460 matches
-
erotism meduzant, fatal. Povestirea lui Vasile Voiculescu, Lostrița, sau povestirile lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate cu o periculoasă putere de seducție. Zâna lui Artachino poartă o coroană făcută din lujerul unui nufăr alb, frumoasa floare care crește în mlaștini. Lujerul se împletește ca un șarpe în jurul capului fetei, părul îi acoperă o treime din chip și aproape în întregime unul dintre ochi, decupaj cu efect de mască, acordând o și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Mihail Sadoveanu, care refac un spațiu fabulos, mitologic, Nada Florilor, sunt populate cu ființe înzestrate cu o periculoasă putere de seducție. Zâna lui Artachino poartă o coroană făcută din lujerul unui nufăr alb, frumoasa floare care crește în mlaștini. Lujerul se împletește ca un șarpe în jurul capului fetei, părul îi acoperă o treime din chip și aproape în întregime unul dintre ochi, decupaj cu efect de mască, acordând o și mai mare vizibilitate intensității tulburătoare a privirii. De o frontalitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ei se înalță pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se poate sublimat în extensia neverosimilă a gâtului. Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ. Ceea ce apare schițat fugitiv în aceste carnete, cu un anumit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
menită să sublinieze lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii corporalului, o spiritualizare a datelor fizice, ci dimpotrivă, se încarcă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale unei sexualități febricitate senzual, privirea este cea care indică florile, și nu invers. Există aici o simbioză între reflecție și visare, între spirit și expresia subtilă a unei dorințe, reveria. Floarea pare să exercite un fascin asupra tinerei femei, lujerul pe care se înalță urmează aceeași grație sinuoasă, insinuantă a brațului. În locul florilor, două frunze mari frunza se înscrie în tiparul iconografic al înfățișării Evei după izgonirea din Rai, ca emblemă a pudorii și consecință a punerii sexualității sub semnul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și la Pallady. Nu există aici nimic din senzualitatea nudului pictorului român, totul este sublimat la nivelul privirii și a unor simboluri. Floarea nu mai are nimic lilial, ea face vizibilă o atracție inavuabilă, este o floare a răului. Lujerul ei se lipește asemeni unui șarpe de coapsa femeii și, deși nu vedem acest lucru din cauza frunzei-paravan, îi atinge probabil sânul. La marginea de jos a tabloului, decupat de rama acestuia, se află un cap de bărbat, pe care se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
compoziția "coroanei". Partea cea mai interesantă, însă, o constituie un model decorativ care reia circularitatea medalionului, plasat în zona ombilicală, în zona stomacului. În centrul acestui medalion avem, de asemenea, un motiv decorativ floral. Urmând regula implacabilă a simetriei, doi lujeri se desfac de o parte și de alta, lăsând în mijloc un pistil stilizat. Avem o stilizare extrem de rafinată într-o ideogramă florală a trompelor uterine, o serie de linii se desfac din centrul anatomic al acestei figuri idealizate, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
relația. Ea își ține ochii închiși, într-o atitudine de ofrandă, iar mâna deschisă subliniază acceptarea și dăruirea. În dreapta, regăsim reformulat grupul din compoziția decorativă a Tainei. Trei femei reunite prin intermediul acelei coregrafii a pantomimei simbolice, împletindu-și mâinile asemeni lujerilor unor plante ornamentale. Există și aici taina, dar aceasta apare reflectată de cele trei femei ca mister al nunții spirituale, o unio mistica. Acest grup răspunde euritmiilor simbolice pe care le evoca Hodler. Fie taina nunții se răsfrânge asupra acestui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cuțescu-Storck situează personajele acestui triptic la distanțe relativ egale, pentru a evidenția o armonie deplină. Întreaga pictură se centrează în jurul unei femei îmbrăcate într-un veșmânt diafan, de culoare albă, deasupra căreia se închide o arcadă formată din corolele și lujerii florii-soarelui, către care ea ridică mâinile într-un gest de vot. Pictorița nu urmărește o activitate reală, acțiunea fiecărui personaj este menită nu să reprezinte o ocupație, ci să sprijine o armonie de ansamblu prin gestualitate, prin eleganța corpului împrumutată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
suferință, astfel încât chipul ei nu mai realizează acel contrast semnificativ, de tensiune erotică, cu chipul emaciat al sfântului. Chipul ei, văzut în profil, se delimitează printr-o linie de masa neagră a părului, gâtul apare ca imposibil de lung, asemeni lujerului unei plante, în genul gâturilor longiline pe care se înalță chipurile de mască cu expresii extatice ale Himerelor lui Paciurea. Tratarea are ceva similar hieratismului obținut printr-o intenționată elongație la un El Greco. Expresia ei nu evocă în niciun fel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]