1,479 matches
-
draperii, roșii, le acopereau pe jumătate. Trecătorii pe care îi zăream pe aici nu erau niciodată grăbiți... loc de plimbare pe acest bulevard larg cu numeroase vitrine în care altădată erau expuse în multicolore lumini orbitoare blănuri scumpe, mătăsuri, galanterii luxoase, ceasornicării și bijuterii scânteietoare la prețuri atât de mari, încît te linișteai pe deplin contemplîndu-le: e perfect, îți spuneai, n-o să ai niciodată atâția bani ca să cumperi ceva din aceste vitrine, și chiar dacă nu gândeai ca Socrate ("ce de lucruri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se termine prost gluma noastră, în realitate șeful (era chiar șef al celui mai mare spital din orașul nostru) obținea locuri prin telefon. Pentru plăcerea farsei însă ne târâse pe toți pe la toate hotelurile, ultimul fiind Postăvarul, cel mai luxos, unde continuase să joace cu recepționerul bonoma lui glumă. După o săptămână petrecută printre bolnavi, vindecând sau iscălind certificate de deces, marele diagnostician (căci era vestit prin asta, veneau la el bolnavi și de prin țările vecine) se distra în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum îi plăcea să spună, și nu "fugit", din România sovietizată, la începutul lui 1960. A fost prin anii '50 laureat al cîtorva Premii de Stat, care echivalau cu sume astronomice, ce permiteau beneficiarului o viață cît se poate de luxoasă. Acum, pe toate căile: la radio, la TV, în ziare, în cărțile de interviuri cu Eugen Simion, cu George Pruteanu, Petru Dumitriu își pune cenușă în cap, conștient de faptul că a semnat pactul cu diavolul roșu și, ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la numărul 3, trăiește Molotov: plin de sine, mărginit, care nici pînă în ziua de azi nu s-a convins de nimic, impregnat pe de-a-ntregul cu sîngele nostru, și trece cu aer distins trotuarul ca să urce într-o limuzină luxoasă. O enigmă pe care n-o vom dezlega noi, contemporanii: de ce Germaniei i-a fost dat să-și pedepsească criminalii, iar Rusiei nu i-a fost dat? Cît de primejdios va fi drumul nostru dacă nu ne este dat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
totul să te doară, să te agreseze, să-ți smulgă suspine. Ce nu mai este normal, este să te doară la grămadă, nediferențiat, și bunele, și relele. Să te plângi că nu mai ai loc să te miști de autoturisme luxoase, de case de vacanță, de magazine și piețe, de librării, teatre, festivaluri și ateliere de artiști și să te miri că foștii tăi compatrioți supraviețuiesc totuși, într-o forfotă de neînțeles, fără să-și ia lumea în cap și să
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Formarea bugetului din câștigurile emigranților, ale "căpșunarilor" ori din diferențele de salarii dintre Est și Vest, din alte speculații se încheie la sume mereu mai joase. Mulți emigranți și-au investit câștigurile în imobile disproporționate și infrastructuri depășite, în automobile luxoase și călătorii exotice, iar acum amână datoriile făcute la bănci. Vilele se umplu de păianjeni. Pe canalele indiferenței, avuțiile se scurg ireversibil în conturi dubioase. Deprofesionalizarea și aculturația se extind. Miturile ideologice infestează modelele culturale individuale și de grup, generând
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din apartamentele cu "proiecte-tip" afectează adesea structurile de rezistență, iar multe din locuințele construite pe lângă marile orașe și în satele țării au linii arhitecturale de împrumut și execuții cu garanții îndoielnice. După decenii de absență au reapărut cartiere rezidențiale luxoase, case spațioase cu mii de metri pătrați amenajați în stiluri moderne, dar și cu costuri pe măsură în anotimpul rece. Cenușiul de altădată este înlocuit de culorile zugrăvelilor vii, aruncate peste anvelopările termoizolante (cu termene reduse de garanție). Dotările interioare
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în comportamente tot mai vulgare și cu ținutele țepoase, neîngrijite, de sub care transpar și unele trăsături delicate ale unor femei, copii și tineri, iar uneori și ale câte unui bătrân care a reușit să nu-și umbrească complet ființa. Bogătași luxoși pe dinafară nu mai au ochi să privească la semenii lor, fără "norocul" de a poseda bolizii gonind nebunește pe șosele ori ocupând sfidător trotuarele înțesate. Ca și "majoritarii", "minoritățile" nu se mai ajută între ele ca altădată fiindcă s-
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
presupune noi suferințe fizice, mentale și sufletești. Dar "oamenii postmoderni" sunt mai reactivi față de "modernii propriu-ziși". "Reîntoarcerea la natura curată", la "pământul strămoșesc" sunt invocate de cei (tot mai numeroși) ce nu-și pot permite concedii în stațiuni curate și luxoase. Căci societatea e tot mai dezbinată. De o parte, câteva zeci de mii de îmbuibați, mulți dintre ei rătăciți și în "clasa politică", iar restul, de ordinul milioanelor, își câștigă cu greu traiul zilnic. Sunt și mulți care și-au
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
din Bashevis-Singer. Le-a plăcut enorm și Cititorul lui Schlink. De atunci îmi spun "povestitoarea". Nu-i rău. Dau cu zarul, mut și mă aud vorbind despre Pianistul și despre Polanski. Tăcerea apăsătoare e spartă uneori de zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
sunt Zaouf, Hafa și ceilalți, cu care o să te înveți." Se gândi o clipă la echipa ei de cercetători, cu care venise și se strădui să-i regrete. La supa de linte pe care o mâncase ultima oară, în hotelul luxos și climatizat, și la fața ciupită a etnologului cu care stătuse în restaurant. Se gândi la biroul ei, cu creioanele perfect ascuțite, așezate frumos, în suportul cu numele corporației și toate îi părură îndepărtate. Se gândi la prietena pe care
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
direcția propriilor interese.) În asta să fi constat, fie și parțial, „geniul”, „cartea de joc norocoasă” a lui Curzio Malaparte? Repet: nu știu; nu-mi stă în fire „să-i judec pe alții”. Instalat pentru cîteva zile în cel mai luxos hotel din Trieste (unde închiriase un întreg apartament, deși - cum o să arăt la sfîrșit - în adîncul lui era umil și milos), într-o bună zi, ne-a făcut o vizită. Dar ambianța sărmanei mele case era tristă, cenușie; în plus
Umberto Saba - Scrisoare către Linuccia () [Corola-journal/Journalistic/2822_a_4147]
-
mare, Alexandra, care a murit la vârsta de șase ani și jumătate, înainte de nașterea ei. Maria Alexandrovna însăși a fost aproape de moarte de o boala gât, la vârsta de șapte ani. Copilăria și-a petrecut-o în palate mari și luxoase pe moșii deținute de Romanovi. Principala reședință a familiei era Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg care avea 1600 de camere. Vara, familia stătea la Palatul Peterhof, un complex mare cu ferme, vile și diverse pavilioane în Golful Finlandei. De la
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
sta după gratii, jupuiți de bani, în care circulația să fie oprită din nou cînd trec mai marii noștri (și-așa polițiștii devin fiare care stau să-ți sară direct la carotidă dacă mai clipești cînd se scurg pe bulevard luxoasele mașini ale conducătorilor iubiți), în care familiile vor suporta represalii pentru cele înfăptuite de unul din membrii lor. Nu e departe ziua cînd va veni în redacții omul din partea Cenzurii care să aprobe sau nu materialele înainte de a fi publicate
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
Opera Bastille la Paris) și ține de politica tuturor teatrelor mari de a atrage și alte categorii de spectatori decât cele tradiționale; în plus, de ce să ne agățăm de prejudecăți? muzica este inspirată, bine scrisă, spectacolul se pretează la montări luxoase. Este miza pe care a mers, în principal, și versiunea de la Operă. Scenografia somptuoasă semnată de Viorica Petrovici transmite vizual atmosfera textului; reușite sunt îndeosebi actul I cu delicatele tente Jugendstyl și exuberantul act final, aplaudate la scenă deschisă. Costumele
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
animale către gurile hulpave ale oamenilor. Mașinăria simultană a lăcomiei și hulpăviei jertfește individualul În favoarea ego-ului corporatist, Încarcerînd trupul Într-o celulă de grăsime și orice milimetru furat din tihna trupului sfîrșește În spațiul corporatist. CÎndva, existau vapoare cu cabine luxoase, trenuri cu minunate vagoane de dormit și avioane cu saloane elegante În care doamne zvelte stăteau la taifas cu domni arătoși, sorbind cocktailuri din pahare de cristal. Călătoria era, În sine, o aventură demnă de invidiat, deși, de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ori mai mare decît apartamentul lui și foarte bine plasat pentru scopurile lui. În spatele obloanelor, fereastra dă spre fațadele ambelor clădiri, a lui și a nebunului. Apartamentul are propriul patio și o piscină mică și ovală. Mobilierul este confortabil, chiar luxos, În special patul faraonic. Camerele sînt impersonale Într-o manieră neplăcută: aerul tremură de strălucirea „de după“ a unor Întîlniri fugitive și a unor petreceri improvizate; comiși voiajori, participanți la conferințe și tineri În luna de miere au făcut aici lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bine”. Istoria românilor trece și prin Trianon Dacă nu ar fi fost primul război mondial, poate că noi, românii, am fi știut mai puțin despre Versailles și despre Trianon în orice caz, le-am fi cunoscut ca pe niște palate luxoase, în care regii Franței își duceau existența de conducători ai unui stat înfloritor și puternic, cu un rol de prim rang în politica internațională. în realitate, Versailles este un adevărat complex de palate, care a avut, în istorie, un cuvânt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
ușa s-a închis, Amanda a emis un urlet de frustrare care nu era generat, în totalitate, de durere, ci și de maternitatea Cavendish. Amanda se afla în holul de la Fitzherbert Place, zbierând la muncitorii care îi instalau noua și luxoasa bucătărie, când au apucat-o junghiurile. Imediat ce au devenit mai profunde și mai de durată, transformându-se în crampe, Amanda a alergat la telefon și l-a sunat pe Hugo. Când, furioasă până la apoplexie, a constatat că mobilul lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a dat seama că s-o întrebe cum era în casa lordului ar fi fost o adevărată nebunie. Dar întrebarea nu era necesară. La zece minute după sosirea asistentei Harris, Hugo știa deja că ea avusese la dispoziție un apartament luxos, complet autonom, în aripa de est de la Fairbourne Hall. Iar Fairbourne Hall era o proprietate grandioasă, văruită în crem, care era așezată în mijlocul unui parc întins pe dealuri. Adică nu era o casă detașată, cu o structură cam șubredă. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu mai reprezenta o problemă. Mai degrabă, era gâsca care făcea ouăle de aur sau măcar le conținea. Era mai mult decât o proprietate care-și scotea banii din multiplele utilizări pe care le avea: primele trei etaje reprezentau căminul luxos pe care-l împărțea cu Jake, în timp ce ultimele două nivele și pivnița adăposteau înfloritoarea și din ce în ce mai lucrativa afacere La Gunoi! Perspectiva mai populistă pe care Tarquin o propusese și pe care Jake i-o schițase lui Alice se dovedise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Acesta este tribul Karen, spune Roxanne. După cum vedeți, e un loc primitiv, secolul XX nu a ajuns aici. Tăiați. Dwight cercetează o colibă mică făcută din rădăcinile unui copac. Obiectivul se mișcă de sus În jos. Acesta este cel mai luxos hotel din zonă, spune Roxanne. Camera trece peste un pâlc de copaci. Tăiați. Un festin și fețe zâmbitoare. Prietenii lui mănâncă. Fac cu mâna: —Bună, mama! Bună, mama! Bună, mama! Asta e noua noastră casă... —O să Învățăm cum să gătim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
despre o veche manufactură de textile, care a funcționat lângă Iași, la Chiperești, încă din 1766, sub oblăduirea statului. Fabrica sau cherhanaua, folosind termenul turcesc obișnuit atunci, a viețuit doi ani. Domnitorul ar fi izbutit să impună postavul său ieftin luxoasei boierimi moldovene. „Împăratul” din Constantinopol - aflăm dintr-o altă scriere a lui Iorga- primi el însuși o „bală” din Chiperești, trimeasă pentru a arăta destoinicia vasalului. Douăzeci de ani mai târziu, de data asta chiar în Iași, își începea producția
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
2000 Întoarcere fără glorie, dar plină de speranță în Elveția. Sunt admis ca doctorand la Universitatea din Geneva. Punct și de la capăt, sentiment tonic că de astăzi încep o viață nouă. Sunt singur, deocamdată, într-un apartament imens, alb, mobilat luxos, dar minimal, un "experiment" locativ al Universității din Geneva, pentru modica sumă de 420 franci pe lună, o bagatelă în raport cu prețurile de pe piața imobiliară din Geneva. Totul este nou, "miroase a nou", acel miros atât de greu de descris în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai multor studenți de mai multe naționalitați și culori. Un exercițiu de socializare aproape obligatoriu în care am fost ajutat de un vin roșu să supraviețuiesc unor convorbiri stupide și fade. 29 octombrie 2000 "Campusul" Chemin Vert (în realitate, două luxoase blocuri de locuințe, aparținând Universității din Geneva) a fost prevăzut la subsol cu un soi de "sală polivalentă", care ar trebui să slujească sărbătorilor de tot soiul, discotecă etc. Atmosfera este rece, de beton armat, la propriu și la figurat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]