1,956 matches
-
vrut să Încălzească bronzul rece. Mai Întâi păru să desprindă o cataramă care probabil că asigura baza bustului. Apoi, acționând peste niște Închizători invizibile, deschide o porțiune deasupra capului, făcând să se rotească o parte din chipul sculptat. În cavitate luci o albeață. Craniul vreunui sfânt sau al vreunui martir, se gândi Dante, plictisit. Nu prețuise niciodată acea obișnuință de a li se mărunți trupurile, În loc să fie lăsați să aștepte, În integritatea lor, trâmbița celei de a doua judecăți. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
corpului. - Dar cum a fost ucis? Trebuie să fi fost nevoie de o forță enormă. Acum, când rana fusese spălată de sânge, iar capul Îi fusese repus În poziția sa naturală, urma loviturii aplicate apărea impresionantă. Prin fâșiile de carne luceau vertebrele cervicale. Poetul Își trecu degetul arătător peste marginile gâtului retezat. - E ciudat... murmură el. - Ce? - Aici sunt urmele a două lovituri adânci. Spada a intrat cu vârful, traversând gâtul. Apoi, asasinul a mișcat-o spre dreapta, smulgând carnea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru a scoate potcoavele uzate din copitele cailor, și se Îndepărtă cu pași repezi. Ora stingerii bătuse de ceva vreme când ajunse la abație. Se lăsase Întunericul și umezeala nopții se Întindea pretutindeni asemenea unui văl lipicios. Nici o lumină nu lucea În acel colț de cartier, departe de strada principală. Dar luna plină strălucea Îndeajuns ca să se poată orienta. Abația dădea spre o stradă dreaptă, flancată, de cealaltă parte, de zidurile oarbe ale grădinilor. Înapoia clădirii, siluetele caselor familiei Cavalcanti se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își ascundă fața. Dante sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan, Înainte ca aceasta să Înceapă să se deformeze sub ochii lui. Uluit, Își dădu seama că smulsese și nobila frunte a omului, o mască din pergament vopsit. Eliberată din strânsoare, o claie de păr căzuse dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ochii, călugărul dispăruse. Apoi se ridică, făcând apel la toate forțele, și privi În jur cu mânie. Dar adversarul său dispăruse cu adevărat ca prin farmec. Scăpase fugind pe fereastră, neapărat, Însă cum izbutise una ca asta? Deschiderea din perete lucea În lumina lunii, la mai mulți coți depărtare. Nu era posibil ca un om să fi făcut un asemenea salt. Pentru o clipă, ideea că Brandan era un diavol proteiform Îi reveni În minte. Și dacă totul fusese o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a da peste cap o minte ordonată? Și ce forță extraordinară putea să aibă Eros, dacă doar vederea plăcerilor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gânduri. - Pe cine a păcălit? - Pe păgâni. Și pe episcopii din cortegiul său. Cu alegoria. Frederic s-a apropiat de poarta Damascului Înaintând pe pietrele drumului care duce de la Ierihon la cetatea celor o sută de turnuri. Ierusalimul de aur lucea În soare, În strigătele de bucurie ale mulțimii Îngrămădite pe terase. Creștini asupriți, păgâni obraznici, evrei neînduplecați uniți Într-o aceeași curiozitate, cuprinși de aceeași emoție dinaintea minunăției care venea spre ei. Împăratul Înainta În picioare, În carul său triumfal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un dulăpior din colț, pe care Îl deschise. Scoase un ulcior plin cu un lichid chihlimbariu. Dante Îi urmărise mișcările cu o privire distrată. Dar atenția Îi fu brusc redeșteptată de un obiect așezat pe unul din rafturile dinăuntru, care luci În lumina razelor ce pătrundeau pe fereastră. Filosoful Îi observase reacția. Pe chipul său se zugrăvi o expresie de satisfacție. - Știam că are să te intereseze, zise el aplecându-se spre dulăpior și făcându-i semn să facă același lucru. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
stelele dumitale se va Întâmpla. Triumful, dacă asta te așteaptă. Sau Înfrângerea, dacă asta Îți dictează cerul. - Nu cred În predestinare. Dacă eșuez, asta se Întâmplă din slăbiciunea rațiunii și a virtuții mele și nu din pricina unei scânteieri reci, care lucește În depărtare. Marcello medită pentru un scurt răstimp asupra acestor din urmă cuvinte. Apoi scutură din cap și, cu un gest mânios, izbi peste hârtiile din fața lui, aruncându-le pe jos. - Nu o lumină rece, priorule! strigă el. Ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că așteptați Împărtășania papei, v-ar fi fost ușor să declanșați o răzmeriță doar arătând printr-un portal Întredeschis lumina unei cupe de aur, a unui tabernacol presărat cu pietre... Francezul Îl fixa În tăcere, cu singurul său ochi, care lucea În Întuneric precum ochiul unei pisici. - Acolo, familia Colonna și alte mari familii romane ar fi fost gata să vă acorde sprijin cu armatele lor, numai să se descotorosească de gheara Încovoiată a lui Bonifaciu, ajutați de banii Serenissimei! continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lung al bătrânului, lovit de una din razele circulare, părea să fie cuprins de flăcări. Cu Încetineală, Își scoase o mănușă. - Asta e o lucrare de vrăjitorie... Nu e adevărat... nu e... mai bâigui dânsul. Mâna lui stângă, acum descoperită, lucea În lumină. O mână de argint. „Omul neîntreg”. Omul blestemat de Mainardino. Dante Îl văzu acționând cu mâna sănătoasă ceva din dreptul Încheieturii. Degetul arătător și cel mic se alungiră brusc, transformându-se În două limbi scânteietoare. Dinaintea acestei priveliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
freca mâinile, își sufla în pumni, tremura de frig și se întorcea imediat la căldură. Despiaux vedea toate acestea. Scufundat în întuneric, de parcă ar fi fost și el legat de copac. Către miezul nopții, Mierck și Matziev, cu buzele încă lucind de unsoarea picioarelor de porc, terminau și brânzeturile. Vorbeau din ce în ce mai tare, mai și cântau. Băteau în masă. Băuseră șase sticle. Atât. Ieșiră împreună în curte, ca pentru a lua o gură de aer. Era pentru prima dată când Mierck se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Vai, dar cât vă seamănă doamna Loredana, are ochii dumneavoastră de aur, poftiți!, și mama se umflă în pene ca o rață ce e... — Am dat la teatru, dar n-am intrat din prima, am fost bunicică la prima probă, Luci Popescu, profa de atunci, din comisie, a fost foarte mulțumită, dar, după toate recitările alea, Maestrul a venit afară, în curte, după mine și mi-a zis: vrei să intri cu 10? Eu, scurt, nu, atunci n-ai să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nesfârșite și de ce să nu... Dac-aș putea primi ceva care să-mi amintească de tine... — Închide ușa. Vocea ei abia pâlpâia, așa că Amory nu era sigur că vorbise cu adevărat. Când a Închis, delicat ușa melodia a tremurat afară: „Lucesc razele de lună, Sărută-mă de noapte bună.“ „Ce cântec splendid!“, Își spunea ea. Totul era minunat În seara aceasta, În special scena lor romantică din cămăruță, cu mâinile lor Împreunate și cu inevitabilul Încântător de aproape. Viziunea vieții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic. S‑a destrămat. Faptul că părul ei lucește se explică prin pieptănatul îndelung cu peria, de sute de ori. Părul se cere îngrijit astfel, așa cum untul se cere uns pe pâine, cu condiția să nu fii nevoit să folosești, acasă la tine, margarină. Sophie și‑a distrus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a corpului aflată deasupra păturii; o lovește pe Anna cu toporul în cap, la fel cum i‑a lovit pe mama și pe tata. Capul Annei e transformat într‑un terci de oase, sânge, ligamente și creier, din care mai lucește pe ici pe colo câte un dinte și un ochi aproape scos din orbită. La un moment dat, curând, moare și Anna și, astfel, sunt toți trei morți. Toți au fost loviți mai ales în cap și în gât. Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia că pulsul mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la viață simțurile. După ce asta s-a repetat de mai multe ori, În cele din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții, iar pielea Îi lucea ca a unui nou-născut. De atunci, Mie nu a mai dat curs vreunei invitații din partea bărbatului. Din câte spunea el, se pare că refuzul ei nu avea nimic de-a face cu teama de a nu fi chinuită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Yazaki. Într-o seară, Yazaki a Început să-mi vorbească despre Reiko. „Reiko e ca o gaură neagră...“, spunea el. O gaură neagră? Cuvintele acestea Îmi trezeau În minte imaginea unei negrese uriașe, cu un corp negru imens, cu pielea lucind, și eram deja excitat numai gândindu-mă la ea. Însă pentru Yazaki cuvintele acestea aveau un cu totul alt Înțeles. Nu mai știu când s-a Întâmplat asta, am impresia că anul trecut, cam pe vremea asta. De obicei Yazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
beția cocainei, dar nu aveam o percepție de ansamblu, ca la scenele unui film. Imaginile care-mi reveneau În minte erau ca niște flashbackuri fragmentare și se rezumau la degetele picioarelor fetei, la despicătura feselor, la părul ei pubian care lucea umed. Eu nu apăream niciodată În aceste flashbackuri. În mod normal, orice bărbat Își amintește a doua zi de momentele În care Își unise trupul cu cel al femeii pe care o ținuse În brațe sau de clipele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
chiar și acum bani În mod regulat, deși acum câștig și eu destul de bine. Reiko avea În figura ei ceva care mă intriga și mi-am dat seama că era vorba de buzele ei. Poate și din cauza rujului, buzele Îi luceau umede. Era cu totul diferită de Keiko Kataoka. Keiko Kataoka Îmi lăsa impresia că respingea orice atac, fizic sau verbal, asupra barierelor impuse bărbaților, folosindu-se de fiziologia și complexele lor. De aceea, singura metodă de comunicare cu ea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sublim - cu Longin în frunte - o pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Pitagora, apoi conjugarea verbului „a munci”, se verifică dacă mai știe modelul pentru „Operația de curățare a unui birou de la stânga la dreapta”’ și sfârși cu normele de protecția muncii. În lumina puțină din odaia de comandă, carcasa lui tânără lucea stins, aruncând reflexe molatice peste lucruri. Getta 2 îl sorbea din priviri. — Spune-mi ce-ai visat... - rosti ea tărăgănat, privindu-l pe sub gene, într-un anumit fel. — Ce să visez? N-am visat nimic! spuse mirat Stejeran 1. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Un zvon ne turburase. Ziceau: e închis subt ape Răsfățul ce nici marea turcească nu-l încape, Și ușuratul Hoge, mereu soitariu, Încheie-acum Bosforul cel limpede-n sicriu Cu mâlul giulgi. - Eu, unul, n-am vrut să cred. Și iată, Lucești în bucuria cetății înviată! Dar ne mâhnești c-o față prea tristă; hai, curînd! Nu sta pe punte, coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ură amestecată cu dispreț. - Ești nebun! Ieși afară până nu-mi chem părinții! Nicu o prinse de mâna dreaptă care își agita arătătorul în toate direcțiile simțind parcă neliniștea stăpânei care lua locul furiei ce-i făcea părul să lucească ca vinul rubiniu într-un pahar de cristal așezat în raza lunii. - Sunt nebun zici? Atunci "ăsta" ce caută pe mâna ta? Și-și însoți vorbele cu un gest scurt întorcănd mâna cu palma în jos scoțând la iveală un
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]