1,144 matches
-
uita-o deseori, dar și în momentele de uitare voi privi lumea altfel, numai din pricina ei. Lângă mine, pe nisip, s-a întins Collette. Colette e fragilă și vaporoasă, piciorul ei mititel abia atinge pământul, vorba ei sună ca cristalul lovit încetișor cu un cuțitaș de argint. A ieșit abia din mare, apa scânteie pe dânsa și pare o naiadă obosită. Respiră ușurel, ca și cum s-ar prelinge pe corpul ei o adiere, și sânii mititei îi tremură ca două frunze gemene
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iar Ioana a trebuit iarăși să zâmbească. Am asistat de la distanță la amândouă scenele (nu i-am spus Ioanei niciodată, chiar când am devenit intimi) și am văzut-o la a doua prezentare, mică, încercînd să zâmbească, dar în fond lovită în orgoliul ei de femeie care se întreabă zilnic dacă este sau nu frumoasă. Am avut o durere imensă pentru Ioana din clipa aceea, durere ce a rămas identică de câte ori mi-am adus aminte de scenă, oricare ar fi fost
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană și masonică, oricăror regimuri naționaliste și totalitare. Deși, ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit și cel care suferă mai mult e catolicismul... "Prezidențialismul", inaugurat de Sidonio Paes, e consfințit de un strivitor plebiscit, în care o jumătate de milion de voturi îl aclamă în același timp Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rostogolea la pământ împreună cu calul său: — Fugi, Waldomar! E o cursă. Salvează-te! Salvează-te! Dar nu avu timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite, alunecară din șa și căzură la pământ. Calul lui Waltan, atins în grumaz de o săgeată, se cabră dintr-odată și se lăsă pe o parte, răsturnându-și stăpânul în praful drumului. în câteva clipe, pădurea prinse viață: în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie să fie căpetenia. Vorbesc de noi, e limpede. Clemantius tuși din cauza fumului. — Da, admise pe un ton îngrijorat. Acum hotărăsc cum să ne gătească. Ai face bine să te întorci jos. Aici ești prea expusă și riști să fii lovită de o săgeată ori de o javelină. Hippolita, însă, nu-și putu lua privirea de la spectacolul halucinant ce i se înfățișa înaintea ochilor. Pe fundalul incendiului, barbarii se adunau în jurul căpeteniei, ducând fiecare propria pradă și împingeau, cu aceeași brutalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și la ochi. Ieșiri de furie, foarte rare, dar zdrobitoare, Îl puneau la pat cu migrene intense, Îl băgau Într-o stare postepileptică. Apoi zăcea mare parte dintr-o săptămână Într-o cameră Întunecată, rigid, cu mâinile Încleștate pe piept, lovit, cu dureri, incapabil de a răspunde când i se vorbea. Cu Shula-Slawa trecuse printr-o serie de asemenea atacuri. În primul rând, nu suporta clădirea În care Îi pusese Gruner, cu scara de piatră de la intrare Într-o rână, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici un sunet nu ieșea din gâtlejul meu. Nu-mi rămânea decât să mă întorc și să ies, într-o tăcere de cimitir. Salma îl urmă fără o clipă de șovăială, deși era gata să leșine. Era, dintre toți, cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a pierde orice urmă de considerație; și, în timp ce ea tremura în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lungă și puternică, pentru că e mânuită cu ambele brațe. Deși ești apărat de coif, de scut și de jambieră, când ești lovit de trident e ca și cum te-ar ataca un mistreț furios. Durerea e îngrozitoare, iar de cele mai multe ori cel lovit leșină. Există o singură cale de a evita tridentul, și anume să ții scutul într-o anumită poziție. Trebuie să-l ții înclinat ca un acoperiș, în fața ta. Dacă adversarul vrea să te lovească în cap, cu o simplă mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sângele din nas în camera 666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale. O oră mai târziu, îmi puneam centura de siguranță la LAX. Clasa întâi: the Pantheon of Celestial Arts - meniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
al unor dimineți când crede că-i prezic ceva din ziua ce va urma... Azi-noapte a fost cutremur. M-am trezit buimac, ușor speriat din somn. Tocurile ușilor scârțâiau, din bucătărie se auzeau clinchet de pahare și zgomotul unor linguri lovite. Am adormit târziu, nu din temere, ci din cauza somnului stricat. M-am gândit doar - cu ușoară intenție de a rememora - la cutremurul din ’77. Vorbeam la telefon cu Ea când a început. Spaima copleșitoare că a venit sfârșitul Lumii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chemări, de noi dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți daurește iarăși calea. Bătaia molcomă a apei în taluzul șoselei, clinchetul monoton al undelor lovite, sunetele muzicuței depărtate, lumina țâșnind ca o bucurie mult timp zăgăzuită, revărsându-se de pretutindeni, absorbindu-mă în timp ce intra în mine, înecarea mea în vălătuci de lumină, toate mă adunau și aduceau tării și temeiuri de a merge mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dreptul Ceresc Împărat privește la fața-mi ce este urâtă sau numai la cuget ce-mi este curat.” (George Coșbuc). Aceasta a fost starea de spirit a Nicadorilor, Decemvirilor și a echipei Miti Dumitrescu când au tras. Am fost permanent loviți, ne-au chinuit, neau biciut cu acuze grele, ne-au întemnițat, ne-au înfometat, ne-au țintuit pe Cruce, am sângerat în luptele din munți și în adâncul pământului în minele de plumb, paharul vieții noastre mereu plin cu defăimări
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
legătura cu Gordean, pe care sunt convins că-l cunoști foarte bine. Și te uiți la mine, ca să-mi dau seama dacă mă minți. Puștiul se întoarse din profil cu fața spre el. Avea o față frumușică chiar și așa, lovită și rănită. Danny încercă să se uite urât la el. Buzele lui tremurânde îl făcură să își îndrepte privirea spre ocean. — Cunoaște Gordean cântăreți de jazz sau tipi care frecventează cluburile de jazz din ghetoul negrilor? — Nu prea cred. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lista lui de supraveghere. Se simțea obosit și iritat și știa că asta se vede. Era obsedat de cazul lui, nu de rahatul ăsta comunist, iar dacă De Haven insista să-i verifice trecutul, avea de gând să se dea lovit și să facă apel la artileria grea: renașterea convingerilor politice și câteva întrebări despre ce îi putea oferi AUFT. — Domnișoară De Haven... — Claire. — Claire, vreau să ajut. Vreau să mă pun din nou în mișcare. Am ruginit în toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Chateau Marmont. Amurgul și o ploaie ușoară coborau peste lume în timp ce el parca pe Sunset, în fața intrării principale. Tocmai începea să-și facă griji în privința leoaicei, când Mal îi bătu în parbriz și se urcă în mașină. Buzz zise: — Punct lovit. Tu? — Punct lovit de două ori. — Șefu’, chestia e cu dus-întors și contrazice din nou ipoteza cu tipul între două vârste. Mal își întinse picioarele. — Și la mine mine. Nort Layman l-a sunat pe Jack Shortell, iar Jack m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
asemănare fizică; era acea fire, făcută din refuz și ispită, care compune vocațiunea monahică. Sentimente, parcă întrerupte, aduse până la buzele dorinței și apoi respinse de renunțare, 52 53 totodată castă și turbure. O inerție, îmboldită de nevoia acțiunei; o mișcare lovită mereu de inerție. Ceva nepipăit, care oprește a da scopurilor viață deplină. Ceva care trebuie să fie dureros vieții vii, gândi Mini, ca și cum însăși viața i s-ar fi plâns că atâți oameni s-au sustras de la înfăptuirea ei și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe alții? Am luat spusa lui ca pe o glumă puțin acidă și am argumentat că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Primăvară Primăvara venea șchiopătând țopăit Ca un iepure de alice lovit Și când o credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
metal pe nasul său aristocratic. Pran Nath se năpustește spre el cu speranță și bucurie. — Unchiule! Unchiule! Pandit Bashkar Nath Razdan, fratele mai mic al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă de aici, creatură infamă! Pran se oprește brusc, ca lovit. Unchiul său pare extrem de agitat, ducând o batistă de mătase la față. — Chowkidar? strigă. Unde ești? Portarul apare în ușă, fluturându-și lathi-ul. Mustața cu fire albe, îi tremură de indignare. — Portar, ordonă înțeleptul, ia viermele ăsta din calea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vizită, unul din jucători îl surprinde trișând și lucrurile iau o întorsătură urâtă. Șeful abia îi poate opri pe băieți să nu-l stranguleze pe micul trișor și să-i arunce trupul peste bord. Fața lui Jonathan este atât de lovită că nu mai poate să apară în public până trec de Gibraltar, iar restul voiajului trebuie să se uite mereu în spate când se aventurează dincolo de puntea principală a pasagerilor. O furtună în golful Biscaia mai detensionează situația penibilă, transformându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar lui Gertler îi curge sângele pe față, încă li se pare că n-a fost decât un vis. Când ajung înapoi la Chopham, bărbatul de la Service, îmbrăcat în hainele sale de duminică, se uită uluit la ei. Doi băieți loviți rău, palizi, prăpădiți. Par răniți. Lasă mașina și înconjoară zidul dărâmat al școlii, căutând un loc pe unde să-l escaladeze. Duminica dimineața la țară. Păsările cântă cu volum amplificat, ca o orchestră de jazz, cu voci ascuțite. Jonathan a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui Homer: spre nenorocul său (dar nenorocul e relativ), i se frânse o aripă. Veni în picaj, peste botul unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul spectacol, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
niște oameni cu totul nepregătiți în fața surprizei! zice privitorul. Cum e posibil acest lucru? zice tot el. Cum au trăit acești oameni înainte? Cum de nu-și dau seama că dacă ar fi uniți și organizați, cei care nu sânt loviți n-ar sta cu mâinile în buzunare, pe ideea că la ei n-a venit? în ce constă civilizația acestei colectivități? zice privitorul mai departe. Colectivitatea din tabloul în discuție, i-am putea noi răspunde, este una dintre acele colectivități
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de nord cum privim spre naos, sunt următoarele scene: Pilda samariteanului milostiv, prima scenă îl arată pe omul căzut între tâlhari, bătut și lăsat aproape mort. Tâlharii foarte numeroși au înfățișare de diavoli, Samariteanul îl unge cu untdelemn pe cel lovit, Samariteanul dă gazdei doi dinari ca să aibă grijă de bolnav, Isac îl binecuvintează pe Iacob. Scena este între cele două ferestre, Chemarea profetului Iezechil, care predică oamenilor ce-l încadrează, Melchisedec îl primește pe Avraam, căruia îi dă păine și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
băgam neinvitată În intimitatea surorii mele. Ea Îmi făcuse de multe ori același lucru și, În plus, oricum mi-ar fi spus Într-un final. Am mai Încercat alte trei coduri, toate greșite, și deja mă pregăteam să renunț. Apoi, lovită brusc de inspirație, am tastat un nume simplu care cu siguranță nu avea să dea greș: Adi. Am Început să râd singură, ca o isterică, când mi au apărut pe ecran vreo treizeci de mesaje primite, toate de la un singur
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Cel puțin versiunea ei avea să sune mai puțin dramatic. Am oftat. După discuția pe care urma să o am cu dânsul aveam sămi șterg din minte orice amintire legată de noi doi. M-am așezat pe pat, cu piciorul lovit Întins. Știam că, cu puțin exercițiu, asta nu s-ar fi repetat. Aș fi putut dansa din nou. Strădaniile mele s-au prelungit pe parcursul a Încă jumătate de oră. Probabil ar fi continuat, dacă nu aș fi fost atât de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]