4,609 matches
-
Se aude șuieratul trenului și lovituri de ciocan la intervale egale de timp, pe șinele de cale ferată. Kawabata Începe să soarbă din ceai și, după prima Înghițitură, ochii i se umplu de lacrimi. În depărtare, orașul pare un vapor luminat, pregătit de un mare bal. Cu obrajii lipiți de ferestruica murdară, Antoniu privește afară, și vede ca prin ceață, În depărtare beția de lumini a orașului, departe, inaccesibilă. Un sentiment de vinovăție față de propriul lui trecut și prezent Îl copleșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
studiam o șuviță din părul ei negru și mă minunam din nou văzând ce multe fire auriu-roșcate găseam. Avea părul foarte lung, complet drept, ca o coadă de cal, și poate la fel de aspru. Camera lui Georgie era cufundată în penumbră, luminată acum doar de focul din cămin și de trei lumânări ce ardeau pe polița de deasupra. Lumânările și câteva rămurele anemice de ilice aruncate la nimereală prin cameră erau cam tot ce putea produce Georgie în materie de podoabe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
al lemnului de afară și de mirosul de lut umed, proaspăt și curat din interior; acum însă mirosea doar a parafina din cele patru radiatoare cu ulei uriașe al căror miros, la fel de bine cunoscut, îmi trezea amintiri din iernile prost luminate ale copilăriei. — Altceva? — Păi, asta-i tot. — Și Palmer n-a mai spus nimic? — Nu l-am întrebat altceva. — Și zici că te-ai purtat frumos cu el? — Am fost adorabil. — Nu sunt convins că eu, în locul tău, chiar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
omenească. Trebuie să recunosc că sunt mișcat de felul în care a încercat să ne adune și pe mine și pe Antonia. — Ce mizerie! Ce porcărie! exclamă Alexander. — Ți-a scris Antonia? M-am întors să-i văd fața mare luminată palid de zăpada de afară. — Da, răspunse Alexander. Da, nu știu dacă ar fi trebuit să-mi dau singur seama... dar nu, așa ceva mi s-ar fi părut de-a dreptul imposibil. Adevărul e că scrisoarea ei m-a uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dar, cum nu era decât o singură sonerie, am apăsat. Din interior nu s-a auzit nici un sunet și, după câteva momente, am sunat din nou. Tot nimic. Am făcut un pas înapoi și am privit în sus la fereastra luminată și acoperită de perdea. M-am apropiat din nou de ușă și am împins-o încet, dar era încuiată. Am privit prin fanta pentru scrisori. Holul era cufundat în întuneric și nu se auzea zgomot de pași care se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sunetul bătăilor în ușă părea asurzitor. Am așteptat ca zgomotul să se stingă și, cum n-am primit nici un răspuns, am deschis ușa. În prima clipă lumina m-a orbit. În fața mea am văzut un pat dublu. Camera era strălucitor luminată. Șezând în pat și privind drept spre mine era Honor. Stătea puțin întoarsă într-o parte, cu picioarele acoperite de un cearceaf. Partea de sus a corpului era goală și cafenie ca a unei statuete de la prora unui vas. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ațintită asupra focului și capul tot plecat. Mângâie grilajul căminului cu piciorul gol. Pe când închideam ușa de la intrare l-am auzit ieșind din salon și îndreptându-se spre scări. M-am oprit și m-am uitat o clipă la fereastra luminată, întrebându-mă ce discuție îngrozitoare și inimaginabilă o fi având loc între cei doi. 21 Am urcat scările în urma surorii mele. Afară ceața era de un galben auriu, încărcată de particule sulfuroase. Respiram anevoie. Am iuțit pasul ca să ajung din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
repede, de parcă știam deja că îmi aduce vești proaste. Stătea cu spatele spre lumină, dar pe fața rămasă în umbră se putea citi o expresie la fel de rătăcită ca a mea. Fără să scot nici un cuvânt m-am întors spre încăperea luminată iar Antonia a venit după mine și a închis ambele uși. M-am dus până la fereastră și m-am întors cu fața spre Antonia. Arăta groaznic. Avea pe cap un șal de sub care îi ieșeau șuvițele de păr blond, încărunțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am ajuns în Hereford Square, mi-am scuturat apa de pe haină și am agățat-o în cuier și am intrat în salon. Focul ardea strălucitor în cămin și toate luminile erau aprinse. Draperiile nu erau încă trase și, prin fereastra luminată, se vedea magnolia încărcată de apă. Antonia, care citea lângă foc, sări să mă întâmpine. Avea deja un Martini gata pregătit și un castronaș cu biscuiți pe măsuță. Mă sărută și mă întrebă ce-am făcut toată ziua. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am instalat în salonul destinat plecărilor într-un colț îndepărtat și am deschis în fața mea un ziar. Mi se părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra imensă, avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala încălzită răsunau prin difuzoare glasuri greu de descifrat, adresând comenzi ritmate oamenilor care chiar păreau că le înțeleg. Totul semăna cu sala de așteptare dinaintea Judecății de Apoi. Am băut whisky, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Că i s-a dus buhul cum că agață pe stradă fete cu un aspect cât se poate de respectabil și, deși de la aparițiile lui de duminică dimineața la TV figura lui nu mai e absolut necunoscută unui segment mai luminat al publicului, în ciuda faptului că se prea poate să fie în drum spre apartamentul amantei lui oficiale, ca să ia cina, i s-a dus buhul că, în două-trei asemenea împrejurări, ar fi mormăit: — Uite ce, n-ai vrea să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Fabian, dar, pe măsură ce mă apropii de periferia Irvington-ului, încep să zăresc ici-colo câte o casă locuită de goi - și apoi ajung în Irvington și e ceva de groază: nu numai că în fiecare salon e un brad superb împodobit și luminat, dar până și casele sunt unite între ele prin ghirlande de becuri colorate, care vestesc lumii creștinismul locatarilor, iar la fonograf răsună necontenit acordurile colindului Stille Nacht, se revarsă în stradă ca și cum - ca și cum? - ar fi imnul de stat, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele lor de fețe, se gândi casierul, amintindu-și-l pe evreul cel tânăr, cu haină de blană, care se plânsese pentru că i se repartizase o cușetă cu două paturi; pentru două nenorocite de ore, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de-a dreptul să trebuiască să se dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el, femeia aceea subțire și Înaltă, soția lui. Liniștea era lucrul pe care ea și-l dorea mai mult decât orice. Dacă mi-aș fi putut permite o cușetă, se Întrebă ea, aș fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din minte gândurile legate de despărțire. Nasul ei adulmecase o urmă, și lăsând o jumătate de deget de gin pe fundul paharului, o luă spre ușă, În urma bărbatului. Acesta ieșise și pășea cu repeziciune de-a curmezișul holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
durerea de cap aproape că-i dispăruse În căldura și iluminarea dată de idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și triumfant pentru care mintea ei era foaierul luminat și o mulțime murmurândă și aprobatoare. Totul se potrivea, așa că se simți stăpână pe situație și Începu să calculeze cât spațiu or să-i acorde acolo În Londra. Nu fusese niciodată până acum pe prima pagină a ziarului. Mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie și, brusc, sentimentul că reușise să coboare de la Înălțimea acelui bloc, etaj cu etaj, din apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În Hamlet... Începu domnul Opie, dar dr. Czinner nu mai așteptă. Se ridică și făcu două plecăciuni scurte. — Noapte bună, spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întoarce după tine de la Belgrad. — Poate că nu-și permite să piardă atâta timp. — Îi va telegrafia consulului englez. — Sigur că da, spuse ea fără convingere. Evenimentele nopții trecute și descoperirea tandreței lui Myatt fugiră din ea, ca un debarcader luminat, undeva În Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ca la o alee Îngustă, invitând pe cineva să intre, dar terminându-se la capăt cu un zid fără ferestre. Mai existau și altele. Și se gândi o clipă la Janet Pardoe, care semăna cu niște străzi mărginite de magazine luminate și Încălzite, străzi care duceau undeva. Ajunsese la o vârstă când ar fi vrut să se căsătorească și să aibă copii, să-și pună pirostriile și să-și sporească tribul. Dar gândurile lui fuseseră prea limpezi. Îi aduseră iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
podea și stingi lumina din bucătărie. Stai în întuneric și privești casa de sus. De la distanța asta, pare perfectă. Perfectă, liniștită și fericită. O căsuță cochetă de cărămidă roșie. Ferestrele minuscule își aruncă razele peste peluză și pomi. Draperiile sunt luminate; galbene în camera copilului. Albastre în dormitorul nostru. Ca să uiți imaginea de ansamblu, șmecheria e să privești totul în gros-plan. Cea mai scurtă cale pentru a ajunge să închizi ușa în urma ta e să te îngropi în detalii. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar fi rău să vedem cum cuvintele își redobândesc puterea. Într-o lume în care descântecul ar fi cunoscut de toată lumea am avea parte de camuflaje de sunet. Ar patrula gardienii, ca în vreme de război. Însă, în loc să caute ferestrele luminate, ar ciuli urechea la zgomote și le-ar spune oamenilor să tacă. La fel cum autoritățile monitorizează poluarea aerului și a apei, aceleași autorități ar vâna tot ce este mai puternic decât șoapta, apoi ar opera arestări. Am avea elicoptere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]