560 matches
-
de la treabă, așa cum mă găseam, numai în izmene, aplecat deasupra acuarelei de pe masă. - „Rudolf, dar perinile poate să le pună la fereastră?...” - „Lucrez!” repetai cu dinții strânși. - „Dar oala poate s-o scoată?...” Și atunci, turbat de mânie și totuși mâhnit, am deschis ușa și i-am azvârlit în cap toate pensulele grase de culoare. „Nu știu ce să încep...” - astfel se văita Rudolf, icnindu-mi în față duhoarea băuturii. Pajiștea cu iarba fragedă și cu pomii încărcați cu floarea, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
magnific dar suferind, decis cu orice preț, chiar și cel al propriei demnități, să culeagă un bob de mazăre rostogolit Într-un ungher al vizuinei.“), Încă nu s-a vindecat. Theodora nu se miră, căci a bătut la mașină scrisorile mâhnite ale lui Henry James către mai tânărul scriitor, pe care până atunci contase ca prieten și admirator. Dar un alt nume este cel care provoacă cea mai puternică reacție negativă și cea mai mare surpriză, atunci când Theodora citește cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca pe niște mărci de săpun. — Desigur, nu-ți propuneam ceva atât de vulgar... zise Du Maurier. — Dar, dacă domnul Gladstone ar scrie o cronică despre Muza tragică, asta s-ar putea să aibă efect, spuse Henry cu un zâmbet mâhnit. În cazul prietenei mele Mary Ward a avut. Dar nu cred că o va face. — Robert Elsmere? se strâmbă Du Maurier. Am primit primul volum de la Mudie. Nici eu și nici Emma nu ne-am mai ostenit să le citim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să simtă că totul era din vina lui. Din pricina cui s-a întâmplat totul? Din pricina ta. —Claire, te rog, ia loc, mi-a spus James dându-mi încet drumul la mână. Își juca bine rolul, afișând un chip palid și mâhnit. O clipă m-am simțit vinovată. Dumnezeule, nu aveam nici o șansă să câștig. —Relaxează-te, James, i-am zis cu răceală. N-o să fac o scenă. James a avut bunul-simț să pară rușinat. — Nu de asta îmi fac griji, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
metrou, să traversez pe partea cealaltă, să mă întorc direct la apartament și să-i spun că am greșit și că ar trebui să încercăm din nou. Dar n-am făcut asta. Și proastă cum eram, confuză, uluită, nedumerită și mâhnită, chestia asta mi-a spus ceva. Dacă l-aș fi iubit într-adevăr, dacă mi-aș fi dorit cu-adevărat să fiu cu el, atunci m-aș fi întors. Deci știam că procedasem corect. Cel puțin așa credeam. Și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că PRM și PSM sînt două partide minunate, „programul PSM-lui fiind emanat din nevoile maselor de muncitori și țărani”. Încă o emanație a nevoilor maselor și rămînem definitiv fără nule. Așa cum vine spre sfîrșitul altei reviste, Democrația, un inginer agronom mîhnit din comuna Ciupa, vine direct de la cîmp, „mirosind a lan de grîu” și zice că „În România s-a terminat de mult cu secerile, grîul se strînge cu combinele, deci recoltăm”. Că vine Paștele. Și, cu toate că de la o vreme plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
articol, Săraru ne spune c-avem foarte multe scenarii iar „izvorul lor subteran e alimentat cu o generozitate a investițiilor care nu poate să nu trezească semne de Întrebare”. Ceea ce nu-i trezește domnului director semnul de Întrebare, deși constată mîhnit că „proliferarea Îngrijorătoare Împrumută atributele unei diversiuni”, este cauza inițială a diversiunii. Cei care-ar fi putut răspunde unor Întrebări existențiale despre moarte, de pildă moartea a mie de oameni trași pe sfoară cu pușca, n-au răspuns ori au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o fac vreodată. Nu crezi că știu că de-asta mi-e teamă? Să revin la ce-a fost a doua zi. Nu te-ai lămurit? O vedea a doua zi, când venise la lucru obosită, trasă la față și mâhnită; primise un telefon în care i se spunea că ar fi trebuit să se prezinte la lucru încă de acum două-trei ore, nu știa unde? Pălise. A cerut explicații. Aflând, abia atunci, ceea ce fiecare dintre cei trei activiști știau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost într-adevăr o seară foarte plăcută. Toate capetele se întorc. A vorbit Tabitha. — E minunat să mai ieși din casă și să te plimbi. Nici nu vă închipuiți. Numai că...Tabitha se încruntă și fața ei capătă o expresie mâhnită, rătăcită. Numai că... mă gândeam cât de minunat ar fi fost dacă în seara asta ar fi fost și Godfrey aici. Se lasă o lungă tăcere, spulberată în cele din urmă de Lawrence, care spune, încercând să afișeze o sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Trase aer În piept. — Mă simt bine. Nu pari bine. Dă-mi voie să te Însoțesc undeva, să bem ceva. — Nu trebuie să te deranjezi. — Nu-i nici un deranj. Probabil că trebuie să te duci undeva, nu-i așa? Părea mîhnit. — Ei bine, de fapt, am promis că trec pe la fratele tău, la domnul Mundy. Cred că n-o să-l deranjeze să mai aștepte o oră, sînt sigur. Haide. O trase de braț. Ea se Întorsese să se uite de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făceau să se contracte, să i se facă rău. După ce cuplul se depărtă, se uită din nou la Helen și-i zise: — Spune-mi că n-o să fii nefericită În seara asta. — O să fiu extaziată, spuse Helen cu o voce mîhnită. — Spune-mi că n-o să te simți singură. Spune-mi... Spune-mi c-o să te duci la cîrciumă și-o să te faci criță, o să iei un băiat, un soldat... — Ai vrea să fac asta? — La nebunie, zise Kay... Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu mi-ai spus? Dac-aș fi știut... N-are importanță, zise Helen. Pe bune. E-o prostie, dar toată chestia asta te face să te simți ca un copil. Toată lumea conspiră. Kay mi-a dat o portocală, adăugă ea mîhnită. A scrijelit La mulți ani! În coajă. Julia Îi Întinse un pahar de vin roșu. — Mă bucur c-a făcut-o, spuse ea. Mă bucur că te simți ca un copil. Aș fi preferat să n-o facă, zise Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
susținerii unui astfel de remediu. 165. Această lucrare, începută în anul 1832 și încheiată în următorul, a rămas adormită în biroul autorului, aproape uitată, nepărîndu-i-se acestuia că sînt vremuri bune pentru a publica ceea ce a scris pentru mîngîierea sufletului său mîhnit de starea gravă în care era Biserica lui Dumnezeu. Dar acum (1846) că nevăzutul Cap al Bisericii a făcut să urce pe Scaunul lui Petru un Pontif care pare menit să reînnoiască epoca noastră și să dea Bisericii acel nou
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
eram cu gândul la o petrecere la care sunt invitată săptămâna viitoare), și pe urmă, în gestul reflex și zadarnic de a opri inevitabilul, am lovit cu cotul un pahar de pe masă. Paharul s-a clătinat, surprins, s-a aplecat, mâhnit, a căzut, doborât, și și-a dat duhul, zdrobit - o întreagă harababură! Am rămas încremenită în mijlocul bucătăriei, incapabilă să mai fac vreun gest. Mi se părea că orice mișcare a mea este pândită de zeci de ochi vrăjmași ai unui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, În zona ideilor ce guvernau acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea „Înălțimi” cum constata mîhnit Însuși vorbitorul, stăpîn al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat În substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și mie..." Am început să mă plimb prin odaie, să mă uit afară pe geam, să mă întorc, să mă uit iar. Mama împăturea ceva, un cearceaf, cu mișcări care nu se mai sfârșeau, cu bărbia în piept, posomorâtă și mâhnită. N-avea de gând să-mi răspundă și mi-am reluat strigătele. Ce e păcatul, mamă, spune-mi și mie, dar să nu vorbești de decalog: să nu furi, să nu minți, astea le știu. Tu nu minți și nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spus adineauri că simțeai că sânt o vită) că n-o să mai mă despart de tine fiindcă mă mai despărțisem înainte de doi bărbați! Te-ai înșelat amarnic!" "Bine, zic, m-am înșelat, se mai întîmplă, îmi pare rău, sânt chiar mâhnit, și ce mă-ta ai vrea să fac? Ai aerul că ar trebui să fac ceva!" "Să te spânzuri, șuieră ea cu o intensă ură (și un alt sentiment îi țâșni, orbind-o, pe sub acest șuierat), ți-am spus, zise
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
afișat ca și al poetului, nu fără un gând, desigur nereciproc, dar poate că reciproc totuși, că împăcarea n-ar fi imposibilă. D.D.-Dolj nu se împacă cu tradusul prozator, care era destul de inteligent să nu jubileze, dimpotrivă, părea sincer mâhnit și afectat. Interveni președintele Consiliului de Miniștri, popular, și, în virtutea vârstei, le zise: mă, eu sânt bătrân, voi sînteți încă tineri, mai aveți încă timp să vă împăcați, că pe urmă n-o să mai aveți și nu puteți să muriți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tandrețe turburătoare. "De ce rîzi? o întrebai cu aceeași melancolie. Ce ți se pare caraghios, faptul că a violat o curvă?! Mie, dimpotrivă, mi se pare tragic!" " Nu! izbucni ea din nou. Glasul tău! Poți să mai spui o dată?" Mă arătai mâhnit. "Eu îți vorbesc serios și tu rîzi!" Sări din pat și îngenunche lângă fotoliul meu, uitîndu-se în sus la mine cu o gravitate cercetătoare și pasionată: "Ton humour est merveilleusement irresistible, îmi șopti. Seamănă cu al tatei! Câți ani ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pleca, poate aveți de făcut vreo observație în legătură cu deficiența de care am amintit mai devreme, în legătură cu domnul Gosseyn. Curteanul, care stătuse în picioare mai la o parte, se apropie: - Legătura întreruptă? întrebă el. - Da, domnule. Tăcere. "Semantică Generală", gândi Gosseyn mâhnit, "unde ești când am nevoie de tine?" Nava aceasta și locuitorii ei continuau să-l confrunte cu situații neașteptate... Deficiența! Legătura întreruptă! - erau implicații vagi, neplăcute; și nu era nimic de făcut decât să aștepte și să afle ce însemnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că le știi! Vreau neapărat să știu versurile. Toată viața n-am putut suferi versurile, parcă am avut o presimțire. Pentru Dumnezeu, prințe, rabdă, cred că amândoi va trebui să răbdăm, i se adresă ea prințului Lev Nikolaevici. Era foarte mâhnită. Prințul Lev Nikolaevici vru să spună ceva, dar, din pricina fâstâcelii care tot nu-i trecuse, nu putu scoate o vorbă. Numai Aglaia, care-și permisese atâtea în „discursul“ ei, nu era câtuși de puțin jenată, dimpotrivă, părea chiar bucuroasă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frumos ? Tot așa și În cazul de față, să nu fericim pe cei ce se dezmiardă În plăceri, ci pe cei ce se Înfrânează, căci aceștia călătoresc spre cer, iar aceia spre gheenă”39. Dacă Îl vedem pe cel virtuos mâhnit, persecutat, Încercat de boli, de slăbiciuni și de nevoi, gândim În sinea noastră că de n‑ar fi Înviere și judecată, Dumnezeu nu ar fi Îngăduit ca acel care a suferit atât În viața prezentă să părăsească această lume fără ca
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, până la identificare, masca lamentației elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul orașului de provincie - „orașul întunecat”, „deznădăjduit”, „de întuneric”, „mâhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfâșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
acute de comunicare fraternă cu semenii, care va domina și opera viitoare. Citim, bunăoară, în Concluziuni, aceste versuri care spun mult despre permanența unei stări de spirit ce-l va individualiza tot mai mult pe „miliardarul de imagini”: Dar ce mâhnit e surâsul funcționarului de la ghișeu E o chitanță inima lui, două scrisori cifrate Pupilele; când ne leagă buzele un curcubeu Și viața te înnoptează cu un naufragiu, cu un frate. Străzile duc spre suferința veche Vinele noastre sunt catarguri până
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dreaptă, la tine carnea zbîrcită de elasticul slipilor, niște gogoșari, el cu spicul mustății, spiță mioritică din roata agricolă, pe 1200-1500 de călători, dacă sînt zece vagoane, Făurei schimbare de locomotivă, a coborît să vorbească și lîngă vagon! doliu de mîhnită ce sînt, e centrală telefonică, la gagică-sa, la cine vorbește! nu mai pot, doar am avut și eu copii! cît despre alții, bărbați și băieți, numai țigară și bere, numai țigară și bere! am de mers la Bîrlad și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]