă. Mihai a deschis ușa de la living și împreună cu Florin a intrat în cameră, băiatul era ud până la piele, l-a pus să se dezbrace de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
vedea la poartă un copil, fără a mai sta pe gânduri a dat drumul porți și îngrijorat, a ieșit pe verandă să-l aștepte. Cum a intrat , Piticu a rupt-o la fugă spre casă. Mihai a deschis ușa de la living și împreună cu Florin a intrat în cameră, băiatul era ud până la piele, l-a pus să se dezbrace de hainele înmuiate în apă, cu un prosop mare de baie la șters bine, apoi i-a adus să îmbrace un pulover
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
feigning throwing a stone, but he did not run too far, seemingly used to these old tricks. He lifted his hind leg, and relieved himself against the wheel of a black Porche Cayenne, exactly at the point where the last living crystal în me was trasnforming into a droplet of water running down that white wall, or perhaps inside that seductive night gown. A TREBUIT SĂ DEVIN OM Am străbătut pustiile pentru singurătate Și pe piscurile ascuțite am gustat bucuria. Vulturul
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât perechi de pantofi împrăștiate, la fel cum pe rafturi erau numai haine. Cu un sentiment de zădărnicie, am încercat biroul din living. Facturi, bilețele, plicuri, nimic personalizat. Nu teancuri de fotografii, nu scrisori intime; de fapt nici un fel de scrisori, că tot veni vorba. Un dosar cu șină pe care era notat „Conturi“, cu diviziuni marcate în genul „Extrase de cont“, „Conturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aceea, probabil ar fi pus boldurile într-un sertar, nu le-ar fi lăsat să zacă într-o grămăjoară pe blatul alăturat. Deci nu fusese Lee. Altcineva. Și nu-mi trecea prin minte cine și de ce. M-am întors în living. Acum că mă uitam și după alte indicii că i se umblase prin lucruri, am observat că într-adevăr cineva căutase și în bibliotecă. Cărțile erau înghesuite una într-alta; majoritatea așezate invers. Dar, ca și în cazul celorlalte detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ar fi să-și construiască un cuibușor de dragoste hippie cu Judy. Din nou, nu era treaba mea să îi spulber visele. în schimb, înarmată cu informația asta, am plecat în căutarea lui Claire, pe care am găsit-o în living, descântând o cană de ceai atât de tare că puteai să îndoi o linguriță în el. Bucătăria era de mult bucătărie doar prin denumire, în caz că acest cuvânt nu definește o cameră plină de cutii de bere, în care se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o linguriță în el. Bucătăria era de mult bucătărie doar prin denumire, în caz că acest cuvânt nu definește o cameră plină de cutii de bere, în care se găsește o chiuvetă, un frigider și o populație fluctuantă de șobolani. în schimb, livingul avea propriul ceainic și un loc numai bun de pus un toaster. Totul era prevăzut. Claire mi-a oferit niște pâine prăjită și mi-am spus că nu ar fi frumos să o refuz. Și în afară de asta, dacă am rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
două țevi străluceau într-o lumină puternică, portocalie; covorul, sau ca să fiu mai precisă bucățile de covor, erau de un maro închis, cu model portocaliu și galben în formă de pătrate și vârtejuri. Aducea a anii ’70. în câțiva ani livingul va atinge culmile designului interior - asta dacă mai rezistă covorul până atunci. Bucățile de pâine prăjită erau aurii și musteau de margarină și Marmite; nu puteam să-mi imaginez ceva mai delicios. O vreme am mâncat în tăcere. Eu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-l aduceam aminte, iar fața lui era parcă mai albă și mai netedă decât părea de la distanță; stătea perfect nemișcat, în afară de ochii care îi licăreau nervoși în orbite ca două bile într-un joc de pinball. M-a condus în living și m-am așezat în unicul fotoliu. Walter s-a așezat afectat pe canapea cu genunchii apropiați și cu mâinile pe ei. Canapeaua și fotoliul erau învelite în Dralon bleumarin, biblioteca și masa de cafea făcute din tec maron, masive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aștepte vreun răspuns a coborât și restul de trepte, a deschis una din uși și a trecut de ea, uitându-se la mine. Papucii ei nu scoteau nici un zgomot pe gresia din hol. Am urmat-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la fel. —Catherine, unde ești? se auzi vocea lui Clifford Hammond din hol. — Sunt aici, i-a răspuns ea, dar... Și-a făcut apariția în dreptul ușii, deja posomorât. Când m-a văzut, stând în fața soției lui, evident ieșită din decorul livingului său dichisit, în blugi și geaca mea de piele, cu cizmele de piele pe taburet, starea i s-a adâncit și mai mult, trasând urme adânci pe frunte și de-o parte și de alta a gurii. Sprâncenele i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima oară în seara aceea. M-am gândit că probabil a realizat ce se întâmplase, venind acasă, găsind-o pe ea în pijamalele de mătase pe canapeaua de brocart în opulentul living. —Walter, a spus ea. E mort. Clifford Hammond nu a exclamat: „Walter, mort? Cum? De ce?“, ci pur și simplu a rămas acolo, fără să se miște, cu ochii fixați pe mine ca și cum ar fi crezut că, dacă se holbează îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu un elastic la spate, nu avea pic de strălucire. Era îmbrăcată într-o pereche de jeanși simpli și purta un pulover larg care probabil îi aparținea lui Johnny. Confortabil. —Pot să intru? am întrebat. — Sigur! M-a condus în living. Era un bârlog de burlac, cu canapele căcănii și mochetă verde închis. Pe peretele din spate era atârnată o vâslă pictată în mov cu dungi verzi. Sub ea erau poze înrămate cu o echipă de opt oameni în acțiune, vâslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de un bărbat care parcă era luat de pe coperta revistei Next. S-a uitat la mine de parcă aș fi fost vreun martor al lui Iehova, dar a spus destul de politicos că soția lui este acasă și m-a invitat în living. I-am spus numele meu. Pentru el nu însemna nimic. Laura Archer spunea, probabil, acasă doar strictul necesar. Camera era mobilată confortabil în anonimat, aducându-mi aminte de o cameră ce servea drept model pentru dezvoltarea unei suburbii pentru navetiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cameră ce servea drept model pentru dezvoltarea unei suburbii pentru navetiștii bogați. M-am așezat într-un fotoliu. Domnul Archer a dispărut și nu mult după aceea pe hol s-au auzit pași mici și grăbiți, doamna Archer intrând în living. A închis ușa și s-a așezat cu spatele lipit de ea. —Ți-am spus să nu mă cauți acasă, a zis ea fără nici o introducere. Vocea ei era așa de aspră de parcă certa o femeie de serviciu ineficientă. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
plecată în noaptea aceea? Mă învârteam într-un cerc vicios și nu mă alegeam cu nimic, în afară de o durere de cap. Highgate Tea Room era la parterul unei case private și era ca și cum ai fi stat la o masă în livingul unui restaurant excentric; biblioteci și cărămidă, peste tot. Aveam o Agatha Christie în mână. La hotelul Bertram, o mică parte din opera ei, dar un model bine-venit. Mi-am aruncat ochii peste ea. Nu aveam de gând să plec până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ceva atât de încet că abia am putut auzi. —Ce? Am spus nerăbdătoare. Urăsc hipioții. — Nu pot să-ți spun la telefon, a șoptit mai tare. —A, am înțeles. în casă erau două telefoane, unul în hol iar celălalt în living. Nici unul nu era într-un loc privat. —E ceva legat de ce am vorbit noi mai de mult... — Vrei să spui Claire? Lee? —Oarecum... —Vin imediat. 24tc "24" —Hai, deschide-l! Judy mi-a pus un pachet în brațe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ridicase. — Știi? a spus melancolică, ești singura persoană cu care pot vorbi despre Lee. Singura. Ce ciudat, am fost atâta timp torturată de ideea că sunteți împreună. începea să aibă sens: asta explica privirea pe care mi-o aruncase în living. —Și ce vrei să-mi spui despre ea? am întrebat acru. Privirile i-au căzut. — Nu știu, a spus după o vreme. Doar... voiam să spun că ești singura persoană care știe despre noi și care o cunoștea pe Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
planuri și reguli noi, a început să prindă contur. Cei care, lucrând în țările Uniunii Europene, au câștigat bani mai mulți, i-au investit în modernizarea locuințelor, construcția unor case spațioase din materiale noi, de ultimă generație, cu holuri largi, living, bucătării moderne, băi faianțate, dormitoare, cameră de zi, spații de depozitare, cu toate utilitățile pentru un trai civilizat. În locul vechilor șuri și grajduri sunt garajele pentru mașini, încăperi speciale pentru instalația de încălzire centrală, cu apă cald tot timpul. O
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inspectorul, Intrați, intrați. Agentul a fost primul, în unele cazuri ierarhia acționează invers, apoi inspectorul, apoi comisarul, în coada cortegiului. Bărbatul înaintă lipăind din papuci pe coridor, Urmați-mă, veniți pe aici, deschise o ușă care dădea într-un mic living și spuse, Luați loc, vă rog, dacă-mi dați voie, mă duc să încalț niște pantofi, ăsta nu e un mod de a primi musafiri, Nu suntem tocmai musafiri, îl corectă inspectorul, Bineînțeles, e un mod de a spune, Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mi-l amintesc, Dar vi le amintiți pe ale celorlalți, Da, domnule comisar, Și adresele, Dacă nu s-au mutat în acești trei ani, Bineînțeles, dacă nu s-au mutat în acești trei ani. Comisarul își plimbă privirea prin micul living, întârzie asupra televizorului, ca și cum ar fi sperat să-i vină o inspirație de la el, apoi spuse, Agent, dă-i domnului carnețelul dumitale și împrumută-i pixul ca să scrie numele și adresele celor despre care ne-a vorbit, cu atâta amabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]