2,048 matches
-
dintre ei ar muri întâi, celălalt de se căsătorește ori nu se căsătorește să stăpânească țiganii și toate bucatile” (D.R.H. B. țara Românească, vol. V, București, 1983, pp. 30-31; Șarolta Solcan, op. cit., p. 228). înțeleaptă prevedere, căci Neacșa va ajunge nevasta logofătului Radu Mihăescu (Nicolae Stoicescu, Dicționarul ..., p. 91. 28. D.R.H. B. țara Românească, vol., VII, pp. 239-241; Șarolta Solcan, op. cit., p. 228. 29. După Violeta Barbu, Câteva diate muntenești ..., pp. 501, 502. 30. Vezi Șarolta Solcan, Văduvele ..., p. 229. 31. Șarolta Solcan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Shahar, The fourth estate: a history of women în the Middle Ages, Londra, 1983, pp. 93-98. 136. Vezi Scarlett Beauvalet-Boutouyrie, Être veuve sous l’Ancien Régime, Belia, Paris, 2000, cap. „Concluzii”; Șarolta Solcan, Văduvele..., p. 221. 137. Pe Antemia, văduva logofătului Cârstian, o reclama, prin 1635, Tofana, cumnata ei, soția lui Constantin uricar, cu fii ei, pentru un sat din preajma Sucevei. Vodă va întări proprietatea Antemiei (DRH. A. Moldova, vol. XXIII, București, 1996, pp. 144-145, actul nr. 106; Șarolta Solcan, op. cit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au adus și au stătut de pierzare pentru moartea acelor copii de țigan. Și au plătit deșugubina domnească deplin și de tot și au statul Radul voevod să o piarză. într-acéia Marica văzând așa că va peri, pârât-au pe Stanciul logofăt Cepariul cu un răvaș în taină, de-au zis că sânt la dânsul o mie de galbeni de auru ai doamnei Marghitei, muma lui Gavriil vodă, și alte scule, ca să-și scoață capul ei de la perzare” (D.R.H. B. țara Românească, vol
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici odinioară în veac, nici de acum de nime să nu mai aibă val pentru acesta lucru. Și pentru credință iscălit-am și ne-am pus pecetea noastră. U Ias let 7169 [1661], mai 6. Dabija vel vornic. Pătrașco vel logofăt” (vezi Nicolae Iorga, Anciens documents de droit roumain, avec une préface contenant l’histoire du droit coutumier roumaine, vol. I, Paris-Bucarest, 1930, pp. 266-267 doc. nr. CCXVI; vezi și Nicolae Iorga, Studii și documente..., vol. V, pp. 174-176, nr. 14
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spătar era la Drăgănești. Ci au trimes pe Drosul sărdariul și pă Gheorghiță căpitan Ciudin, de l-au luat în zioa de s-ti Nicolae și l-au dus la Cocorăști. La Mihai Spătar, la Filipești, au trimis pe Socol logofătul și l-au prins; dar le-au scăpat și au fugit în țara Ungurească. Ci așa să auzea că va să-i omoare, dar Dabijoae, soacra Ducăi vodă și doamnă-sa au stătut tare pentru dânșăi și i-au slobozit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
publicării de literatură, S.m.i. și a. inserează totuși câteva texte, în numerele târzii, când deriva financiară îi perturbă vădit programul. Camil Petrescu semnează poezie: Un luminiș pentru Kiksikém, În prag, Nimfa, Cearta, Vanitas, Cântecele mele; Petre Cătunaru, o nuvelă, Logofătul Nicoară. Pot fi citite și câteva traduceri: a lui F. Aderca din drama utopică R.U.R. de Karel Capek, a lui Tudor Mușatescu - un fragment din Casa morților de Dostoievski, iar sub titlul Noaptea nordică Perpessicius face o transpunere
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
un volum în care Ș. expune rezumativ istoria literaturii române de la Grigore Țamblac până la 1830. SCRIERI: Știință și improvizație. Istoria literaturii române în străinătate, Iași, 1925; Fragmentul Leviticului românesc de la Bălgrad, Iași, 1927; Cercetări asupra cronicelor moldovene, vol. I: Eustratie Logofătul, Grigore Ureche, Simion Dascălul, Ion Neculce, Iași, 1939; Istoria literaturii române vechi, București, 1975. Ediții: N. Gane, Novele, I-II, introd. edit., Craiova, 1941, Amintiri (1848-1891), introd. edit., Craiova, [1942]. Repere bibliografice: Alexandru Niculescu, Profesorul, RL, 1977, 11; Iorgu Iordan
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
gelozie, îl denunță pe Mitrea că face parte dintr-o bandă de hoți. Atmosfera de mister apăsător, de teroare, amintește de Moara cu noroc a lui Ioan Slavici. La fel de încordată și bine surprinsă este atmosfera din nuvela Pe Mărgineanca (1912). Logofătul Mărgărit, aparent un bărbat dârz, onest, este în fond viclean, în stare chiar de crimă pentru a parveni. După ce se căsătorește cu sora administratorului Müller, o seduce pe nevasta moșierului Arțăreanu, cu care plănuiește să se însoare, după ce aceasta își
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
o educație îngrijită, grecească (avându-l profesor pe Lambros Fotiadis, mulți ani directorul Academiei Domnești din București) și franțuzească. Viața acestui vlăstar vitregit de natură al familiei (V. era cocoșat) este puțin cunoscută. A fost căsătorit cu Ruxandra (Lucsandra), fata logofătului Grigore Băleanu, și a aderat la politica și eforturile socrului său de sprijinire a Eteriei; a ajuns la rangul de mare vornic. În 1821 boierii, înfricoșați de amploarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, îl însărcinează să organizeze un corp de armată
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
studieze la o școală cu profil umanistic din Lvov, în a cărei programă figurau limba și literatura latină, elina și polona, istoria Poloniei. Revenit în țară, este posibil să fi ocupat unele dregătorii mărunte, dar prima atestare (1628) îl indică logofăt al treilea la Curtea lui Miron Barnovschi. O experiență specială a trăit în 1631, când a făcut parte dintr-o delegație de boieri care a mers la Constantinopol pentru a împiedica numirea ca domn a lui Alexandru Iliaș, fapt pentru
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
publ. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1852, 93-209; Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIV-e siècle jusqu’à l’an 1594, tr. și îngr. Émile Picot, Paris, 1878; Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359-1595), întocmit după Grigore Ureche Vornicul, Istratie Logofătul și alții de Simion Dascălul, îngr. Constantin Giurescu, pref. Ioan Bogdan, București, 1916; Letopisețul Țării Moldovei, îngr. și introd. P.P. Panaitescu, București, 1955; ed. 2, București, 1958; ed. îngr. și introd. Liviu Onu, București, 1967; îngr. și pref. Dan Horia
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
extrem de eficientă, în vreme ce replica lui U. (Noua direcțiune din Iași), în pofida justeții unor puncte de vedere, rămâne inconsistentă, neputincioasă. Ca scriitor, U. este un meșteșugar. Nu se poate vorbi despre primul deceniu de roman românesc fără a consemna scrieri precum Logofătul Baptiste Veleli și Coliba Măriucăi, ambele publicate în 1855. Prima, inserată în „România literară” a lui V. Alecsandri împreună cu Serile de toamnă la țară de Al. Cantacuzino și cu Manoil de D. Bolintineanu, este o schiță de roman având ca
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
era nevoie ca unchiul său, Nicolae Văcărescu, să îl mustre în scrisori, amintindu-i datoria față de țară. Este scos din slujbă în 1817, se pare pentru că intervenise, apărându-i pe țărani, în conflictul dintre moșnenii deposedați de pământ și un logofăt. Boier luminat, receptiv la nou și gata să sprijine inițiativele culturale importante din epocă, obține prin cumnatul său Constantin Bălăceanu, efor al școlilor, sprijin pentru Gh.Lazăr, care deschidea, în 1818, școala de la „Sf. Sava”. Dacă pentru elevii de la Schitu
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
unui teatru românesc găsește în el un înflăcărat susținător. Cu prilejul primei reprezentații în limba română, în 1819, la teatrul de la Cișmeaua Roșie (Hecuba de Euripide, în versiunea lui A. Nănescu), V. compune tabloul simbolic Saturn. Trecut în funcția de „logofăt pentru străini”, va sprijini prin traduceri teatrul, în care vedea un instrument al progresului, fiind unul din ctitorii instituției și un pasionat al artei scenice. La 19 aprilie 1818 celebrează inaugurarea primei tipografii bucureștene în versuri pline de entuziasm, izvorâte
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
pe Sappho, pe Ovidiu și pe Catul de romantici, după ce a trecut prin lirica secolului XVIII, cam în felul în care o făcuse Lamartine. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Poezii alese, București, 1830; Adevărul, [Paris], 1843; Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt..., pref. Ioan Voinescu II, București, 1848; Poeziile Văcăreștilor, îngr. Mihail Dragomirescu și Emil Gârleanu, pref. A. I. Odobescu, București, 1908; Văcăreștii, Poezii, îngr. P. V. Haneș, București, 1924; Corespondența literară dintre Nicolae și Iancu Văcărescu, îngr. și pref. I. Vârtosu, București
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate, iar obiectivismul mimetic al descrierii este înlocuit cu subiectivismul impresionist al „viziunii” și „vedeniei”. În Descântecul, arendășoaica Sultana, părăsită de amantul care este și logofăt al moșiei - dispărut cu câștigul obținut din ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului aprins într-o zonă năpădită de buruieni din spatele casei
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
obligatorie), din care nu lipseau clerici și funcționari. Tatăl său, Ioan, „fiul popii”, ajunsese mare staroste de negustori, funcție ce pretindea cunoștințe juridice. De la cincisprezece ani, Z.R. intră, până prin 1814-1815, în serviciul clucerului Ștefan Conduratul, jurist pentru care, ca logofăt de cancelarie, copia în grecește, până în 1811, Manualul de legi al lui Mihai Fotino. Sunt anii de ucenicie și formare ai lui Z.R., care, atras de scrierile istorice și stimulat de sentimente patriotice și antifanariote, își pregătea, de pe acum
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ, o stare de fapt. Cu unele elemente de monografie etnografică a satului
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Z. Florian ș.a. trimit literatură populară culeasă din satele unde profesau. Din scrierile lui Costache Negruzzi se republică O alergare de cai și Istoria unei plăcinte. În mai multe recenzii ample (la Fata de la Cozia de Iuliu I. Roșca, la Logofătul Matei de I. C. Panțu), N. Ch. Quintescu face observații pertinente în legătură cu relația dintre literatură și istorie. Tot el critică imitarea exagerată a modelelor străine. La „Poșta redacției” din mai 1888 i se răspunde unui I. P. în B. (poate I. Popovici-Bănățeanul
POSTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
latinește, grecește și turcește (deși nu se cunoaște unde și cu cine a învățat) și părea menit urcării rapide a treptelor dregătoriilor. S-au opus însă un destin potrivnic, împrejurările politice și „amestecăturile” pe care nu le-a ocolit. Era logofăt de vistierie în 1675, dar, după ce tatăl său a fost ucis în 1680 de seimeni din porunca lui Șerban Cantacuzino, a luat calea exilului, cu toți ai lui, plecând în Turcia și apoi în Moldova. I-a servit ca sol
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
și literaturii române în două momente distincte ale vieții sale: în perioada elaborării tezei de doctorat dedicată diaconului Coresi, când poartă polemici cu Giorge Pascu și cu Dan Simonescu și publică fragmente comentate din cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin, Eustratie Logofătul, Radu Popescu, Mihail Moxa, Udriște Năsturel, Radu și Șerban Greceanu; în anii 1960-1974, când îi apar în reviste o serie de lucrări: Mihail Moxa și opera sa, O controversă literară-religioasă. Contribuția fraților Radu și Șerban Greceanu în cultura bisericcească și
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
și Ioasaf”, Influența romanului „Varlaam și Ioasaf” în folclorul românesc, Contribuții la viața cronicarului Gr. Ureche, Contribuții la două opere bisericești: I.„Palia de la Orăștie”, 1582, II. „Leviticul de la Belgrad”, cam 1650, Contribuții la viața și opera lui Dragoș Eustratie Logofătul, Informațiuni necunoscute asupra lui Dimitrie Cantemir, Al. Hâjdeu, mitropolitul Dosoftei, Neculai Milescu, Miron Costin, mitropolitul Veniamin Costache, Vlad Dracul și Tudosie Dubău, Schitul „Petru și Pavel”, Carantinele în toponimia și literatura românească ș.a. Prin datele și informațiile noi - extrase în
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
Viața și opera, București, 1938; Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor (în colaborare cu B. Jordan), București, 1939; Doi cronicari moldoveni, Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1939; Enciclopedia „Cugetarea”, București, 1940. Ediții: Din cronicarii români. Grigore Ureche, Eustratie Logofătul, Miron Costin, București, [1933]; Din cronicarii români. Radu Hrizea Popescu, Mihail Moxa, Radu și Șerban Greceanu, Udriște Năsturel, București, f.a.; Vasile Cârlova, Al. Sihleanu, Poezii, pref. edit., București, 1933; Ion Creangă, Opere complete, București, 1940; Alecu Russo, Opere complete, București
PREDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289005_a_290334]
-
lui Byron și, într-o anumită măsură, a lui Shelley. E adevărat că, în general, P. nu depășește în demersurile sale comparatiste liniile tradiționale trasate de școala lui Fernand Baldensperger și Paul Hazard. A folosit și pseudonimele Dinu Lance, Eustratie Logofătul, iar unele texte le-a semnat P. Dragoș. Pagini engleze cuprinde studii și eseuri publicate până atunci în presa culturală. Ele deschid un orizont puțin luminat de cercetările românești ale vremii. Tânărul autor avea o cultură istorico-literară solidă și nu
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
, Barbu Paris (1794, Slatina - 21.V.1836, București), poet. Provenea dintr-o modestă familie de târgoveți; copil încă, M. locuia în București. Va ajunge logofăt în casa boierului Constantin Filipescu, traducător al lui Byron. Cu înclinații spre lectură, își formează o cultură de autodidact: cunoștea Alexandria, scrierile lui I. Barac, V. Aaron, Petru Maior, Costache Conachi, Iancu Văcărescu, vorbea despre Homer ca despre treapta cea
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]