94,332 matches
-
teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne e dat să tot citim de câtăva vreme: „voi continua să lucrez la gravitația ta interioară. / voi continua să îți administrez bogățiile naturale / până ce vei deveni o patrie ascultătoare. / voi continua să îmi fac lecțiile / direct pe organele tale vitale. / voi continua să îmi / voi continua să te / voi continua să fac
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
saturație, repetitivitate și facil. Dacă ar fi fost puțin mai selectiv, volumul ar fi avut de câștigat. Dar asta ar fi trebuit să fie treaba redactorului de carte. Un minor pe alocuri agreabil (atunci când se ia în serios și-și lucrează atent poemul ferindu-l de excesele plictisitoare și, mai ales, când îl pastișază reușit pe Cărtărescu din Poemele de amor), izbutind uneori bune versuri, dar care se pierd pentru că supralicitează aiurea într-o manieră ale cărei limite nu le prea
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
pornește ca din pușcă. Și cel mai rău e că toate bagajele mele se aflau în tren. Trag o înjurătură zdravănă, căci am rămas singur pe un peron care s-a golit dintr-o dată, și atunci mă trezesc. Uneori, când lucrăm împreună și ocupăm camere alăturate, Jean-Claude Carrière mă aude țpând prin peretele subțre care ne desparte. Nici măcar nu tresare, și-și spune: "e iarăși trenul care a plecat." Și, într-adevăr, a doua zi încă îmi mai amintesc de trenul
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
o mică orgie din când în când. Bea hidromel și vin bun în fața unui foc de lemne, la care se frig animale întregi. Timpul nu schimbă lucrurile. Omul trăiește în lumea lui interioară. Călătoriile nu există. Într-o zi, când lucram cu Luis Alcoriza și cu San José Purúa la un scenariu, coboram împreună cu primul spre fluviu cu o pușcă. Odată ajunși pe mal, îl apuc brusc pe Alcoriza de un braț și arăt pe celălalt mal o pasăre superbă pe
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
cinăm într-un local din San José. O femeie singură, foarte frumoasă, se așază la o masă vecină. Cum era de așteptat, Luis se uită imediat la ea. Eu îi spun: - Luis, știi foarte bine că am venit aici ca să lucrăm și că nu-mi place să pierzi timpul uitându-te după femei. - Da, da, știu foarte bine, zice el. Iartă-mă. Și cinăm mai departe. După un timp, la desert, privirea lui Luis e atrasă din nou, irezistibil, de frumoasa
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
mai 1933 în comuna Poiana Mare din județul Dolj, Stan VELEA studiază polonistica la Universitatea din București pe care a absolvit-o în anul 1957. În același an este repartizat la Institutul de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu", unde lucrează și în prezent. Aici obține și titlul de doctor în Filologie în anul 1968, cu o teză despre Reymont. Cele aproximativ 350 de lucrări îl impun în planul european al comparatisticii și slavisticii. Printre contribuțiile pe care Stan Velea le
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
Asemenea lucruri ar trebui să provoace scandal în toată presa centrală, tocmai pentru că sînt la mijloc corespondenți locali, ziariști vulnerabili, cum se vede. l Înțelegînd că amenințarea cu moartea a unui ziarist nu e numai problema ziarului la care acesta lucrează JURNALUL NAȚIONAL l-a luat în vizor pe Marian Vanghelie, primarul sectorului 5. Vanghelie, cel care l-a amenințat cu portbagajul pe un ziarist de la ADEVĂRUL, se bucură de un titlu de jumătate de pagină pe coperta Jurnalului: "Vanghelie, tocătorul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
am văzut, azi, să marcheze punctul de vîrf al selecției. E vorba de DOGVILLE, al lui Lars Von Trier ; un film care ar merita să-l introducă pe cunoscutul cineast danez unul dintre puținii cu adevărat mari cineaști care mai lucrează în lume, la această oră în foarte selectul club al regizorilor cu două Palme d or la activ. Rămîne de văzut. Oricum, despre DOGVILLE vom scrie în "sinteza festivalului" pe larg. Pe scurt - dar problema este că, la Cannes, constați
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
aruncate" de combatanți. În transmisiile de acolo am considerat că este cinstit să vorbesc telespectatorilor despre aceste probleme. Cine ar fi putut cunoaște starea de spirit a irakienilor cînd contactul nostru cu populația civilă era întotdeauna mijlocit de oameni care lucrau pentru aparatul de propagandă irakian. Chiar dacă Petrișor nu știa arabă, știa engleză și avea translator însă ziarele de care vorbeați în materialul dvs. prezentau același rigid punct de vedere al guvernului lui Saddam Hussein. Niciodată nu am spus că nu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
alte cuvinte Eminescu a fost victima unui asasinat politic. Vasile Rusu a citit probabil multe cărți polițiste și are și o imaginație înfierbîntată. Nu mai rămîne decît să aflăm că și Veronica Micle era de fapt un agent CIA, care lucra sub acoperire și că l-a drogat pe poet cu sărutările ei, ca să-i mai tempereze intransigența politică". Dar consemnările spirituale de acest tip care abundă nu au, așa cum s-ar putea crede, un caracter aleatoriu, nu sînt pur și
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
A Treia Europă" format la Timișoara de Cornel Ungureanu, împreună cu Mircea Mihăieș și Adriana Babeți, a fost o țintă permanentă a publicațiilor naționaliste și xenofobe, în pofida mai mult, în disprețul iresponsabil și infatuat profesionalismului și seriozității cu care s-a lucrat acolo, în beneficiul exclusiv al culturii române. Chiar dacă rezultatele sînt formidabile (Jacques le Rider, Adam Michnik, Vladimir Tismăneanu, Tony Judt au conferențiat la Timișoara sub egida Grupului, iar cărțile editate de „A Treia Europă" umplu biblioteci întregi) suspiciunile unora rămîn
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
și alți câțiva apropiați s-au strâns în jurul meu, lumea era revoltată. Grigri a rămas cu mine în continuare la petrecere, fără să-i pese de nimeni. Ba, mai mult, în a treia zi de Crăciun, când la Monitor se lucra, m-am pomenit cu el așteptându-mă la ieșire. "Am 495 de scrisori pe care ni le-am scris până a divorțat de nevasta lui" - Așa a început povestea dumneavoastră. - De atunci a început o poveste de dragoste foarte lungă
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă urmăresc, îmi distrageți atenția de la ce am de făcut!". Un alt exces al lui a fost următorul
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
acolo cu senzația că am înțeles totul. Ca mine trebuie să fi fost multă lume. - Exercita un fel de vrajă. - Nu știu dacă era numai asta. Mai târziu, la Facultatea de Litere veneau oameni din cele mai diverse categorii. A lucrat cu compozitorul Aurel Stroe, a mers la primele concerte de muzică electronică. Era pentru tot ce reprezenta viitorul. De altfel a și căpătat, din SUA, o medalie pentru pionierat în informatică. - Credeți că în altă parte s-ar fi împlinit
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
din Varșovia, Polanski își sublimează propria experiență de copil în ghettoul din Cracovia și ne arată - cu rigoare, pudoare, tact și onestitate, atît intelectuală cît și cinematografică,- genocidul evreilor polonezi. Am făcut filme unde mă duceau subiectele abordate și am lucrat pretutindeni, căci orice cineast e conșient că, acolo unde este platoul de filmare, se află și casa lui. Dar, ceea ce rămîne, sunt rădăcinile. Chiar dacă m-am născut în Franța, m-am format în Polonia. Sunt polonez și lucrul acesta e
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
se întîmplă frecvent prin teatre, cu trei actrițe nu tocmai la începutul carierei, dar care acceptă să intre și pe un alt fel de drum. Poate cea mai experimentată dintre ele în acest sens este Coca Bloos (Mariedl), care a lucrat cu Militaru și la Odeon. Grete este Dorina Lazăr, iar Erna, Emilia Dobrin. Trei partituri grele, trei femei de la marginea societății, sau de sub ea, trei fantasme, trei tipuri de frustrări, de tensiuni și de confruntări cu propriul eu, dar și
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
împietrire, amintindu-mi de un pitoresc pasaj din Filimon ( «Ciocoii...»). Bibliotecara ( nici nu ne bagă în seamă), instalată la o masă, împletește cu andrelele o căciuliță din lînă bleumarin. Încerc să încropesc cu ea o conversație, răspunde rar, monosilabic ( apatie?), lucrează în continuare, atentă să nu sară ochiuri". Totul pare părăsit, părăginit, stigmatizat de ruină: "Atelierul e situat într-o clădire interbelică, neîngrijită, cu tencuiala jupuită, proprietate a statului, firește". Ori vidat: "Drum pînă la «Cartea Românească». Pustiu în Editură". Redacția
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
oameni, aceiași de fiecare dată, cei cîțiva reprezentanți independenți ai tinerelor generații. Deși consider că nu trebuie să ne victimizăm, nu am cum să nu iau în calcul faptul că sînt încă un homeless al culturii române, că în prezent lucrez la cel de-al doilea spectacol produs de Centrul Național al Dansului de la Paris, pe care vreau să îl creez cu artiști români, dar pentru care nu am găsit aici nici un spațiu disponibil pentru repetiții... Nu avem încă o locație
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
spațiu diferit, al unei mentalități de alt tip, și are nevoie de instrumente adecvate de înțelegere și analiză. L.T.: Care vă sînt proiectele pentru viitorul apropiat sau cele de perspectivă mai îndepărtată? M.M.:Așa cum am mai pomenit, am început să lucrez la un nou spectacol, la invitația Centrului Național al Dansului de la Paris, în co-producție cu Hebbel Theatre din Berlin. Mă bucur să pot participa pentru a doua oară la Internationales TanzFest Berlin, de data asta chiar cu premiera noului spectacol
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
ai Suediei. Tranströmer este totodată poetul suedez cel mai cunoscut în străinătate, fiind tradus în mai mult de treizeci de limbi. S-a născut la Stockholm, la 15 aprilie 1931. A studiat psihologia la Universitatea din orașul natal și a lucrat ca psiholog în diferite școli, precum și în centre de reeducare a handicapaților sau a delincvenților. Pentru poet, munca de psiholog în una din închisorile din sudul Suediei a însemnat, fără îndoială, o experiență interesantă. Unul din motivele popularității versurilor lui
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
o folosește cu o exactitate și cu o prospețime de neegalat. Tranströmer este și un pasionat pianist, lucru care explică de ce poezia sa este atât de aproape de muzică. Marin Sorescu constata pe bună dreptate că poetul suedez pare a nu lucra cu cuvinte, ci cu note muzicale, cu tonuri și semitonuri pe un portativ de întindere de zăpadă. Totodată "versurile lui Tranströmer se văd. Ca prin apă. Sunt tandre balerine supradimensionate uneori, dar nu spre grotesc, spre subtil, dacă poate exista
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
nu s-a priceput să-l modeleze. Pe de altă parte, mă gîndesc că este și prea plinul tinereții și prea grabnica dorință de a arăta repede tot ce știe, deși Ioana Calotă, tocmai datorită calităților, a avut șansa să lucreze ca studentă pe scene profesioniste. Nu este nebăgată în seamă disponibilitatea ei. Atenție, însă Chiar dacă nu mă fascinează în mod special acest gen de text, spectacolul m-a interesat în mod deosebit, în cea mai mare parte a lui. Trecerile
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
retrospectivă integrală a filmelor lui Fellini, în copii noi, sau restaurate, sau în versiuni inedite, visate cîndva de marele cineast. Totul va fi completat de mai multe filme documentare despre Fellini pe platou; iar Nicola Piovani, ultimul compozitor care a lucrat cu Fellini, îl va evoca pe maestru într-o Lecție de muzică, prima de acest gen organizată la Cannes (pînă acum au fost doar Lecții de cinema, susținute de regizori prestigioși). Muzica filmelor lui Fellini de la Nino Rota la Nicola
Info-Cannes by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13961_a_15286]
-
trage semnale de alarmă în privința abaterilor noastre de la, cum să zicem, corectitudinea politică. În nr. 165-166, revista găzduiește două texte ale poetului și jurnalistului Ion Zubașcu (faimosul cantautor de la Cenaclul "Flacăra" de pe vremuri), pe care ziarul la care dl Zubașcu lucrează le-a refuzat. Cel puțin așa ne spune intuiția. Articolele dlui Zubașcu ar pune, dincolo de polemica directă, zice nota redacțională din Observator, "probleme de inte- res mai general pentru lumea culturală românească actuală". Reluîndu-ne respirația după cele trei adjective care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
de către alți artiști din generațiile mai tinere. Într-un sens și mai larg, dincolo de parteneri direcți și de formule identificabile, Tolan este simultan un retinian și un vizionar, un tehnician lucid și un iluminat, un practician al lumii materiale care lucrează cu suporturi, cu substanță cromatică și utilizează tehnici accesibile oricărui profesionist, și un actor al visului, al imponderabilității și al transparenței. Lumea lui fragmentată, consolidată material și acreditată spiritual în grade diverse, măcinată de tensiuni aparente și gata oricînd să
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]