2,404 matches
-
Un spirit de rasă căruia frazeologia i-a fost fatală. Genul de intelectual cu natură amfoteră: jumătate din el de o aciditate analitică de mare clasă, cealaltă jumătate de o serbezime de bază răsuflată. Oricum, un autor al cărui exterior livresc a lucrat sistematic împotriva interiorului ideatic. De aceea, diluarea incorigibilă de care-i suferă scrisul nu trebuie să se răsfrîngă asupra judecății de ansamblu. Cine are răbdare să-l citească va descoperi în masa prolixă a divagațiilor fulgurații uimitoare sau
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
albastru, de anume colțuri umbrite ale vieții lui Șt.Aug. Doinaș, de "cazul" I.D.Sîrbu, tratat mai totdeauna ca un "minor", de alt "minor", pe nedrept uitat, Dominic Stanca, de neobosita cozerie bonomă a lui Ovidiu Cotruș, de figura acelei amazoane livrești care a fost Eta Boeriu, de poetul-fără-nici-o-carte, Ioanichie Olteanu, de raporturile cerchiștilor cu un tînăr asistent al studenției lor, Victor Iancu, ce ni s-a plîns de "ingratitudine" din partea lor, etc. etc. Altfel zis de o materie existențială și evenimențială
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
de poezie: "Dolor mio nel sentire a tarda notte seguente al giorno di qualque festa il canto notturno de villani passegeri" (G. Leopardi). Scriitorului nu i-a stricat niciodată o mică doză de naivitate, în timp ce prudența excesivă, "seriozitatea" și înțelepciunea livrescă îl duc adesea pe căi greșite, la uscăciune și sterilitate. Căci scriitorul nu este avocat și nici inginer. Limba în care scrii dumneata este interesantă, insolită și capabilă de numere de efect și acrobații. Așa cum părinții care sunt gimnaști de
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
sau se înalță pînă simte tactil lumina glacială și eternă a formei pure, Silvia Radu, mînată fatal de aceeași neliniște, găsește o a treia cale. Ea nu este interesată nici de epica lui Paciurea, de simbolismul său narativ și puțin livresc, după cum nu are în vedere nici deposedarea de materie și dobîndirea stării de levitație pe care Brâncuși le-a experimentat cu atîta strălucire. Lupta ei cu lumea denotativă, cu redundanțele materiei și cu inconvenientul gravitației se duce, de fapt, pe
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
a sunat nou. / A detunat în nările străzii c-un indicibil / fior de viață asupra rîului. Apoi țăranul, un Yeti, / și-a îndreptat spinarea rîzînd / și lustrui dinții coasei printre blocuri" (Iarba tăiată). Alteori e părelnic îmblînzit, invocat în atmosfera livrescă precum un tonic contrapunct: "Complotul iederii m-a smuls din mine. Un pumn izbi în cărți, și-a rîs, la fugă / Luînd-o pe sub streașini și pe ziduri. / O zdreanță, iar, fragilul echilibru. // Crotale, spornic, zarzării prin seară / țineau morțiș, sub
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
nepotrivire funestă le strîmbă așezarea în lume, condamnîndu-i la statutul unor ființe ce nu pot excela decît în anumite condiții: în oralitate și în fața ușilor împărătești ale altarului. Valeriu Anania nu intră în acest tipar, scutit fiind de meteahna inexpresivității livrești. Cu un talent de povestitor remarcabil și cu o dezinvoltură rară în atingerea temelor delicate din secolul XX, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului are sfătoșenia elevată a spiritelor trecute prin școala retoricii culte. Farmecul cu care își descrie întîmplările trăite
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
suna verdictul autoironic. Exercițiile de imaturitate dezbat fragmentar, cum ne-a obișnuit scriitorul, un soi de corolare interioare la un dialog imposibil. „Ceva sigur rămâne în mine”, mărturisea el în Cu dinții de lână. Deodată cu imaturitatea, el găsește resurse livrești pentru a purcede în comentarii pe marginea a ceea ce rămâne din conștientizarea unei imaturități necesare. Câteva judecăți ale scriitorului exilat în Argentina declanșează o dezbatere interioară tot mai largă. Artistul trebuie să acționeze doar la hotarul dintre rușine și ridicol
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Un fel de gândire creatoare ascunsă în poza unui cititor hâtru și plictisit. Cu toate acestea, el se privește finalmente în oglindă, doar că nu în singurătatea lui. Ci a celorlalți. Asistăm, altfel spus, la un fel de descompunere obligatorie, livrescă, prin ceilalți. O dezordine necesară. Drept pentru care, el se asigură de trecerea în jocul ficțiunii. Două capitole aparte din volum tratează exact raportarea la instanță și interpretare. E vorba despre cum lumea se poate organiza prin contrariile ei. În
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
pentru că încearcă să-și camufleze cele două riduri de expresie de pe frunte. Nu se știe când au apărut și de ce n-au mai plecat. Nu le-a chemat nimeni și încruntarea cea nouă o indispune”. Metafora alergătorului/ alergătoarei - cu trimiteri livrești la Paul Auster și Mario Vargas Llosa - se referă chiar la această strategie de anduranță, de cursă lungă. A-ți continua drumul, a avea voința de a merge mai departe - lucruri posibile pornind de la nivelul „bazic”, minimal, al gesturilor, ritualurilor
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
mine, o țin sub braț și-o s-o lipesc doar atunci când mă opresc și mi-e bine”. Micul volum, scris la persoana I (cu câteva inserturi de persoana a II-a și a III-a), amestec de confesiune, de ecouri livrești și de ficțiune, este, cred, cel mai personal text al Anei Maria Sandu. Alcătuită din trei secvențe, Fals jurnal de jogging, E timpul pentru o mișcare organizată! și Oricât de tare te-ai antrena, timpul fuge mai repede decât tine
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
nu i-am cercetat, încă, lăuntrul), pentru că, după lectura romanelor lui Paul Georgescu (născut, acolo, la 7 noiembrie 1923), urbea pierdută în orizontul Bărăganului s-a transformat într-o sursă a plăcerilor pe care nu le pot oferi decît reveriile livrești: Țăndărei, sub numele de Huzurei, constituie miezul romanelor Mai mult ca perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
vinde conștiință, se mișcă forțe sociale care pregătesc răscoala de la 1907: „micile” evenimente consumate în insignifiantul Huzurei spun mai mult decît „marile” jocuri politice din cabinetele ministeriale ale Capitalei timpului. O știre venită pe fluxul agențiilor de presă sparge reveriile livrești cu (i)realitatea imediată a vremii noastre postmoderne. Țăndărei - Huzurei sare din praful Bărăganului în paginile tabloidului „The Sun”. Presa britanică publică materiale despre traficul de minori proveniți din Țăndărei, oraș desemnat de poliția britanică drept sursa problemei, după o
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
cărților. Tenta paginilor trădează mina unui cărturar dezamăgit de mundi peripsema (mizeria lumii), care își convertește căința istorică în elogiu bibliofil. De aceea volumul e un ditiramb vaporos în numele nobleței de spirit dintre coperțile unei cărți, eruditul benedictin făcînd apologie livrescă. Pentru Richard de Bury cartea e totul: e spirit, e binecuvîntare, e leac, e refugiu, e iubită. Într-un cuvînt, ea e un factotum menit a face orice și a ține loc de orice, dar cu o singură condiție: s-
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
Seneca, a cărui vorbă o pomenește ca argument menit a întări rostul cărților: „răgazul fără litere moarte e îngroparea omului viu.” (p. 147) Așadar oțiul petrecut fără cărți e pierdere de vreme, o degradare a fanteziei din lipsa unui sprijin livresc. Dragostea lui Richard de Bury pentru cărți culminează în proiectul unei biblioteci perfecte, stăpînită de un regulament draconic: cinci custozi legați prin jurămînt că vor iubi cărțile din rafturi, fiecare cititor fiind obligat să facă legămînt de fidelitate față de ele
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
postmodern, plimbându-se plin de amărăciune prin grădinile dantelate ale lui Bachus, sau poate Apollo, uneori, permițându-și anumite remarci critice, cinice, ironice, de o finețe atroce, remarci care sunt generatoare, în dublă instanță, de adevăr critic și de farmec livresc”. De altfel, eseistul - care e și poet, și prozator - redă, în multe locuri, cu plasticitate, această dublă calitate a criticului optzecist: pe de o parte, acuratețea metodologică, „tehnicismul”, iar pe de alta „jovialitatea” lui stilistică, marca stilistică inconfundabilă (și mască
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
ce-l trata cu o binevoitoare condescendență. Aceeași dualitate apare și în opera humuleșteanului. Socotit de unii un „talent primitiv și necioplit” (Iacob Negruzzi), ajunge să nutrească comentarii subtile care încearcă a-i scoate în relief rafinamentul, complexitățile cu bătaie livrescă, mai nou „dedesubturile” abisale. G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici. „Prins în cleștele dihotomiilor, Creangă suportă un veritabil asalt interogativ”, remarcă Adrian
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
Răzvan Voncu După reașezarea din anii ’80, când Caragiale începe să fie recunoscut ca o a doua efigie a spiritului românesc (și, totodată, ca un autor complex, în mare măsură „livresc”), părea că nimic nou nu se mai poate spune despre scriitorul clasic. Au urmat, însă, cărțile lui Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu și Dan C. Mihăilescu și, vorba criticului, „un nou Caragiale apăru”. Un Caragiale care este „contemporanul nostru” estetic, iar
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
anii ’50 o promovaseră, punând acum accentul pe latura ludică a operei prozastice, nu pe cea așazis „realist-critică”. Ediției lui Preda îi datorăm reevaluarea unor schițe ca Două loturi, Situațiunea sau Atmosferă încărcată, ca și o primă sugestie cu privire la referentul livresc - mai exact, gazetăresc - al prozei (prin apelul la un text până atunci ignorat de exegeți: Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Se poate afirma că interesul scriitorilor postmoderni, optzeciști și nouăzeciști deopotrivă, pentru modelul Caragiale se datorează, într-o măsură însemnată
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
ia istoria închisă în marginile temporalității absurde, unde urzeala irealității reclamă fascinația pentru eroii prinși în labirintul existențelor. Dumitru Radu Popa agreează stările labirintice, în care sunt îngrămădite nuclee realiste cu antene fantastice și tușe absurdiste, redate, deseori, în rame livrești. Interesează felul cum moartea - reală sau imaginată - va fi proiectată într-o hartă interioară luminată brusc de limite tragice. Pe un asemenea eșafodaj defilează apoi oameni politici și indivizi pierduți în istorii incerte, nubili și cinici, sceptici și excentrici. Indiferent
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
Cu: Robert Pattison, Sarah Gadon, Jay Baruchel, Paul Giamatti. Genul filmului:Dramă. Produs de: Alfama Films. Distribuitorul internațional: Entertainment One. Cosmopolis este adaptarea ambițioasă a lui David Cronenberg după romanul omonim al lui Don DeLillo, o distopie cu puternice accente livrești având în centru un tânăr magnat al informației care și-a pierdut sensul existenței ruinându-ș i semiconștient imperiul financiar într-o singură zi. Tânărul Eric Packer, interpretat de Robert Pattinson, etalează o serie de excentricități aproape curiculare pentru poziția socială
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
lui Eric cu soția lui, Elise Shiffrin (Sarah Gadon), ocupă un loc privilegiat. Teatralitatea este generată nu doar de restrângerea spațiului de joc și limitarea cadrelor exterioare care omoară acțiunea și repune în drepturi dialogul, cât mai ales din caracterul livresc al acestui dialog. Personajele care intră în viața lui Eric împărtășesc cu acesta o dimensiune reflexivă, de la Didi Fancher (Juliette Binoche), consilierul pe probleme artistice, la Vija Kinski (Samantha Morton), consilierul pe probleme financiare. Filosofia asupra capitalului alunecă către una
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
din mistica Indiei, echivalând, în nota sa, o formulă upanișadică binecunoscută, printr-o sintagmă din Sf. Augustin, dovadă astfel, la modul cel mai pragmatic, a faptului că opera artistică ori constructul cultural generic nu este, după el, un artefact pur livresc, ci un strigăt țâșnit din străfundul ființei umane, excelența sa, o lamură a existenței, un bun sufletesc major, prin care se poate pune degetul pe rană. Cultura devine deci, prin radicalizare, o armă de luptă socială, iar marile citate ale lumii
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
apare altcumva decât ca un „gest lipsit de orice autenticitate”. Ceea ce e logic, dacă utilizezi un astfel de sistem de referințe și de idiosincrazii... Și, până la urmă, de ce ar fi neadevărată formula găsită de Marino lui N. Steinhardt: un mistic livresc? La prima vedere, asta și pare să fie. Și, pe deasupra, și adversar al sistemelor de orice fel (și implicit al structuralismului care nu ar face altceva decât să „încețoșeze” demersul hermeneutic), rezervat în fața erudiției și al „supradoctoratelor”, dacă acestea nu
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
interes (când Petre Barbu se întoarce la literatură, înseamnă că are într- adevăr ceva de spus), cât și ca premisă de independență creatoare. Nu-i greu de observat că prozatorul format în albia optzecismului renunță aproape total la mărcile stilistice livrești pentru o proză ancorată în cotidianul românesc al tranziției. Romanele Dumnezeu binecuvântează America, Ultima tresărire a submarinului legionar sau Blazare participă la un fenomen literar numit pe bună dreptate de Sanda Cordoș „de-tabuizarea României”. Câteva dintre cele mai persistente
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
reprezintă azi interes decât pentru istoricul literar preocupat de originile „nouăzeciștilor”. Ca Petru Cimpoeșu, care și-a strâns nu demult în volum nuvelele din anii ’80 - Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite (2008), Petre Barbu a renunțat într-atât la prestidigitațiile livrești specifice perioadei, încât cărțile de după Revoluție par opera unui alt scriitor. Ce-i drept, o detectivistică literară minuțioasă ar putea semnala faptul că cei doi au fost mai apropiați de textualismul cu față umană à la Groșan decât de radicalismul
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]