1,124 matches
-
mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil acolo. Și, în tot acest timp, gândurile îi deveneau tot mai dezordonate și mai murdare, așa că atunci când termină treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de pete de cerneală ca să deduceți ceva, așa-i? întrebă Wilt. Dr. Pittman făcu o notă despre interesul arătat de Wilt pentru sânge. — Puteți deduce lucruri numai studiind forma pe care o au capetele oamenilor, continuă Wilt. Dr. Pittman își lustrui ochelarii cu un aer feroce. Capetele oamenilor nu erau tocmai partea din care să-i placă să deducă lucruri. Domnule Wilt, zise el, sunt aici la cererea dumneavoastră de a vă certifica integritatea mintală și în special ca să emit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
neierarhizat” când sună telefonul. Era directorul. — Vă mulțumesc, zise noul șef al Catedrei de Studii Liberale. Eva Wilt mergea veselă pe Parkview Avenue. Venea de la cabinetul medicului de familie. îi gătise lui Henry micul dejun, aspirase prin camera din față, lustruise podeaua de pe hol, spălase ferestrele, dăduse cu Harpic în toaletă, dăduse o raită pe la Centrul Comunitar „Armonia”, ajutase la xeroxarea unei cereri pentru crearea unei noi grupe de grădiniță, făcuse cumpărăturile, plătise lăptarul și fusese la medic ca să-l întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
își vând casa din Springfield și se mută amândoi aici, ca să deschidă Chowder Inn. N-o să uit în viața mea cât au muncit în primăvara aia, prima, ca să fie gata în weekendul de Ziua Eroilor. Totul merge ca pe roate. Lustruiesc la casa aia până lucește ca un pahar. Angajează un bucătar și două cameriste și pe urmă, chiar când să facă primele rezervări, Peg face o comoție cerebrală și moare. Acolo, în mijlocul bucătăriei, în plină zi. Acum e vie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Barba căruntă a tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curând, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sunt tot la locul lor. Mama le lustruiește În mod regulat, În fiecare săptămână. Și mai sunt și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fâl-fâl cu pămătuful, rapid. — Bună, tată, zic, pupându-l. — Emma ! Își duce o mână la cap, jucând surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se Întâmplă, oare ? Dumnezeule, o fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcându-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi vreun incendiu sau ceva de genul ăsta ? Katie și cu mine Împingem ușile grele turnante de la intrare și, ne privim nedumerite. Toată lumea parcă a intrat În vrie. Oamenii se foiesc În toate direcțiile, cineva lustruiește balustrada de alamă, altcineva lustruiește plantele artificiale, iar Cyril, directorul administrativ, Îi gonește pe toți, făcându-i să intre În lifturi. — Toată lumea În birou ! Nu vrem să vă vedem că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu parfum, alții fac ordine rapidă În hârtii și bârfesc aprins. Când trec pe lângă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dând mâna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atârn haina În cuier, când Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întâmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
întind picioarele, pământul mă primește. Mă salută, mă sprijină și mă laudă, indiferent cât de groaznic sunt. Stau în picioare, pământul se așterne sub mine, sincer și tăcut. Se întinde de la picioarele mele spre infinit... Ea își închipuie un manichiurit lustruind unghiile muribundului. Ca fascinat de propriile-i gânduri, Mao o apucă de braț, apoi continuă. Nu am prea făcut multe, deoarece visez toată noaptea că merg și mă întreb dacă nu sunt somnambul... Nu-mi amintesc dacă au fost sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare pardosite cu cărămizi puse pe cant și lustruite cu ceară de albine, scări interioare răsucite cu grație spre odăile de sus. Două statui din bronz, un arap și o negresă, așteptau la picioarele lor, oferind oaspeților tăvi cu fructe, nuci sau flori, după anotimp. Un cerdac încăpător în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vaze, seturi întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori și vase de ars mirodenii. Meșterii tapițeri primiseră încă de la începutul lunii comanda de a înlocui catifeaua veche a scaunelor și a canapelelor cu una nouă. Ucenicii lustruiseră toată lemnăria, de la picioarele scaunelor până la tocurile ușilor. Dincolo de zidurile hanului, însă, pe străzi și în casele lor, locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau ce anume hotărâseră părțile. Unii respirau ușurați. Încetau, în sfârșit, suferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lăsa tesla, lua lustruitorul... - Ce faci, Moș Iacob?, Îl Întrebam - când Îl Întrebam. De ce te oprești, că n-ai terminat de cioplit? - He-he-he, băi’țălu moș’lui, omu cât trăiește-și tot Însușăște ș’ tot ne-nsușât rămâne! N-ai Înțăles? Lustruiesc tăietura di teslă, bre! - De ce? Doar ai să vii cu tesla iară și-ai să tai tăietura lustruită!, ziceam eu, băiatul mamei, Învățătoare care Învățase logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
logică la Normala de la Chișinău. - D-apăi asta-i! Unii oameni cred că așchiile de la teslă pot să se prezante oricum ’naintea Giudecății de Apoi! Și nu! Așchia-i și è, om, trebuie să se prezante cuviincios tăietă din teslă, frumos lustruită din lustruitori’ - ai Înțăles? - Am Înțăles!, răspundeam eu pe dată, ca trezit din somn, adică fără să fi Înțăles mare lucru - Însă dacă Moș Iacob mi-l spunea... Sunt convins: dacă Moș Iacob nu avea printre sculele lui cai-de-bicicletă, praf-de-tobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
puse din nou telefonul în priză și încercă să-l sune pe șeful poliției, al cărui asistent îi răspunse răstit: — A plecat deja la o investigație, ceea ce era neadevărat. Șeful poliției nu putea fi deranjat deoarece, în clipa aceea, își lustruia pantofii la standul de pantofi din spatele gării. Conștient că nu avea nici un rost să îl sune pe perceptorul districtual, căci noul Colector Districtual nu sosise încă pentru a-și lua în primire postul, brigadierul încercă să sune la Departamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
renunțat la tot, dacă asta i-ar fi redat viața prietenei ei dragi. Fotografia era încadrată de o ramă din argint masiv, pe care fuseseră gravate cuvintele „Celei mai bune mămici din lume, cu dragoste, Milly“. La fiecare vizită, Jenny lustruia rama respectivă pân-o făcea să strălucească. Ridicând un colț al halatului, Susan a șters stratul de praf de pe noptieră, apoi a făcut un pas către ușă, ca să inspecteze dormitorul. Totul era în regulă, numai că femeia știa că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și sculpturilor mele, o masivă expunere de două minute În timpul emisiunii ei. N-am avut succes, Însă. Fie că avea o zi proastă, luptându-se cu managerii lipsiți de experiență ai trupelor În vogă, care erau prea ocupate să-și lustruiască imaginea ca să mai scrie și niște cântece, fie că pur și simplu ar fi preferat să nu mai audă de mine. — Uite, Sam, am fost foarte ocupată zilele astea, Îmi spuse ea scurt. Și Încă mai sunt. — Nu ai timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să străbată o grădină ca să ajungă În mijlocul instrumentelor pe care le Îndrăgește și le dezmiardă, pe care le unge și le lustruiește cu mâna lui. Adesea e Întovărășit de câte un astronom aflat În trecere. Primii trei ani ai șederii au fost consacrați observatorului din Isfahan, el a supravegheat construcția, confecționarea materialului, a pus la punct noul calendar, inaugurat cu pompă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
înspre casă, n-am îndrăznit s-o privesc pe Antonia drept în față. Era veselă și avea în ochi un fel de scântei. Mi-am dat seama că băiatul fusese Alfonso, pentru că schimbau între ei priviri de îndrăgostiți. Tata îmi lustruia în fiecare seară pantofii cu cremă maro. Talpa de la pantoful drept era groasă cât Călătorie spre centrul pământului, ediția cartonată. Mirosul cremei de ghete zăbovea în cameră toată noaptea. Tata avea regulat dureri de cap din pricina asta. Dimineața, prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se fi dezmierdat obrajii la fel, când fusese mic, ca și mie. În schimb, în ce-l privea pe John Wayne, nu mai eram așa sigur. Tata și-a pus costumul și niște șosete albastre și fine. Pantofii și-i lustruise cu cremă înainte de culcare, o dată cu ai mei. Îmbrăcat astfel, tata arăta bine. Dacă ar fi fost politician, n-aș fi șovăit să-l votez. Tata s-a privit în oglindă și și-a pieptănat părul de la tâmple spre ceafă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai câte unul. Aveau cămașa descheiată la gât, erau vlăguiți și înfricoșați. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea pielea jilavă și era proaspăt ras. Știam, fără să-l privesc. Aveam deja experiență. Când călătorești cu un tată ca al meu, devii experimentat. Tata s-a îmbrăcat ca la plecarea noastră de acasă. Costum și cravată. Și-a lustruit pantofii cu cremă, apoi s-a așezat lîngă mine. „Astăzi ajungem acasă. În avion primim în mod sigur ceva bun de mâncare și o să putem vedea un film sau chiar două. Ei, asta nu e ceva?” Pe aeroportul JFK, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În astfel de cazuri fanfara Începea cu un marș care se numea Bună pornire, iar marșul era deschis de trompete, trompetele În si bemol, de aur și de argint, bine lustruite la o ocazie ca asta. Trompetele se ridicau În picioare și cântau solo. Apoi se așezau și ataca fanfara. Să cânt la trompetă era singurul mod de a mă face remarcat de Cecilia”. „Altfel?” Întrebă Lorenza Înduioșată. „Nu era nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai multe și poate mai bune. De altfel, se făcuse ora șase și, deci, era momentul suprem să se gătească pentru diseară. Mai cu seamă că trebuia să-și aranjeze unele mici lucruri, să-și mai coasă câte ceva, să-și lustruiască ghetele, să-și perie costumul negru de camgarn pe care nici nu l-a prea îmbrăcat aici, încît s-ar putea duce cu el și la Palat. Voia să fie foarte exact la întîlnire, căci omul civilizat întîi după exactitate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
singură dată în jurul unui stâlp rece ca gheața. Acolo sus era minunat. Și astăzi mi-aș dori din toată inima să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit până devenise aproape străveziu, dar plin de minunate arabescuri, abia acoperea un petic de podea. "Buhara alb, veritabil, vechi de trei secole", ne spuse Egor, care-și pusese palma imensă pe capul lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
După doar cinci zile sînteți stăpîni pe voi și nu mai aveți nimic șovăielnic. Îi faceți semn tipului cu papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu acoperă decît jumătate. Vă ridicați tacticos, zîmbindu-i și făcîndu-i un semn prietenos cu mîna din ușă, ți-am lăsat banii pe masă. În clipa În care ajungeți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]