872 matches
-
cum să se întâmple ce crezi dumneata, dacă abia s-a stins zgomotul ușii trântite, că hangița a ieșit cu mătură și cârpă, ca să facă curat în încăpere. De fapt, mai mult se prefăcea, fiindcă privirea îi fugea mereu spre lotru. ― Halal bărbat! Să n-o altoiască pe șperlă deloc? ― Ar fi făcut-o poate, dar știa că dincolo de ușă se află primejdia. Primejdie care putea să se arate în fel și chip la primul țipăt al hangiței. Și sigur ar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poate, dar știa că dincolo de ușă se află primejdia. Primejdie care putea să se arate în fel și chip la primul țipăt al hangiței. Și sigur ar fi țipat îndată ce ar fi văzut intenția hangiului... ― Da’ pe urmă? După plecarea lotrului? ― Numai un bob zăbavă și ai să auzi ce a urmat... ― Mă fraților! Mai aveți ceva rămășițe de udătură pe fundul glajelor? Hai s-o dăm de dușcă, că omul ista ne-o aprins sufletele cu povestea lui... Ne-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cele din urmă, a tras o dușcă bună din ea. După un „Măi, da’ bună-i”, a reînnodat firul poveștii: ― Hangița, mlădiindu-și trupul și rotunjimile șoldurilor, a terminat de curățat mesele... S-a oprit apoi cu ochii țintă spre lotru, cu chip că așteaptă ca acesta să se ridice, ca să poată mătura. De fapt i-a zis în gând: „Să-ți fie de bine, iubitule, și mergi sănătos. Te aștept în orice clipă...” Cu ochii ca jarul, lotrul s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
țintă spre lotru, cu chip că așteaptă ca acesta să se ridice, ca să poată mătura. De fapt i-a zis în gând: „Să-ți fie de bine, iubitule, și mergi sănătos. Te aștept în orice clipă...” Cu ochii ca jarul, lotrul s-a ridicat, a dus mâna dreaptă la inimă și, cu zâmbet reținut, s-a înclinat puțin. Asta ar fi însemnat: „Mulțumesc, iubito, pentru masă. Am să revin cât de curând”... S-a întors apoi aproape militărește și a ieșit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera, vor alerga spre mine” - își spunea, în timp ce încărca pistoalele... O durere din ce în ce mai mare în umărul stâng și toată mâneca sumanului udă l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
glas dintre cei din vagon. ― Mă fratele meu. Eu cam bănuiesc cine putea fi, da’ las să ne spună povestitorul, că tare mai știe să ne ducă pe unde a înțărcat dracul copiii... - a intervenit cel cu afinata. ― Acum, însă, lotrul se gândea ce să facă cu cadavrul, fiindcă nu putea să-l lase acolo. Și-a pus pușca în bandulieră și cu o sforțare disperată l-a aburcat în spate... Mergea de o bucată bună de timp. Ținta? O văgăună
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îi va da el? ― Da’ de unde să știe hangița despre cele petrecute? Doar dacă i-ar povesti el din proprie dorință. ― Pe urmă, ce răspuns va da hangița în fața autorităților? - a vorbit cel ce bănuia cine-i cel împușcat de lotru. ― Ai dreptate. Așa că îl așteptăm pe povestitor să ne spună toată tărășenia... ― Cu pușca s-a descurcat repede. A aruncat-o în aceeași văgăună unde a dus mortul... În a doua noapte, a simțit dureri din ce în ce mai mari în umărul rănit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi, nu prea știu. A plecat după niște vin. La Cotnari parcă...” „S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit întâi în jur și apoi l-a urmat pe flăcău. Când a intrat în han, Irinuța tocmai mătura încăperea. La vederea lotrului, a scăpat mătura din mână... „Eu mă duc să văd ce fac caii și pe urmă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul a privit întâi în jur și apoi l-a urmat pe flăcău. Când a intrat în han, Irinuța tocmai mătura încăperea. La vederea lotrului, a scăpat mătura din mână... „Eu mă duc să văd ce fac caii și pe urmă m-oi culca. Dacă aveți nevoie de mine, mă strigați” - a spart tăcerea flăcăul, în timp ce a pornit către ieșire. Hangița a făcut primul pas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scăpat mătura din mână... „Eu mă duc să văd ce fac caii și pe urmă m-oi culca. Dacă aveți nevoie de mine, mă strigați” - a spart tăcerea flăcăul, în timp ce a pornit către ieșire. Hangița a făcut primul pas spre lotru, ca și cum ar fi venit din altă lume. Se vedea pe chipul ei că a plâns multă vreme. Lotrul simțea că nu mai poate sta în picioare și s-a uitat în jur, după un scaun... A vrut să se așeze
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dacă aveți nevoie de mine, mă strigați” - a spart tăcerea flăcăul, în timp ce a pornit către ieșire. Hangița a făcut primul pas spre lotru, ca și cum ar fi venit din altă lume. Se vedea pe chipul ei că a plâns multă vreme. Lotrul simțea că nu mai poate sta în picioare și s-a uitat în jur, după un scaun... A vrut să se așeze pe cel mai apropiat, însă a căzut alături. A dat să se ridice, dar nu a reușit... Nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
afinata. ― Să nu-l învinuim pe bietul flăcău. Mai bine să vedem ce a făcut hangița - i-a îmbiat povestitorul. Biata de ea, văzând că nu primește nici un răspuns, și-a scos șorțul și împăturindu-l i l-a așezat lotrului sub cap. A alergat la bucătărie după o cană cu apă. S-a întors repede. A udat prosopul adus cu ea și i-a șters fața, lăsându-i-l pe frunte. S-a dus ca vântul până la grajd. Băiatul tocmai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să reușească. „Acum, freacă-i mâinile cu oțet”. Băiatul s-a executat cu repeziciune. Pe chipul hangiței treceau umbreumbre, semn că este gata gata să izbucnească în plâns. Nu mai văzuse niciodată un om leșinat. Și unde mai pui că lotrul nu era unul oarecare... Cu gesturi grijulii, îi mângâia fața fierbinte ca para focului, vorbindu i în gând: „Ce ai pățit, dragule? Ce te doare? Arzi ca focul! Trezește-te și spune-mi! Doamne! Ajută-l să se trezească!” După
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
unul oarecare... Cu gesturi grijulii, îi mângâia fața fierbinte ca para focului, vorbindu i în gând: „Ce ai pățit, dragule? Ce te doare? Arzi ca focul! Trezește-te și spune-mi! Doamne! Ajută-l să se trezească!” După multă vreme, lotrul a gemut. „Ai auzit, Petruță? Poate își vine în simțiri. Mai freacă-i mâinile cu oțet”. A cam durat ceva vreme până să dea semne că își revine din leșin. Când a deschis ochii, chipul hangiței s-a luminat. I-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
văzut niciodată. Cu mare greu a dat semne că și-a revenit și a reușit să întrebe: „Cum am ajuns aici?” Cu fața luminată de zâmbetul bucuriei, hangița a răspuns: „Ai venit fiindcă... Ai vrut săăă...” La auzul acestor cuvinte, lotrul i-a strâns ușor mâna. „Apoi eu mă duc să mă culc, că îi târziu” - a vorbit Petruță, văzând că nu mai are treabă. „Du-te. Dacă a fi nevoie, te-oi chema eu”. ― Ei! Acu-i acu. Îi spune
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i-a strâns ușor mâna. „Apoi eu mă duc să mă culc, că îi târziu” - a vorbit Petruță, văzând că nu mai are treabă. „Du-te. Dacă a fi nevoie, te-oi chema eu”. ― Ei! Acu-i acu. Îi spune lotrul adevărul hangiței? Au ba? - a intrat în vorbă unul din concentrați. ― Tu ce crezi? Eu zic căăă... nu-i spune - a presupus un altul. ― Cine știe ce-i în sufletul și în mintea omului? Mai ales când îi vorba de un lotru
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lotrul adevărul hangiței? Au ba? - a intrat în vorbă unul din concentrați. ― Tu ce crezi? Eu zic căăă... nu-i spune - a presupus un altul. ― Cine știe ce-i în sufletul și în mintea omului? Mai ales când îi vorba de un lotru care trage cu pistolul sau cu flinta fără să clipească. Da’ să-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
clipească. Da’ să-l lăsăm pe povestitor să pășească mai departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor de frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea câte o vorbă, două, fără nici un înțeles. Când s-au ivit zorii, a intrat Petruță. „Ce face...?” „Rău. Rău băiatul, lelei”. „Oare pe cine să chemăm să-l vadă?” „Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un ceas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Doamne ferește! Cum să-l vadă cineva? Peste un ceas, ai potera la poartă. Tu du-te și ai grijă de animale. Dacă vine cineva, mă chemi îndată. Nu care cumva să scapi o vorbă”... „Mă duc, mamă Irinuță. Mă duc”. Lotrul gemea din când în când, dar nu scotea nicio vorbă. „Uite că mă pedepsește Dumnezeu. Vai de păcatele mele! Dacă?...” - nu și-a mai putut duce gândul până la capăt, fiindcă s-a auzit glasul unor mușterii. Niciodată aceștia nu sunt
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Apoi, cum să vă spun eu, ca să mă înțelegeți bine? ― Povestește-ne-o așa cum ai auzit-o și dumneata - l-a îmbiat învățătorul. ― Cum vă spuneam, când hangița a auzit de jandar, a luat un cearceaf și la întins peste lotru. „Cine știe? Ferească Dumnezeu...” Și-a schimbat cât a putut de repede vestmintele de pe ea. O privire fugară în oglinda lămpii i-a arătat un chip alb ca varul. S-a frecat cu putere pe obraz, să aducă oleacă de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a vorbit același guraliv dintre concentrați. ― Asta nu ți-oi putea spune, dar hangița a stat pe ghimpi până musafirii au ieșit pe poartă. Cu sufletul și mintea năpădite de întrebări și temeri, a alergat la bucătărie. Băiatul ședea în preajma lotrului, cu o găleată plină cu zăpadă din care punea pe un șervet înfășurat pe mâna bolnavă. „Da’ ce faci acolo, Petruță?” „Îi pun omăt pe mână, că i s-o umflat de nu mai încape în mânecă și s-o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așa de rău?” „Nu știu, mamă Irinuță. Poate.. l-o lovit cineva cu toporu’ sau cu baltagu’ pe la spate, că altfel...” „Petruță, du-te și vezi de cai și vite. Or fi flămânde și însetate”... Trecuse deja de nămiază și lotrul n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
n-a dat nici un semn de viață. Răsufla din ce în ce mai anevoie. Vinețeala se întindea văzând cu ochii. Hangița plângea mocnit, frecându-i fruntea și mâna sănătoasă... Privea la chipul lui, care încet-încet devenea pământiu. Atunci si-a apropiat urechea de pieptul lotrului, dar nu a simțit nici un semn de viață... A sărit ca arsă și a alergat la grajd plângând: „Petruță! Petruțăăă! Hai! Hai că o murit! O murit!!! Doamneee... Dumnezeule Mare... Nu mă pedepsi așa de tareeee!” „Poate trăiește încă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]