565 matches
-
STOP Fiți atenți. Recitiți fraza asta. Patam-patam-patam... cu un capăt lucitor... răsfrânt... să nu-i spun... Hopa, stropită cu mercur. Capăt lucitor... stropită cu mercur... STROPIT cu mercur... așa se scrie. Băi, obsedatule, ai acordat "stropită" "cu pula" nu cu "lucitor". Ai văzut ce prost sînt? Nici gramatică nu mai știu. Da' ia stai, aș fi putut să spun că l-am acordat cu "ciupercă", ciupercă... stropită cu mercur, perfecțiune.,. M-am dat singur în primire când te-am rugat să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
gramatică nu mai știu. Da' ia stai, aș fi putut să spun că l-am acordat cu "ciupercă", ciupercă... stropită cu mercur, perfecțiune.,. M-am dat singur în primire când te-am rugat să mai citești o dată fraza. Deci... capăt lucitor, răsfrânt ca o ciupercă stropită cu mercur, exact în locul în care se întîlnea cu fierul inelului în care intra cu zgomot. Da' ce zgomot. Habar nu aveți cum sună opritorul când îl lovești în forță cu "ZĂVORULĂLAMARE". Da, acest zăvor
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
apoi se opri la jumătatea drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în desimea armatei atlante. Armata năvălea cu sulițe și săbii lucitoare, ieșind parcă de sub nisip. Încăierarea cu băștinașii a fost scurtă. Dîndu-și seama că sunt prea puțini, aceștia începură să fugă. Apoi, văzîndu-se împresurați de sulițe și săgeți, se opriră și fură prinși. Erau toți în viață. Nimeni mort, doar câțiva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât vestea vreunei năluci. Și totuși turnul era în fața lui. Auta își trase o palmă peste obraz. Apoi privi iar. Turnul înalt, neted, lucitor, fără nici o urmă de încheieturi sau de legături, avea și un soi de ferestre aproape rotunde, alungite în sus și în jos. Acele ferestre erau luminate. Seara cădea repede. Auta descălecă de pe măgar, lăsîndu-l să pască în lanul de grâu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu umblam așa mult prin școli ca voi acum. Bunicul reuși să îndepărteze vălul apăsător care-i acoperea și destinse puțin atmosfera. Acum fețele tinerilor deveniră mai senine. Spre miezul nopții ninsoare se opri. Luna își făcu apariția printre stelele lucitoare, mângâind cu razele ei blânde mantia imaculată a iernii. Părea o noapte de argint. Radu și Ramona, în drum spre casa bunicilor admirară splendoarea nopții cu peisajul său de basm, totul fiind cuprins de un mister absolut. Bunica îi aștepta
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de mâncare? — Păi, ce ciudat că aduci vorba. Miller răsturnă tăieței prăjiți la el În farfurie. Vezi tu, am un soi de dilemă morală, ceva-n genul acesta. Logan Îngheță, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, cu o fâșie lucitoare de carne de pui așteptând să-i acorde atenția. Știam eu! — Ușurel, tigrule, Îi zâmbi Miller. Dilema morală e următoarea: am o poveste cu un ucigaș, doar că-nseamnă să stric cuiva cariera. Logan ridică o sprânceană. — Ținând cont de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii devenind o sursă intensă de incandescență. Cine sunt aceste sirene care apar și dispar, de ce se aseamănă atât de mult cu apa argintie și de ce întotdeauna prezența lor sclipește câteva momente apoi se ascund dincolo de valurile misterioase, nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi încrezător că clienta mea, cu un aer vag și neinteresat, așa cum îmi păruse la ședințele noastre, va ține minte politica noastră de a justifica prin orarul ei de lucru săptămânile și lunile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
efortului de a se ridica, sau poate de rușine. Stacey are niște ochi foarte neobișnuiți- se poate spune chiar că sunt atrăgători, la un nivel redus -, dar de data aceasta culoarea lor chiar drăguță se pierduse cu totul în roșeața lucitoare a feței ei mari și transpirate. Îmi e rușine să spun că în vreme ce așteptam ca biata fată să-și facă manevrele ca să se poată scula de pe scaun, am descoperit că nu îmi pare cu totul rău că avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu piciorul. Ea se întoarce în întuneric. — Ce ai? Are vocea obosită, dar îngăduitoare. Nu-mi mai simt brațul, mă tem să nu fac un infarct. Îi iau mâna, i-o strâng. E îmbrăcată cu cămașa de mătase cu bretelele lucitoare ca niște funde subțiri. Stă pe o parte, cu sânii ușor strânși unul într-altul, mă apropii de ea. Mă îngrop în parfumul ei. Dau încet la o parte cearșaful de pe trupul ei. O rază de lumină îi cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să bea privind afară. Acum în fața frunzelor întunecate ale palmierului se află ea, cu spatele lipit de perete și picioarele ușor îndoite. Cu trupul gol pe fundalul nopții, pe fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus decât mine, nemișcată și lucitoare ca o statuie de bronz. Și gândul acela îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceva. Și nu faptul că eram singur pe întuneric, cu telefonul în mână, a făcut-o să înțeleagă că aveam o viață dublă, cât corpul meu, atât de diferit față de cum era în sufragerie. Cu umerii aplecați, frânți, cu ochii lucitori... eram prea departe de mine însumi. O intimitate neașteptată, dictată de întâmplare (se ridicase să-și ia țigările, pe care le uitase în poșeta din hol), s-a stabilit între noi. Ciudat, Angela, dar uneori reușesc să te înțeleagă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut. Ce am atins? Ce miasme am respirat? Bărbatul emană un miros îngrozitor, ca de câine abandonat cu burta spintecată pe marginea drumului. Și Italia puțea atunci când tragedia a copleșit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noastră și nu are nevoie să se teamă și să sufere. Poate suntem ca fochiștii negri care transpirau în burțile vapoarelor cu cărbune pentru a le permite celor doi amanți de pe puntea superioară să danseze un dans romantic, desupra covorului lucitor al mării. Cineva va culege visele noastre, cineva nu atât de imperfect ca noi. Noi facem munca murdară. Sunt în baie, aplecat deasupra bideului plâng, ținându-mi capul în mâini. Peste puțin va veni o cameristă să arunce pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ploii îl acoperă pe cel al pașilor mei. Nu mă vede, pentru că își ține capul sprijinit între mâini. Îi privesc ceafa aplecată. Nu mai are părul de paie, acum îl are scurt, negru, lipit de pielea capului ca un ciorap lucitor. Acolo îmi așez mâna, pe capul incredibil de mic, pe părul ud. Tresare, gâtul, spatele îi vibrează ca și cum ar fi fost atinsă de o lovitură de bici. Nu mă aștepta. Chipul îi este o mască macerată de apă, dinții îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe treptele din fața casei Mariei și am format numărul lui Alfie. —Bună, Alfie, sunt Jenny Palmer, adică, Stafford, adică... În fine, de data asta nu e pentru mine, e pentru o prietenă. Ar avea nevoie de un cavaler în armură lucitoare. I-am dat adresa, iar el a zis că va veni în zece minute. Hai, să intrăm. Nu e cea mai potrivită stradă pentru așteptat. Sunt sigură că Maria nu se va supăra. Dar când Maria ne-a deschis, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Aibling într-un lagăr de muncă, am reușit, ca membru numerotat într-o coloană ce avea de tăiat fagi mai tineri, cu ajutorul englezei mele din școală - „This is a souvenir from the Siegfried Line“ - să plasez, cu câștig, trei dintre lucitoarele bolduri cu Westwall-ul. Pentru santinela noastră, un băiat cumsecade, fiu de fermier din Virginia, care nu avea nici o pradă de război pe care să o arate acasă, o singură piuneză a valorat cât un pachet de Lucky Strike în schimbul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lopata cu care de atâtea ori Îmi făcusem de lucru prin grădină*. Cocârjat, s-a pus să sape În jurul salciei, la lumina lunii. A trecut o vreme, n-aș ști s-o măsor; În sfârșit, a scos din pământ ceva lucitor și am zărit talismanul Zeiței. Atunci am plonjat peste fur și i-am făcut felul. Știam că odată și-odată aveau să mă salte. Dar trebuia să recuperez talismanul. L-am tăinuit În gura răposatului. Acum se află În drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cronologia marginală care Împodobește Scriptura. Lăsase d-acu capitalu, care iera baban, moștenire la fondurile ălora de ierau ififlii la ficat și repeta fericit că nepoatei Flora Îi pregătea ambuscada unei moșteniri cu mai multe carate ca auru ăl mai lucitor, adică amoru pentru cronologia dân Biblie. Legatara iera o bibilică cam bolnăvicioasă, dă cel mult nouă ani, care ochii ei privea parcă zărea marea, cu păru blonziu, și se purta cuviincios și dulce, ca sălbatica limbă a vacii, care cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi cea mai relaxată ființă de pe-aici. Nu se vede ce-i Înăuntru, domnule, zâmbi ea. — Așa să fie? — Așa trebuie să fie, domnule! spuse ea, reglând sincronizarea verticală a unui monitor, pe ecranul căruia se putea vedea sfera lucitoare. Pentru că Îmi aud inima bubuind, domnule. Ce credeți că se află În interiorul obiectului ăla? — N-am nici o idee, spuse Norman. — Credeți că Înăuntru se află vreun extraterestru? Vreun soi de creatură vie? — Poate că da. — Și noi Încercăm s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spre Holborn. Străzile, chiar În intervalul scurt pe care Helen Îl petrecuse În apartamentul Juliei, se goliseră aproape de tot. Mai trecea cîte un taxi sau un camion din cînd În cînd - păreau asemenea insectelor negre, tîrÎtoare, În Întuneric, cu trupuri lucitoare și fragile și ochi mijind, infernali. Și trotuarele erau aproape golite, iar Julia mergea repede pentru că-i era frig. Helen simțea - de parcă Îi apăruseră simțuri noi În noapte - greutatea și apăsarea brațului și mîinii ei, apropierea feței, umărului, șoldului, coapsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe care o respecta cu sfințenie: cumpărături, coafor, cosmetică, piscină, vizitarea săptămânală a tatălui... în afară de marți. Era ziua când putea face orice. Sau nimic. Azi, de pildă, își propusese să nu facă nimic. Să stea în pat, răsfoind niște reviste lucitoare și pline de sfaturi infailibile pentru orice situații plăcute sau mai puțin plăcute. Chiar îi trezise interesul una din ele cu un articol amplu despre femeile măritate care se trezesc curtate de alți bărbați și despre cum ar trebui să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de să le spargi cu limba de subțiri. Ieșiră, apoi, în jurul cănii de vin, în care scânteiau pureceii de argint viu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
schiloade, Profetul vorbi iar, în felul acela stâlcit, de mai înainte: Noi acuma plecat, dar puneam telefon, aici, la casa: fiecare zi vorbeam. Tot decada la luna, voi venit paravion și vizitat la Caterina nostra... În Chitul acela, cu rânjet lucitor, încape cât într-un siloz pentru colectat cereale: fote vrâstate cu florile câmpului, cămăși de borangic galben, ca aurul, ștergare de in, lungi de să înconjuri ograda cu ele, velințe de lână vopsită în zeamă de coajă de stejar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
haz de Îndemînarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația Întreruptă cu cîteva clipe Înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare și multă, eu și Ana stăteam lungiți pe verdele acela de vară, neștiutori, cu soarele În față, se auzeau broaștele În micul iaz comunal, satul nu aducea nici un zgomot, iar sora Anei nu era acolo, și iată că după douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]