759 matches
-
de patimă, îl duru mai cumplit decât orice pedeapsă. De atunci, simte o cumplită suferință lăuntrică, care îl roade, îl roade neîndurător și astăzi. - Iartă-mă, Fata!... Iartă-mă, că n-am vrut!... gemu el atât de îndurerat, atât de mâhnit, încât îl duru carnea de pe el. Iartă-mă, Fata... Te rog, iartă-mă! Strigă în el durerea mistuit de gânduri rele. Singura lui speranță era iertarea, și, numai Vasilica i-o putea da. În urechi îi reveneau și acum după
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fii răbdător!... Așteaptă... dacă ești bun toate se vor îndrepta... Dacă nu, chiar dacă nu reușești tot fericit trebuie să fii și așa!... Însemnează că mai mult nu e cu putință, Și, atunci, de ce să vrei mai mult!... de ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ce poți!” îi șopti gândul. Ar fi vrut să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina ore în șir. Sufletul și-l simțea secătuit de suferință și singurătate. Nu mai găsea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fii răbdător... Așteaptă! Dacă ești bun, toate se vor îndrepta. Dacă nu... chiar dacă nu reușești, tot fericit trebuie să fii și așa. însemnează că mai mult nu e cu putință... Si atunci de ce să vrei mai mult. De ce să te mâhnești pentru ce nu poți face!.. Fă ce poți... Roagă-te!”, îi șopti gândul. Prin minte îi trecu o cugetare din Sanscrita indiană... ”Soarele răsare roșu si tot roșu el apune, Omul bun, în zilele rele, e tot bun ca’n
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a lovit și m-a înșelat. Apoi bea de nu mai știe ce vorbește și ce face. Năravul din fire, n-are mântuire! Mama lui Petre nu mai scoase o vorbă și plecă așa cum a venit. Pe drum se mâhni așa de tare de această situație că se sufocă, nu mai putea să respire. Se așeză pe o băncuță la poarta unei vecine să își revină. Se gândea acum; ce-o să facă fiul ei cu atâta gospodărie pe cap și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
văd eu ce fac cu ăsta. Olimpia ieși suspinând, iar Stănică o urmă țanțoș, după ce dăduse ceremonios bună seara. Simion, calmat cu aceeași repeziciune cu care se înfuriase, cu aerul chiar de a nu ști ce s-a întîmplat, privea mâhnit la ghergheful lui și la ghemele de lână risipite pe jos și se aplecă să și le culeagă. Otilia se repezi și-i adună toate lucrurile, punîndu-i-le pe măsuță. - Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spună de-a dreptul, discret. Chinul lui Felix crescu cu trecerea zilelor, fiindcă răceala Otiliei, dacă ea era pricina, era definitivă, iar circulația scrisorii nu mai putea fi urmărită. În ziua când orice speranță păru pierdută, Felix fu atât de mâhnit, încît uită să se mai întoarcă acasă la prânz. Îl cuprinse o frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de detectiv. Se culcă târziu după miezul nopții, răpus de emoțiile zilei, și se deșteptă abia la prânz, când soarele era sus pe cer. Peste noapte visase că făcuse cu Otilia ceea ce i se întîmplase cu Georgeta și fu profund mâhnit. I se părea că profanase o imagine sfântă. Se spălă ostentativ cu apă rece, încercă să înăbușe toate emanațiile răutăcioase ale visului. Să meargă în oraș, nu mai era vreme. Se dădu jos în curte, să se plimbe. Abia atunci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Moșierul bătu darabana cu degetele, oftă, întoarse capul spre Otilia și zise, în sfârșit, în chip de închiere: - Domnișoara Otilia e singură în măsură să judece înaceastă materie. Suntem toți nimic altceva decât niște bieți oameni. Felix fu așa de mâhnit de ieșirea lui inconștientă, încît, profitând de un moment de neatenție din partea celorlalți, se sculă de la masă și se pierdu prin curte. La un moment dat, ieși din ogradă cu mâinile în buzunar și capul gol, și se plimbă pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aduci aminte când te-am vârât în cristelniță? Phii! era și atunci un ger al dracului. A fiert țuica aia? Că tare mă dor încheieturile! "Precum oțetul la rană și fumul la ochi nu folosește, așa boala, căzând în trup, mâhnește inima." - Da' dumneata, fiule, nu mănînci? întrebă părintele pemoș Costache. Bea colea din vinul ăsta. Are porc de câinele cela de Cristache un vin dumnezeiesc, de pus în grijanie. - Tata a fost cam bolnav, explică Otilia, nu are voie sa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
închinîndu-se larg. Popa Țuică, dăruit de Otilia cu o altă ceașcă de țuică, întrebă pe fată dacă mai are "Țambalul" cu care o auzise cântând o dată. "Țambalul" era, după el, pianul. Moș Costache, care altă dată ar fi fost foarte mâhnit de consumația prea mare de vin și de alimente, în casa lui, acum părea preocupat de alte gânduri. În cele din urmă izbuti să întrebe, în șoaptă aproape, pe părinte: - O-o-oare crezi că este lumea cealaltă? - Nici vorbă, cuvintele Mântuitorului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ieși și te depărtează de la robul lui Dumnezeu, carele prin cuvânt toate le-a zidit". Văzând că bătrânul e cam amețit, părintele se ridică de pe scaun: - Hai să mergem, cuvioase, că e târziu și lumea e mîhnită,ca după întîmplări de acestea. Popa Țuică bău restul de vin din pahar și se porni cu regret spre ușă. Acolo se opri și spuse din nou Aurichii: - Când vei aduce la dreapta cale a credinței pe ovrei,vino, fiică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este o taină. Spre deosebire de cel mediatizat, care nu depășește, în tainica ierarhie, rolul unei subrete papale. Mulți ani, Adevăratul Papă, cel Secund, a preferat să se reculeagă într-o binecuvântată defensivă, precum și în grădinărit. De abia după anii Marelui Război, mâhnit de fervoarea cu care se măcelăriseră catolicii între ei, Adevărata Sa Sanctictate a conces ca, punând în practică o mai veche propunere a lui Robin, să unească Europa într-un fermecător și puternic regat catolic... Eu eram catolică. Cocondy e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ieșit. Într-o seară, ostenit și descurajat, Patrick s-a urcat pe un taluz de pământ înalt pîn' la cer și a privit, timp îndelungat, la construcția aceea. Avăzut el că nu-i ieșise prea bine și s-a mâhnit în sufletul lui. De disperare, și-a dat apoi drumul din vârful turnului de pământ și, până jos, a pierit de inimă rea... Să vă arătăm gheata, insistau, zdruncinați, cei care ne transmiseseră condoleanțele, uitând mereu că ne înmînaseră deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trebuiesc?! Bărbații își mângâiau obrazurile aspre și răspundeau în dodii: - Nici noi n-avem multe, și uite că trăim... Adică dumneata ce-ai vrea să facem? - Să le cumpărăm, taică... - Le cumpărăm, dar cu ai cui bani? Preotul se ridica, mîhnit: - Văd eu că în casa asta stă Diavolul! Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pica. Ioanide, la rândul său, ca și Hamlet, ardea de nevoia de a ști cum a fost omorâtă fata lui. Madam Ioanide nu aflase decât lucruri vagi și evită pe cât cu putință discuția pe această temă spre a nu-și mâhni soțul. Un fapt era sigur: Pica plecase cu Gavrilcea și fusese împușcată. Dar unde? Din întîmplare, Ioanide se întîlni cu Hagienuș, care, luând o figură lamentabilă, se scuză că n-a plătit ceea ce datora. Arhitectul făcu un semn de indiferentă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt construcții baroce superbe!Ce are biserica lui Ioanide, nu-i grandioasă? . - Parcă e un hangar, un depozit de tramvaie! . - Cât ești de nedrept! se mâhni Gaittany. După aceea, fără să-și schimbe părerea fundamentală, păstră mai multă rezervă în apreciere, căutând a combate timid ostilitățile și a susține aprobările. În public se răspândi, nu fără concursul lui Smărăndache, zvonul că Ioanide a căzut la misticism
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impune respectul Proprietății, ci pentru a modifica, altera, transforma, echilibra, pondera și organiza proprietatea, creditul și munca. Or, acest lucru presupune faptul că se atribuie Legii, și prin urmare Legislatorului, o putere absolută asupra persoanelor și proprietăților. Putem să fim mâhniți de acest lucru, dar nu putem fi surprinși. De unde ne extragem noi ideile în această privință și până la noțiunea de Drept? Din cărțile latine, din Dreptul roman. Nu am formulat o teorie proprie a Dreptului, dar îmi este de-ajuns
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
puțin credința noastră în Stat și să o mărească pe aceea în Umanitate. Voi încheia cu câteva cuvinte asupra Asociației pentru Libertatea Schimburilor 25. I s-a reproșat mult acest titlu. Avdersarii săi s-au bucurat, partizanii săi s-au mâhnit de ceea ce ce atât unii cât și ceilalți considerau ca fiind o greșeală. "De ce semănați în felul acesta neliniște? spuneau aceștia din urmă. De ce înscrieți pe drapelul vostru un principiu? De ce nu vă mărginiți să reclamați în ceea ce privește tarifele vamale aceste
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Armoniile economice trebuiau să aibă un al doilea volum. După ce a expus armoniile binefăcătoare ale legilor economiei, Bastiat dorea să facă tabloul perturbărilor funeste pe care aceste legi le-au suferit în toate timpurile; dorea să demonstreze că relele care mâhnesc umanitatea provin nu din legile naturii, ci din infracțiunile pe care oamenii, în ignoranța sau în perversitatea lor, le-au comis față de aceste legi; dorea să dezvolte, motivând-o, admirabila apoftegmă a lui Quesnay: "Trebuie să ne păzim foarte atent
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
-i ies în cale nechemate în fiecare clipă, verigi mărunte și neglijate, care compun lanțul trainic al singurei fericiri adevărate. Este bine să ne bucurăm de ceea ce avem noi, fără a ne situa în comparație cu alții. Nu găsești fericirea dacă te mâhnește faptul că altul este mai fericit ca tine. Când vezi câți sunt înaintea ta, gândește-te la câți sunt în urma ta" (Seneca). Mai mult, omul înțelept, înzestrat cu o minte superioară, nu se bucură și nu se întristează, pentru că știe
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
gărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urechi și le intră sub haină. Schițez, fără nici un succes, un zâmbet de recunoaștere către unul dintre tinerii robuști. Mă ignoră cu desăvârșire, fapt care, pentru o clipă, mă mâhnește nespus de tare, întrucît mă legănam în iluzia că se lămuriseră în privința mea și că mă acceptaseră ca pe un tip OK. Ei bine, nici vorbă, sânt hieratici la culme, nici un mușchi nu li se mișcă pe față și au
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
doi principi slavi, care își are începutul de la proclamarea lui Milan ca rege al Serbiei. De-aceea vom trebui să cercetăm mai de aproape cum de un titlu pe care Milan Vodă nici nu l-a primit încă poate să mâhnească pe voievodul Munților-Negri. Țara acestui din urmă, săracă și muntoasă, e patria acelor tipuri aproape omerice, acelor eroi legendari cari răsar din baladele popoarălor în genere. Născut din familia de viteji a Negușeștilor, domnind preste o rasă de răzăși liberi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
colegi mai tineri, pe care nu-i dojenesc: vor regreta ei, toată viața (dacă au suflet și minte) că și-au dat frâu la "bube, mucegaiuri și noroi" , din ei, relativ la un om care a muncit susținut toată viața. Sunt mâhnit că unii frustrați varsă venin când ar trebui să viseze să ajungă ca mine. Și nu cu limbajul suburban se ajunge la respect și performanță ! Filmul "A FOST SAU N-A FOST?" cu TV Vaslui, sau o secvență a existenței
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
povestitor fără zvâcnirea talentului. Când nu e băgat în seamă, ori e geniu necunoscut, ori pustiu ! Dar TREBUIE CONTINUAT| fie și pentru că dă certitudini într-o muncă ingrată și deseori prost plătită, deși e frumoasă și de viitor ! Desigur, mă mâhnesc detractorii care sub acoperirea anonimatului (sub care vor tot rămâne) emit judecăți de... oameni tâmpiți ! Dar, Observ cu satisfacție că 90 % dintre nominalizați (cei care contează) mi-au fost elevi, activează sau au lucrat la acest grup de presă. 4
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
în slujba răspândirii adevărului, ceea ce implică smerenia autentică, iar ca urmare atenția se mută de pe sine însuși pe ceilalți: Multe lucruri, chiar apropiate, încă îmi scapă; Mâna Celui Prea-înalt mă va corecta încă în multe lucruri. Dar aceasta nu mă mâhnește. Aceasta mă și bucură, aceasta mă și întărește în credința că nu concep și nu conduc eu totul, că eu nu sunt decât o sabie bine ascuțită atârnând deasupra forței impure, o sabie vrăjită, capabilă s-o taie în bucăți
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]