2,476 matches
-
note discordante, aș înțelege stele și lumi debusolate, găsite-n drumuri curbe, în ritmuri galopante, lacrima cerului le-a adunat pe toate. Statuie la fereastră-n hipnoza ei lichidă, m-aș părăsi pe dată, s-ajung până la cer, ca lacrima lucioasă, desculță și silfidă să mă îmbrățișeze în dansul efemer. foto: pictură de Andreea Gheorghiu Referință Bibliografică: LACRIMA CERULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra
LACRIMA CERULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384116_a_385445]
-
sale veneau rostite a glumă și cunoaștere. Și fiecare se-ncheia cu câte alea: mingiuțe în hârtie colorată zburdând pe fire de gumilastic, nuci, bomboane și-alvițe învelite în poleială roșie ori albastră, fluiere-asurzitoare din oase mărunțele, chipiuri din cartoane lucioase cu pene-mpodobite, crăcane potrivite de tras la țintă ori după un vrabete... minuni ademenitoare! Un ascultat de povești costa ceva de-mbucat și-un loc de mas ferit de noaptea rece. Apoi, ispita le chemase pe babe la el. Aflate în
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
încrustat cu scene diurne adevărate simboluri ale vieții trecute în trudă și dragoste multă. Din pavimentul de șamot-al odăii, mângâiat de o scoarță prelungă, între pat și lada cu zestre răsăreau parcă minunate flori roz-albe în chenar de frunze lucioase, țesute de-o mână dibace. În mijloc de casă, soră cu patul se răsfăța într-un picior-tulpină o măsuță. Metalul colorat ca lămâia fusese presărat cu flori de nu-mă-uita de pictorul darnic. Pe tablaua rotundă a mescioarei trona o casetă
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
personalizat în diverse culori și plastic de tip glossy și aer condiționat. Interiorul lui Renault Clio 4 chiar dacă este roșul și inserții gloss nu înseamnă că și este unul de o calitate foarte bună, dar combinația de culoare și plastic lucios dau o notă de dinamism, sportivitate și casual fashion, cei de la Renault adopta o metodă cu totul și cu totul nouă, ceasurile din bord și oglinzile au forme noi, boxele din portiere te pot ajuta oricând vrei un karaoke alături de
TEST DRIVE Renault Clio 4 [Corola-blog/BlogPost/92309_a_93601]
-
Gurile rele zic că așa ceva numai pe lună și pe Marte s-a mai văzut! Ce mai, sunt de-o frumusețe extraterestră! Am pe Timanfaya o minune de ten în tonuri bronzate de maro, ocru, roșu aprins și chiar negru lucios. Am carnea pietroasă ca de țărăncuță la seceriș și sunt fierbinte ca arșița verii. Pe unele porțiuni e bine să nu mă atingeți, căci s-ar putea să vă-nghit. Prin alte locuri sunt mai potolită, dar să nu vă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător. Dar foștii monitori de bancă își scoteau conștiincioși cartea de citire sau aritmetică și se apucau de învățat. Ciudat, foștii mârlani, deși nu mai erau
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător. Dar foștii monitori de bancă își scoteau conștiincioși cartea de citire sau aritmetică și se apucau de învățat. Ciudat, foștii mârlani, deși nu mai erau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Obișnuința cazonă ne contaminase sufletele ca o funingene depusă pe ceaunul în care faci zilnic mămăligă. Oricât l-ai curăța tot mai rămân urme de negreală pe suprafața rizată. Și chiar dacă se ia cu timpul, tuciul nu va mai fi lucios ca la prima folosire. Știam că nu mai vine. Nici el și nici alt învățător. Dar foștii monitori de bancă își scoteau conștiincioși cartea de citire sau aritmetică și se apucau de învățat. Ciudat, foștii mârlani, deși nu mai erau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în hăurile somnului, parcă atinse de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
așterne o carte... Dacă pentru asta - în realitate - va primi Goncourt-ul? FILOZOFUL. Sunt tot mai ostenit. Mi-am întemeiat o parte din viață pe convingerea că pot deveni nemuritor. Eram tânăr; îmi priveam pielea netedă, părul îmi era des și lucios, dinții intacți, chiar așteptam să-mi mai crească unii, măselele de minte. Pasul sprinten, vedeam departe. Meditam adânc, încredințat că sunt o formă hiperconștientă de străbatere a Spațiului. A Timpului. Propriul meu Tată, Fiu și Duh. Cum puteam, așadar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre, ca și când un grup de spectre și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței, suprafața de pergament, lucioasă de ani și de uzură, părea să ardă precum aurul pe care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul. Cu nimeni. Numai el, În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curată, cu o săbiuță încovoiată la șold, cu pulpe vânjoase din care tresărea din când în când un mare potențial, cu o privire severă țâșnind de sub streașină virilă a frunții din ochii lui adânci, vioi și mari în care pluteau lucioase umbre de eroi legendari, cu multe inele pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice mărite În acest oval lucios din care au dispărut toate traseele, atît de neutru, Încît iată chipul tău născîndu-se În el ca-n orice oglindă goală; dar ai trădat, chiar acum ai trădat un sens esențial de dragul unei imagini. Ca o mîță ai mușcat cordonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cu ce cuvinte se cheamă un copil? M-a simțit și s-a Întors spre mine speriat. Întîi a vrut s-o rupă la fugă, credea că arunc cu piatra după el, dar cînd a văzut obiectul acela rotund și lucios mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mama. Toate mi se învârteau prin minte atât de repede încât nu reușeam să opresc nici un gând suficient de mult ca să-l gândesc. Mă uitam pur și simplu la mușamaua de pe masă. Era aceeași de când locuiam în casa asta. Partea lucioasă începuse să se uzeze, forma pliuri mici și dungi pe toată suprafața, iar materialul tare de dedesubt ieșea la iveală. Mi-am plimbat degetele peste zonele acelea și am lăsat materialul aspru să mi se frece de piele. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mici și dungi pe toată suprafața, iar materialul tare de dedesubt ieșea la iveală. Mi-am plimbat degetele peste zonele acelea și am lăsat materialul aspru să mi se frece de piele. Se simțea cu totul altfel față pe partea lucioasă și alunecoasă. — Dragule, poate că nu ar trebui să fac asta, dar nu am mai avut niciodată o astfel de șansă, nici măcar când eram tânără. Pot să ajuns să înregistrez și la radio. Asculți, Dave? Nu pari să auzi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
marmură erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, podeaua cu gresie albă fusese măturată și spălată de curând. Cu toate astea, pe unul din blaturi, erau teancuri de cutii de cereale, de zahăr, de făină, de orez și de biscuiți, cartonul lor lucios atrăgându-mi atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut ceai tuturor. Scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
armat. Speram să fie ținută deschisă de ceva la fel de greu; nu voiam să fiu strivită ca o furnică. Deși nu le-ar lua mult să mă curețe de pe pereți. Senzația de închisoare trecea dincolo de fațadă. Podeaua era de granit, gri lucios, și holurile înguste cu multe lifturi din fier forjat. Tavanul era atât de înalt că nici nu puteam să îl văd. Laura Archer dispăruse. M-am uitat în jur. La biroul recepției stăteau doi străjeri în uniforme de culoare verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără să mă grăbesc. Altfel am să mă duc imediat la Catherine Hammond și am să-i zic că mi-ai povestit tot. Fața lui Walter nu putea fi mai albă. în schimb a căpătat o nouă strălucire, o peliculă lucioasă de transpirație. — Nu, nu... a scâncit. Am ridicat din umeri și m-am făcut că mă ridic. Walter s-a uitat terifiat la mine și a spus brusc: Nu! Te rog! Degetele din jurul genunchilor erau albe. Capul plecat. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe barman. - Ascultă, băiețaș, ți-ar plăcea să crezi că ai semănat cu sămânța bună a altora? Dudu se simțise lovit direct în inimă, ochii îi deveniseră roșii. A băut restul berii dintr-o suflare și, apropiindu-se de zincul lucios al barului, scuipă plin de dispreț pe el. Era o jignire neașteptată pentru mușchii de cowboy ai barmanului. Toată lumea aștepta cu bucurie urmările acestei obrăznicii. Barmanul se apropiase calm de pitic, ridicându-l în sus de hăinuța lui albastră, întrebând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și din camerele membrilor sectei luaseră drumul fumului. În lumina necruțătoare a zilei, „ideea lui Zaharel“ arăta o curată nebunie. În câteva luni proviziile se degradaseră. Armate de insecte invadaseră camerele tixite, înghițind totul. Gândaci mari de bucătărie, gărgărițe, cărăbuși lucioși ca nasturii de pe uniformele militare începuseră să se înmulțească, răspândindu-se prin oraș. Zaharel încercase să se scuze în fața propriei conștiințe: „Omul propune, Domnul dispune“. Vedea că acum devenise batjocura tuturor și nu putea să nu se plângă în fața oglinzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult decât un rol. Dar numai cântărețul Mikael Woltz putea să scuture mantaua iernii, convingând publicul că doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
telefon cu puțin timp înainte. Aruncând în jur lucrurile trebuincioase și netrebuincioase pentru seara respectivă - bretele, batiste, parfum, cravate -, mi le arăta grăbit, comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le pârlească cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]