1,553 matches
-
cailor cu un chiot prelung. - Diii căluții mei!!!... Pandelică părea că-și mai căpătase calmul, iar "durerile" îl lăsaeră aproape complet, în timp ce Naie îl consola umplându-i pahar după pahar. Acum trecuseră la un vin roze din Dealu Viilor, care luneca pe beregată... asemenea unui pârâiaș ce se coboară din coasta munților drept într-un butoiaș încăpător. Mușchiuleții, trandafirii, murăturile proaspete le deschisese apetitul la amândoi, că aproape uitaseră de necaz și de numărul paharelor golite, când Naie îi zise holbându
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Păi da, că sus nu l-ar fi lăsat Linda să-și facă crescătorie de șoricei. Cum părăsi bătrânul salonul, Linda se așeză în fața oglinzii, își trecu de câteva ori mâinile prin păr, apoi începu să fredoneze un cântec vesel lunecându-și ușor degetele pe burtă. John fusese singurul yankeu ce reușise s-o-nvingă. În sfârșit, s-a culcat cu el de mai multe ori și de fiecare dată când îl știa pe-aproape, prin împrejurimi, găsea ea un motiv
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umblă cu o bunda de oaie căci el spunea că are
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
mama, era însurat cu tânți Dumitra care mai fusese măritata cu un „plotoner” ce se prăpădise pe front la Oituz. Nea Gheorghe, zic și eu cum îi zicea toată lumea, era o huiduma de om cu un bârdăhan de pe care ii luneca mereu brăcinarul, din care motiv își salța mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umblă cu o bunda de oaie căci el spunea că are
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
dar și parteneră de dialog nocturn și diurn, poetul se lasă mângâiat, învăluit și chiar învelit de această misterioasă făptură, într-o emoție aproape tangibilă. În această atmosferă tainică “Când viorile dor” - “semn de tăcută tristețe” poetul “lasă arcușul / să lunece liber, / pe coarda gingașă”. Tot ce-i mai sfânt se adună în aceste acorduri de vioară, ca de pasăre măiastră. Dar ce nu a făcut poetul pentru ca iubita lui de o viață să revină în cuibușorul numit Acasă? A implorat
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
e verde frigul iernii dincolo de tine femeie o ceață moale ne-afundă-n uitare flori virgine mor peste amintirile noastre sub blândul adio ne facem și noi seară ne facem noapte și iluzie cornul nostru mai suna-va peste glorii peste timp lunecă spre abatoare trandafirii dați în floare ce odată-ți erau ție vrajă dulce de petale aruncate în drumul vieții un covor în a ta cale plângi cu fruntea-n perna albă și cu lacrimile-n ochi singură-n crivat de
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
de teoria literară, caută configurații și mecanisme. Așa se face că un studiu cât de cât aplicat și răbdător va releva, drept model al nucleelor prozastice (micro-evenimentele pomenite mai sus) cercul; și drept model al dinamicii textuale - cercul în rotire, lunecând pe axa inexorabilă a timpului. Sinteza dintre linearitate (curgerea vremii) și circularitate (complexul evenimențial) este eșafodajul edificiului romanesc. Cercurile întâmplărilor mărunte se succedă pe axa timpului, vărsându-se în macro-evenimente. Acestea, la rându-le, însumându-se, după același tipar, alcătuiesc
DASCĂLII, DASCĂLII DE MARIAN DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351285_a_352614]
-
însă poetul-om care a trecut, a văzut ceea ce este acolo, a revenit în fiindul lui teluric și, de atunci, a căutat să vorbească despre alb, ca simbol al purității, că acolo el poate sugera atât inexistența, cât și irealitatea: Lunecau baletistele albe..., baletistele sugerând nefiindul, o entitate cu un alt însemn al vieții: Tainic trezind complexul organic -, aici apare regretul poetului față de fiindul teluric, pierdut în mrejele firii și ale dorințelor grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
trezind complexul organic -, aici apare regretul poetului față de fiindul teluric, pierdut în mrejele firii și ale dorințelor grăbite ale trupului viu: Albe, stârnind instinctul satanic, dintr-odată, entitățile amăgitoare se descoperă, devorând interiorul și exteriorul templului divin construit în om: Lunecau baletistele albe (dansul lor, alunecarea satanică stârnește dorința luciferică a celor din lumea cealaltă de a devora construcția deusiană în trup). Vom descoperi la Bacovia o dorință nemărginită a apropierii de iubită, oricare ar fi fost ea, din lumea aceasta
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
ruginiu de frunze... Ne lași mai triști și-nsigurați iar, doamnă, Porți vântu-n plete, bruma ți-e pe buze. Ne lași tăcuți trudind pe brațul iernii Cu promoroacă-n suflet și pe gene Privi-vom iar cum se adapă cerbii Cum luneca-vor sănii prin troiene Cum se vor stinge-n șoapte felinare Sub geruri cum vor tremura castanii Colindul sfânt născând în fiecare Urări de bine când se schimbă anii. Și înc-o toamnă trece, trecem noi Mai avem, oare, vise îndrăznețe
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
-l întreba pe Praporică: ,,mâine cine-ți va mai lua locul, domnule Praporică? Azi trec cioclii, te buzunăresc și te duc la morga, te-amestecă cu toți morții și te fac cenușă, praf și pulbere...” O lacrimă, apoi alta, căzură, lunecară pe obrajii lui încinși, după care îl apucă un tremurat, ce era cu el, îl trăsese curentul, privi spre Cișmigiu și își aminti de pădurea lui de acasă, cumpărată proaspăt de la Eliza Câmpineanu, ce bine ar fi fost acolo în
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
amintiri mi se arată! Și îi așez în brațe miresme dulci de tei Prin care să-i mai mulțumesc încă o dată. Sub îndrumarea ei nenumărate taine Și-au scris etern asupra mea înțelepciunea, Izvorul nesecat de slove cristaline I-au lunecat pe buze precum rugăciunea. A inimii icoană îi va păstra mereu, Adâncă oglindire de recunoștință, Dulce zefir a fost îndrumătorul meu Ce m-a purtat prin zări măiestre-n biruință. Am fost printre acele flori de margarete, Pe care le-
ÎNVĂŢĂTOAREA MEA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346694_a_348023]
-
reci lumine, A cărei strălucire cuprinde infinitul. Și ochi-ți verzi sprânceana-ncet ridică, Când nerostite întrebări te cheamă, Lacrimă și iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta, prin vene-ți curge sângele regal. Portretul tău cu neplânsele lacrimi, Ființa îmi descântă, când pleoapele închid, Îl port în suflet, precum fugare patimi, Și nopțile supreme cu tine
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
Acasa > Poeme > Antologie > MISTUITĂ DE IUBIRE... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mistuită de iubire... Mușcă-mă cu gura iubirii mestecă-mă în fălcile ei și lunecă-mă în pântecu-i plin. Prin vânt, toarnă-mi licoarea-i în vene, cu ochiul zărilor adoarme-mă și cufundă-mă-ntr-un profund deochi până-mi vor sângera viscerele... Doar așa voi simți marea dragostei cum mă mistuie-n valuri și mă preface
MISTUITĂ DE IUBIRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346715_a_348044]
-
viceversa. O anume nostalgie după livezile iubirii accentuează vibrația afectiva a versurilor ei și în același timp, îi ascute simțul realului și terestrului. (“Mă rog să rămân totuși cât mai terestră”). Dar iată primul moment al căderii poetei din paradis: “Lunec pe partea arsă a palmelor/ Cât apa oglinzii m-ascultă/ tânăra femeie din unde/ Mângâie o pasare flamingo și cântă/ Nimeni nu află ce e-n inima mea/ Cine ca mine astfel și-a vrut-o/ Port încet sacoșa cu
ANGELA NACHE. FRENEZIE ŞI COTIDIAN. M.N.RUSU. VIAŢA STUDENŢEASCA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351027_a_352356]
-
cărbune,... la câtăva vreme după ce se termina- se povestea cu Codrin . Bietul desen în cărbune fusese, de fapt, un martor al .” Ion Croitoru, în Pornirea pe dinam, predă o lecție de morală șofe- rilor cărora, asemenea ceferistului Toderaș, le mai lunecă mâna de pe schimbătorul de viteze pe relieful magnetic al femeilor frumoase, pe care le lua ca pasageri de ocazie. Numai că de data asta, nu i-a re- ușit “strategia” folosită de-atâta vreme. Asistenta Dyana îi respinge de la prima
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
pe ușă afară, / Golesc o cupă cu vin fiert / Dar fără ea, e-amară...” realizând cu tristețe că“Și viorile dor”: “Când viorile dor / e semn / de tăcută / tristețe, / de lacrimi, / suspine, / de gând / în trecut / călător... // Lasă arcușul / să lunece liber / pe coarda / gingașă, / ascunsă, / vibrantă, / cu sunete-nalte / pline de dor! // Atunci vei culege / ploaie / de zâmbet, / de ochi / luminoși, /și vorbe / în sunet-cuvânt, / de pace / și-adâncă / iubire în cânt...” Cu gândul mereu ancorat de imaginea “celei ce
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
Regreta imens de câteva zile, de când, lucrând atent cu subconștientul său, așa cum se obișnuise și îl instruise în plus doctorul Cezar Nistorescu, a înțeles cât de grav a greșit. A revăzut a doua oară momentul în care a observat sania lunecând la vale, pe pârtie, singură. A văzut cu ochii minții și momentul în care unul dintre cei doi bărbați care o ajutau pe Laura să se ridice, făcea fotografii. Apoi, l-a identificat pe cel care o prinsese pe după umeri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
pomeni Cuminți și tandre, cum ne fuse soarta. Hai să dormim acum încă puțin Din ochiul stelei se vor scurge lacrimi Noi îngropati printre atâtea patimi, Vom sângera cuvintele cu vin. Adio, ție, noapte ce te plâng Cu vii luceferi lunecând sub pleoape Licorne vin în carne să se-adape Și-apoi bezmetice dansează-n crâng. (8) Georgeta RESTEMAN: EU ȘI TU... TĂCERILE DIN PRUND Eu și tu ... Tăcerile din prund Destine scrise în oglinzi ciobite Să nu-ngropăm speranțele tivite
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MONEDĂ VECHE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Lunecă sub schifuri lacuri Precum lebedele blând Gem cuierele de fracuri Și speranțe, așteptând Ploi din vechile primare Trec prin noi. De unde vin? Că mor șiruri de cocoare Alungate din suspin Că e viață. E și nu e Daruri sunt. Nu
MONEDĂ VECHE de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356439_a_357768]
-
Mare ( Cetatea de Scaun a Moldovei ), aducând aminte de vremurile și timpurile apuse. La acea masă îmbelșugata, unde limbile s-au dezlegat, au început să curgă poveste după poveste, însoțit de cântecul păsărilor și șoatpta din freamătul pădurilor din împrejurime, lunecând printre luminișurile lor către o parte din stăncile și zidurile cetății, cât și o parte a codrului, ce mi se părea atât de mic fiindcă era aproape de graniță. Tare m-am minunat de acea zi ! Așa mi-am dat seama
UN CHIP CA O ICOANĂ -MIRCEA MOTRICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355759_a_357088]
-
Și se opreau și păsările din zbor să iți vadă Delicată floare de lămîița Sînii tăi erau două pere coapte Pîntecul tău ce se unduia plin de dorință Te-am iubit în neștire o zi și o noapte Simțind cum lunec din ființă în neființă Apoi ai plecat spre lumi mai îndepărtate Secerînd cu trupul tău de zeița lanuri de bărbați Și căutînd alte iubiri, măi adevărate Dar eu mai simt și azi cum în sufletul meu fericită te zbați MĂ
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
și să mori Mai fericit că niciodată I n trupul tău de ciocolată Pudicei mele Diana O să-i aduc osanale impudoarei Felului meu de a-i gusta vieții toată dulceața Lăsînd la o parte toate acele cuvinte înfloritoare Care imi luneca peste rețină otravindu-mi viața Desfă picioarele, iubito, că trebuie să ne împlinim Esență de a fi nesocotind bună cuviință Fără falsă pudoare noi putem să nuntim Refăcînd din trupurile noastre primordială ființă Tu esti sfințenia gîndirii mele abstracte Eu
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
pe o creangă groasă de mesteacăn surâzând ploilor, când mângâierile lor devin acide. te gâdilă, nu-i așa? ironia lor se transformă în lauri din sticla prea frumos colorată. foșnește în inima ta un laur de gând. poemul se naște lunecând ca un steag cu flamura spre jos adusă iar vârful înțeapă cerul în centrul adevărului promis a fi dezlegat din lanțurile umanului. aștepți tolănit pe creanga aurită de visuri și taci a croncănit. dubioasă încercare a luminii de a surprinde
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
iubire. Și voi fi Singura-între noi, Ce nu a mers Degeaba la pieire. E dreptul vostru Să v-alegeți Moartea, Le spune-a treia, Plină de trufie. Dar numai eu, Voi dăinuii din toate. Eu voi cădea pe munte, Voi luneca ușor, Și-n timp, Va crește din mine Un izvor. Și mii de ani De aici-înainte O să sting setea Tuturor. Preocupate De mândria lor Și prea cuprinse-n sfat, Pierdură din vedere Că drumul se termină, Și toate trei Căzură
FABULĂ NETERMINATĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355975_a_357304]