1,843 matches
-
imuni la ale sale chimicale de care el ar fi trebuit să se preocupe ca patron la „Hexi-Pharma” din ciclul „zoo-animale”; se va întoarce, pentru că oameni ca el ce pot corupe nu vor muri vreodată, rânind în mizere canale prin mâlul viermuit în care se scaldă și el - ca un pui de vulpe - ignorând români bolnavi și săraci din cele patru puncte cardinale ce prin saloane de spitale își fac veacul - cât timp bani grei ieșeau la interval printr-al Mafiei
DAN CONDREA NU A MURIT ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381406_a_382735]
-
cu nerușinare, ca o menadă în extaz urlând continuu a moarte (singurul răcnet, de altfel, al realității orgiastice contemporane), mădularele trupului despuiat, ca și cum noua paradigmă a societății de azi (ce se scaldă cu plăcere pe toate părțile sale în irespirabilul mâl ideatic construit de către Walter Benjamin, anume acela că “Alinierea realității la mase și a maselor la realitate este un proces de amploare uriașă, atât pentru gândire, cât și pentru intuiție.”) are drept scop fundamental reprezentarea sa identitară sub forma “artei
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
și îndoiala, speranța și reușita. Un cal murg scăpat din lanț nechează a singurătate și nestăpânire. Nu e nimic de păscut și nici de băut, chenarele grădinilor s-au dizolvat într-o noapte, rămânând doar cuiele ruginite undeva într-un mâl galben că boala. Fereastra casei în albastru e singura rămasă cu vopseaua roșie, veche și acuma fără praf. Are stropi de șuvoaie groase, pline cu atâtea. Înăuntru e pustiu, doar ușa e strâmbă cu loc de intrare pentru orice apă
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
și îmi vine să alerg de zănatic în Poiana Amintirilor. Și să fuug, să fuug, să fuuug...până în Pădurea Umbrelor Tăcute. Să mă rătăcesc acolo și să stau de vorbă cu ele. Dar...sunt tăcute. Și mă întorc resemnat în mâlul cotidianului. Totuși, odată, am întâlnit prin hățișurile acelei păduri și umbra mutului. Am rămas mirat. Aici...mutul vorbea. Numai în lumea noastră era...mut. Cât m-am bucurat!... -Ce mai faci, mutule? Mi-a răspuns în silă: -Sunt trist că
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
ia drumul greșit, apoi încearcă zborul. Dar el nu-l mai ajută. Unde este cântecul neîntrerupt al bucuriei? Oda care acoperă deruta aflată la început de drum? Unde sunt deciziile noastre ferme și pașii hotarâți spre împlinirea lor? Alunecăm în mâlul de la marginea unui pârâu uitat de lume. Ne afundăm în viziunile în care adevărul a uitat să mai fie unicul judecator. Ne smulgem frumosului ajungând în ritmurile unui cântec nebun, condus de ierburi otrăvitoare sau de iubiri neîmplinite. Unde sunt
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
aproapele-ți fusese aspirat de pâlnie. Dafnia translucidă din spate tremură, se frământă, își rupe mâinile, nu știe cum să te facă să-ți iei avânt, să te arunci învolburării. Se strânge arc și te înțeapă, te aruncă șuvoiului. Apă, mâl și nisip, grohotiș adus din munte, arbori uscați, arbori verzi, cirezile gândurilor închistate, înscrise în pătratele sau cercurile mărginite, embrionii stelelor de mare, toate se malaxează, unele cad la fund, altele se agață de cele din față, apele urlă surlele
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Autorului -Ce faci duminică la prânz? N-ai vrea să înotăm un veac prin lanul mirosind a spânz și prin oglinda unui lac? În iazul proaspăt degivrat, Poți să asculți admirativ, Cum fac broscuțele oac-oac și stuful stă contemplativ, În mâlul straniu și lucios ca pielea ta de liliac. Te-aștept în raiul specios, Să facem dragoste-n caimac. Și-n lapte crud de turturea în care s-a-necat un mânz. Și apropo, iubita mea : -Ce faci duminică la prânz
CE FACI DUMINICĂ LA PRÂNZ? de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375387_a_376716]
-
la fel de unic bate întrebător un bulgăre de lut gata să-mi pună mie și eu lui o inimă de-a doua unde nu-i, plusând cu viață pentru plus de moarte...? COPIL Câștig pământ de unică vedere, cuceritoare-nfig în mâl carena corăbiei ca țipla de ușoare, mă furișez sub ceruri neatente (pe mine m-au uitat la umbra hranei, dar nu mă plâng, mi-e bine ca în pâinea împletită ce-o umpleam în sânul mamei unde nu iese niciodată
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
este greu de îndurat. Fac slujbe specifice popii Ca Domnul să trimită stropii. Pământul să îl răcorească, Natura din nou să-nverzească. E totul ars, pe câmp, pe dealuri. Apele scad toate-ntre maluri. Dunărea albastră seacă-n valuri Și mâlul se depune-n straturi. Sperăm și avem mare dorință Să scăpăm iute de arșiță. Pe Domnu’ Înalt Îl invocăm, Nu mai putem să suportăm. Se pare că ne-a auzit, De azi încoa’ s-a răcorit. Un nor ușor s-
CANICULĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371899_a_373228]
-
nivelul oceanului planetar. Referitor la Marea Moartă, pentru cei care nu știu, se numește așa pentru că procentul de salinizare este foarte ridicat, acolo neputând trăi nicio plantă, nici un pește, nicio viețuitoare. Dar interesant este că pe fundul mării este un mâl tămăduitor, în special pentru bolile pielii. Și, după cum se știe, din cauza densității mari a sării în apă, corpul plutește. Treceam prin zone înverzite, atât de frumoase, acolo fiind un sistem de irigații cum nu cred să mai fie undeva prin
PROFESORUL ANDONE MIHAI de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345717_a_347046]
-
disperat fiul său Tudor. Întoarce-te, tată! Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmolesc în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc șerpi care-i trag spre fundul iazului. Se afundă până la brâu în acel noroi plutitor, apoi până la gât în urlete disperate de durere și groază, căci dracii dănțuiesc veseli pe capetele lor. Pe
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
nasc pui vii dar balena trăiește în mare iar elefantul sub soarele tropical. Media între ele este primul animal care a ieșit din oceanul mamă al vieții pe aridul uscat. O scoică cu picior pe care l-a înfipt în mâl spre a suge apa evaporată din baltă. De fapt strămoșul plantelor. Acum puteți înțelege de ce consider fericirea ca medie între Dumnezeu și natură. Fericirea este un sentiment de mulțumire sufletească deplină. Este o entitate divină care îmbracă forme naturale. Din
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347774_a_349103]
-
eu în paradis, Să fiu în bezna lumii luciferic lufăr, Tu floare-n ochi de apă, eu scoică în abis...? De ce te-ascunzi, iubito-nufăr, între frunze-n apă, Precum o hidră-șarpe ce năpârlește-n lac, Sau ca o libelulă în mâlul-n care-și sapă O groapă efemeră la fund de sac în sac , Ori magdalenă-nimfă proscrisă și mioapă, Ca eu să-ți fiu cristosul, și din păcat să-ți fac, Eu cel fără păcat în carne și sub pleoapă, Un
IUBITO-NUFĂR de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347804_a_349133]
-
truda, Când cei din țară-s surzi an după an Senectutea-l prinde, expermentând sub steag american Îmblânzirea bătrânei doamne a Bărăganului, ce anul ăsta s-a răsfățat cumplit în șesuri și pe dealuri, lăsând pământul desgolit de rod și mâl în valuri Când glasul nu-i ecou în timp Atunci condeiul e din nou erou al gandurilor pe hârtie Ce umplu raftul azi cu scrieri multe din vise adunate iar Într-un ungher al inimii stă ziua în care m-
OMAGIU TATĂLUI MEU de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347880_a_349209]
-
regretelor te sugruma. Povara de pe umeri te covârșește, secundele sunt licurici în bezna de nepătruns. Treceri, etape ... Pașii ți se par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică mișcarea. Amintirile se derulează ca un film vechi, întrerupt de tehnica primitivă alb-negru, culorile străbat printre scene. Îngenunchezi secerat de durere. Neputincios strângi în pumni mâzga lipicioasă. Dorința de a ajunge la scări te impulsionează, pătrunde in sânge
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
să zbor, Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, pește lume; S-as vedea cum trec cu toate, Randuri-randuri arătate, Înnegrirea mâlurilor, Strălucirea valurilor, Stolul randurelelor, Tremurarea stelelor Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uită pe tine. Ălei puica, ălei dragă, Cumu-i frunză cea pribeaga E viața mea întreaga, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
să zbor, Să mă iau pe urma lor! Că m-aș duce, tot m-aș duce, Dor să nu mă mai apuce, Peste undele cu spume, Peste mare, pește lume; S-as vedea cum trec cu toate, Randuri-randuri arătate, Înnegrirea mâlurilor, Strălucirea valurilor, Stolul randurelelor, Tremurarea stelelor Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uită pe tine. Ălei puica, ălei dragă, Cumu-i frunză cea pribeaga E viața mea întreaga, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
înainte de sinucideri un zâmbet fugar, spânzurătorile sunt o legănare, flutură praporele pe-o cruce, amantele sunt în doliu de-un an, mari păsări sfâșie orizontul încremenit, de secole Edi-Kule doarme pe-o rână, încă se mai caută capul Brâncoveanului prin mâlul istoriei îngropat, turnurile privesc spre apă solemn, amurgul se lipește de ape, eu ascult doar limba de lemn și mă plimb peste Bosforul în flăcări cu portretul lui Hegel în mână, chiparoșii se lungesc spre luceferii care stau de veghe
PERCHEZIŢII LA INIMI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346953_a_348282]
-
nu se putea mai bine. Spre ziuă s-a pus o ploaie de-a-necat pământul, că oricine ar fi vrut să-i găsească urmele, era imposibil. Viitura coborâse cu atâta furie peste coasta pe unde plecase că acoperise cu un mâl cleios toate potecile. Imaginile acelor nopți terefiante îi apăreau așa de vii în minte, că vedea cu ochii deschiși cum a omorât un om fără apărare și l-a aruncat în fântână ca pe-un câine, apoi cum i-a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
uniforme școlare cum se întâmpla odată. Acum ei au jeanși cu fermoare, cu turul pantalonilor undeva pe la genunchi, de parcă tocmai au dezbrăcat un individ masiv, de două ori cât ei ca talie, adidași „de firmă” ale căror șireturi pline de mâl atârnă pe caldarâm, un tricou mototolit, tot „de firmă” si, neapărat cu Ipod-ul în urechi. Scuipă pe stradă, își bagă și-și scot tot ce au (de parcă ar avea ce!!) și merg gârboviți, cu mănile adânc înfipte în buzunare, de
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
sub nasul malurilor. Iazul respiră. Fuioare de aburi se ridică încețoșând păsări și păpuriș, laolaltă. Apa este rece. Răceala ei o simt și păsările, dar mai ales piciorul nătâng ce alunecă. Apa depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează grijuliu - să nu răcească. Piciorul coboară pe bâjbâite. Pare teren sigur. Nămolul îl îmbie cu căldură, tot mai sus - pe gambă. Lângă el apare și celălalt picior - geamănul. Mâlul e amăgitor, călduț... cald - ca o mănușă, însă
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
depășește marginea bocancului, piciorul s-ar retrage, dar mâlul călduț îl împachetează grijuliu - să nu răcească. Piciorul coboară pe bâjbâite. Pare teren sigur. Nămolul îl îmbie cu căldură, tot mai sus - pe gambă. Lângă el apare și celălalt picior - geamănul. Mâlul e amăgitor, călduț... cald - ca o mănușă, însă brusc, înșfacă cele două membre și... haț!, le trage spre adâncuri îngurgitându-le. Un țipăt!... Un fâlfâit... Referință Bibliografică: Balta Miresei / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 696, Anul II, 26
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Impresii din weekend Codrul își leapădă toamna frunzele ca pe niște păcate ale tinereții din primăvară. Caprele torceau firele de iarbă în izvoare de lapte. Niciun licurici nu-și vinde lumina. Oglinda lacului reflectă puritatea cerului albastru, ascunzând cu delicatețe mâlul din străfunduri. Stejarul, paznic al timpului, își duce scorbura în spate ca un moșneag rucsacul. Dacă m-aș opri brusc din fugă, oare umbra mea ar mai face câțiva pași? Dumnezeule, dă-mi aripi, fie ele și de struț! Lăcrămioarele
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
nu-i doară, Măiastra ce zboara-n a soarelui înălțimi, Salvând lumea de ale ei negre tintirimi!.. E-un gând vesel ce fricile rele alunga, Paienjenisurile-ti vrea să le străpungă, Doare numai când relele-ti persistă, Și în ale 'mâlurilor' gânduri rezista! Ca-n străvechea... iarnă! Referință Bibliografica: Ca-n străvechea.. iarnă! / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 806, Anul III, 16 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CA-N STRAVECHEA.. IARNA! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345284_a_346613]