1,950 matches
-
lăsă jos buretele, luă prosopul de șters vase din mâna ei, îl împături în două cu grijă și-l atârnă pe lungime pe mânerul aragazului. —Normal. Întotdeauna. Tot. Știi asta. Se apropie de ea și-i puse trei degete pe lobul temporal... O scanare a minții; un sărut de cercetaș. Abia când îți spun ție lucrurile le pricep și eu. PARTEA A PATRATC "PARTEA A PATRA" Ca să trăieștitc "Ca să trăiești" Nu coșul de pescuit mi-era plin, ci memoria. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu l-ar fi putut condamna dacă i-ar fi trântit telefonul. În loc de asta, el rămânea pe fir, simțind totul de la distanță. Mai demult văzuse aceeași stare la o tânără pacientă. Asimbolie a durerii: o leziune a girusului supramarginal al lobului parietal dominant. Doctore, știu că durerea e acolo; o simt. E atroce. Dar pur și simplu nu mă mai deranjează. Durere peste tot, dar pur și simplu nederanjantă. Poate că suferise o leziune și era în plin proces de compensare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-ar fi existat tehnologia modernă de scanare, cine știe cum ar fi fost tratat? Dar cu un scaner... Uitați-vă aici, la cortexul orbitofrontal caudal, unde veți vedea un neoplasm mare, circumscris - un meningiom - care creștea de ani întregi, presându-i lobii frontali și integrându-se treptat în personalitatea lui... În timp ce arăta slide-ul, Weber înțelese: oscilația lui din Nebraska nu era prima pată într-un trecut până atunci perfect. Practic, n-o înșelase niciodată pe Sylvie. Dar o dată la câțiva ani, Gerald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
meschină. Ce diagnostic ar pune studenții ăștia, dacă li s-ar expune faptele? O banală criză de vârstă mijlocie? Biologie pură, autoiluzionare clasică sau ceva mai spectaculos? Vreun deficit care ar apărea la scanare, vreo tumoră care apăsa neîncetat pe lobii săi frontali, remodelându-l imperceptibil... Își drese glasul; sunetul se sparse în difuzoarele de deasupra lui. —David nu vedea cât de mult se schimbase și nu doar pentru că schimbarea fusese atât de progresivă. Amintiți-vă de prelegerea mea despre anosagnozie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de podium. Se simțea anemic și ripostă iar cu analiză structurală, iar cu anatomie funcțională. Se pierdu în lobi și leziuni. Bipul scurt al ceasului îl anunță că era momentul să încheie. — Deci avem poveștile a două deficite foarte diferite, a doi oameni foarte diferiți, unul care nu putea deveni următorul său sine și celălalt care s-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deștepți? Karin o liniștește, îi mângâie umerii. Nu știe nimeni. El nu știe. —Ba normal că știe! Dacă nu știa, nu scria așa ceva în carte. E cel mai deștept om pe care l-am întâlnit vreodată. Religia e doar un lob temporal...? Zice că toată credința e doar o chestie chimică, evolutivă, pe care poți s-o capeți sau s-o pierzi...? Cum ar fi ce-a hotărât Mark să facă cu tine. Cum nu mai este el, cum de nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apleacă spre gura lui, dar tot nimic. Mâna lui dreaptă se întinde în aer, cerând pix și hârtie. Ea caută în poșetă după ele și i le dă. Pe jumătate paralizat deja de presiunea care crește în țeasta lui, cu lobii vătămați umflându-se și împingând în oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i al lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întotdeauna atît de deschis; ideile mele s-ar risipi de pomană. Dar cred că pe tine te-aș putea ajuta. Cunoști vreo femeie de pe aici? Nici una. — O să-ți prezint cîteva. Sludden se întoarse spre Gay și o ciupi ușor de lobul urechii, întrebînd-o binevoitor. — Pe care să i-o dăm? Pe Frankie? Gay rîse, părînd înviorată și fericită dintr-odată. — O, nu, Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-ai zice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la urechi și pe lobul occipital, iar prima investigație începu și le oferi prima pistă: o amplitudine dereglată a semnalului macular, care însemna multe lucruri. Merseră mai departe, cu un examen de câmp vizual, care le revelă scotoame pe maculă, ceea ce era un semnal pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vedere arhitectonic (cu trei navate și cu trei abside) în toată provincia Sciția Minor. Continuarea cercetărilor în perioada imediat următoare a dus la descoperirea altor 4 capiteluri din marmură albă, având ca decor crucea latină și o frunză cu trei lobi, probabil de la bazilica descrisă mai sus, din a doua jumătate a secolului VI. Cercetările arheologice desfășurate în anul 1987 în teritoriul orașului au scos la lumină, la cca. 3 km vest de cetate, un complex monastic paleocreștin - două bazilici cu
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
și mi-am supt pieptul, a fost cu neputință ca trupul meu musculos să încapă în el. Din cauza aceasta s-a ajuns la un fel de compromis. Mi-am legat de propria mea șapcă o eșarfă roșie de pirat. În lobul urechii stângi mi-am prins un cercel mare de aur, în formă de cerc, pe care l-am găsit la un magazin de noutăți. Am fixat cu un ac de siguranță hangerul din plastic negru de o parte a halatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri admirative semi-costumului meu. Hangerul mi se lovea ritmic de șold, cercelul se legăna în lobul urechii, eșarfa roșie de satin strălucea în soare destul de tare ca să atragă un taur. Străbăteam cu pași mari și hotărâți orașul, mulțumit că sunt încă în viață, blindându-mă împotriva ororilor care mă așteptau în Cartier. Buzele mele roșii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să se întoarcă la trecutul glorios sau măcar să păstreze lucrurile așa cum sunt acum, sunt conduși de această genă a omului de Neanderthal. Harmon descrie gena ca fiind niște receptori modificatori de dopamină, plasați în girusul cingulat posterior lateral și în lobul frontal drept. — Nu există nici o îndoială asupra modului ei de acțiune, spune el. Afirmațiile lui Harmon au produs o avalanșă de critici din partea colegilor lui universitari. O așa de aprigă controversă nu mai izbucnise de când E.O. Wilson își publicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din pat: nu era genul lui și, de altfel, privighetorile cîntă mai ales noaptea. Habar n-avea cît era ceasul. Își dădu seama că cea mai nefastă parte a creierului lui, oricare i-ar fi fost numele, scoarță sau cortex, lob, nucleu, labirint, hipocamp, tocmai se trezise Înainte de restul corpului, chiar dacă Într-un corp, la fel ca Într-o viață, nimic nu se poate izola de nimic. „De fiecare dată cînd am atins fundul“, Îi spusese unul din prieteni, „am izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în viață. ă Dar eu nu am să-l mai văd niciodată. ă Îmi pare rău, spuse Porfiri. Rugați-vă să fie în viață. Rugați-vă să se gândească la dumneavoastră - cu căldură și cu afecțiune. Simți un junghi în lobul frontal. și dragoste. Porfiri începu să clipească. Nu se putea opri. Simțea că nu mai este în stare să se oprească. Porfiri închise ochii strâns și îi acoperi cu mâna. Când își îndepărtă mâna și deschise ochii, văzu că prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aproape Îi percep bătăile inimii, iar pielea lui mai că o atinge pe a mea. Inima Încetează să-mi mai bată și nu mai pot să respir. — Nu mi-ai răspuns la Întrebare, Îmi șoptește el la ureche, buzele atingîndu-mi lobul. Mi se Înmoaie genunchii. Mă răsucesc ca să spun ceva, orice. Chipul lui e la cîțiva centimetri de al meu. Închid ochii și ne sărutăm. Simt că ar trebui să-l resping, că n-ar trebui să-l sărut, dar senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rang, era purpurie, tivită cu blană și-mpodobită cu broderii. Din pricina căldurii o ținea agățată cu un șiret de umărul stâng. Așa că i se putea vedea cămașa încrustată cu argint și marele colier de aur, precum și cerceii care-i atârnau în lobii urechilor. Pantalonii îi veneau largi, bufanți, vârâți în cizme de fetru negru. Centura, de care atârna spada cu garda și cu teaca demne de un Cezar, valora mai mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
următoarea. Mă furnică mâna la atingerea lui. Oare a fost un gest intenționat ? Tulburată, leg următoarea plantă, înnodând mai strâns ca înainte. Mda, e foarte bine. Brusc, îi aud glasul în spatele meu și îi simt degetele pe spate, urcând spre lobul urechii. Acuma fă la fel cu tot rândul. Asta categoric a fost ceva intenționat. Fără doar și poate. Mă întorc pe călcâie, vrând să-i răspund cu un gest similar, dar el se află deja pe partea cealaltă a rândului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am juca jocul adevăr sau minciună. — La astea n-am reușit să ajung. Arăt spre un ciorchine de fructe de deasupra mea. — Te ajut eu. Se apleacă deasupra mea, lipindu-și pielea de a mea, și-i simt gura pe lobul urechii în clipa în care culege fructele. Trupul meu îi răspunde. Nu mai pot suporta ; trebuie să înceteze. Și să nu înceteze. Însă continuă. Ne plimbăm în josul și-n susul rândurilor, ca într-un dans de epocă. Aparent concentrați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
exploreze încet pe tot corpul; expresia lui MACABEUS începe să devină tot mai fioroasă și congestionată.) PARASCHIV: Eu mă culc... MACABEUS: Așa, așa... trebuie să dormi și tu... PARASCHIV: N-am mai dormit... De atâta timp... MACABEUS (Jucându-se cu lobul urechii lui PARASCHIV): Așa, așa... Ești tare murdar prin urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă spălam în fiecare zi... MACABEUS: Zău? PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.): Aveam baie... cu smalț... MACABEUS: Și mai ce? PARASCHIV: Aveam un prosop galben, cu puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îndeosebi alveole sau crestături), cunoscut de la jumătatea secolului al VI-lea și generalizat pe parcursul veacului următor. Uneori, fragmente astfel ornamentate s-au găsit în interiorul aceleiași locuințe (L42-Davideni), ori în cazul L1, de la Dodești, unde erau asociate unei catarame cu trei lobi (pl. XV/ 1), caracteristică începutului de secol VII, pentru spațiul avar timpuriu. Așadar, utilizarea exclusivă a ornamentelor amintite, pe ceramica autohtonă, de la final de secol VI/început de VII, poate fi interpretată și ca o definire a „granițelor” etnice. Aceste
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
le putem folosi ca punct de reper și pentru încadrarea mai exactă în timp a siturilor respective. Totodată, unele piese de excepție au permis clarificarea datărilor și apartenența etnică a inventarelor respective; ca exemplu, poate fi luată catarama cu trei lobi de la Dodești, caracteristică începutului de secol VII, pentru spațiul avar, care ulterior s-a răspândit prin intermediari în spațiul Moldovei. Autorii cercetărilor celor opt stațiuni oferă datări generale, încadrându-le în intervalul secolelor VI-VII. Într-adevăr, există destule argumente
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
capătul de deget, adică, era al treilea; Încă unul, reprezentând un mic șmoc de păr negru și creț, pe primul loc; pe al doilea - un vârf de nas de țigan. Dincolo de acea parte, pe locul al patrulea, o bucată de lob de ureche de om, iar, pe al cincilea, și ultimul, de altfel, una, dintr-o față, tot de om. Îți mai aduci aminte de numele meu, domnule? Da, Îmi mai aduc aminte, Gugu Porumbaș, domnule. Da, și pe tine, dacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu i-l știu prea bine, din cauza sosurilor, Berg, am fost, sîntem Îndopați cu sosuri, ni se toarnă și În cap sosuri, Berg, sîntem năclăiți, slinoși, creierele, mai ales, mustesc de sosuri de toate felurile, picante, dulci, au invadat neuronii, lobii frontali sînt aproape blocați de sosuri, nici inimile nu ne mai bat cum trebuie, tot năclăite sînt, aceleași sosuri; bătăile inimilor sînt tot mai nefirești, suflu sistolic, angină pectorală, nu, nu, altceva, inimile nu mai bat ca altădată, nu mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
privea la ceea ce se întîmpla pe scenă, a declanșa, în acele momente, mecanismul dorinței echivala cu un fel de act de rezistență erotică. Domnișoara ri se lăsa locuită repede, în urma unei simple priviri bine țintite spre ceafa ei sau spre lobul urechii sau spre buza de jos sau spre acea linie mișcătoare imposibil de descris care îi separa sînii în două entități pro vocatoare. în timp ce restul masei umane continua să evolueze în logica ei (făcînd cumpărături, grăbindu-se să prindă trenul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]