3,280 matches
-
care se afla și gândea cum să scape. A căutat cu privirea clanțele interioa �re ale portierei și sistemul de siguranță. Nu a reușit să înțeleagă mare lucru, dar a întins piciorul încet, cu mare teamă, dar cu hotărâre, către mânerul ce părea că ar deschide ușa. S‑a ghemuit atentă, puțin câte puțin, pregătindu‑se să sară imediat ce o va deschide. Nu‑i păsa că mașina se deplasa cu mare viteză. Dorea să sară și atât. Când a izbit clanța
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
intrând într-un hol larg cu o oglindă mare de Veneția pe un perete, pe altul o panoplie cu arme, din care se distingea o carabină cu repetiție, un pistol cu percuție marca „Samuel Coltˮ și câteva stilete, unele cu mâner de os, altele cu mânere de argint ornamentat. În mijlocul holului se afla o masă rotundă, la care s-au folosit cuie de lemn, pe care doamna Maria și prietenele ei o întrebuințau la ședințele de spiritism. - Caterina, intră în camera
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
cu o oglindă mare de Veneția pe un perete, pe altul o panoplie cu arme, din care se distingea o carabină cu repetiție, un pistol cu percuție marca „Samuel Coltˮ și câteva stilete, unele cu mâner de os, altele cu mânere de argint ornamentat. În mijlocul holului se afla o masă rotundă, la care s-au folosit cuie de lemn, pe care doamna Maria și prietenele ei o întrebuințau la ședințele de spiritism. - Caterina, intră în camera voastră! Vezi, ai grijă de
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
mare cu trei ani ca mine, își amenajase inele în dud. Acolo am făcut eu primele exerciții de gimnastică la inele! Legase cu frânghie împletită în patru, din cea veche de rufe a mamei, două inele aproximativ rotunde, adică două mânere, de fapt, de la niște lăzi vechi în care se păstra mălaiul și făina, pe care le-a aruncat tata din magazie, înlocuindu-le cu altele noi lucrate chiar de mâinile lui pricepute la toate. Era o creangă groasă, solidă, a
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
la Miruna să țină minciogul în apă să aduc peștele direct în minciog, ca să nu-l scap la mal, atunci când se va lovi de iarbă. Cu grijă, am introdus crapul în minciog, am lăsat lanseta jos și am trecut la mânerul minciogului să-l aduc pe mal. Nu era așa mare, dar era nervos. Un crap românesc sălbatic, de trei kilograme, cu solzii mari cât unghia de la mâna unui bărbat, colorați în gri-verzui. - Fiecare mănâncă ce prinde, parcă așa ziceai mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
apoi îi aruncă o monedă pe care acesta o prinse, iar apoi ieși din hanul Egeea. -Ne cunoaștem chiar foarte bine! spuse Hasim din nou, de data aceasta pe un ton amenințător. Perșii își îngustară privirile percepând un pericol iminent. Mânerele săbiilor stăteau la vedere. Maydan era cel mai aproape de Hasim. Cu o lovitură scurtă și rapidă l-ar fi îngenuncheat imediat pe negustor. Hasim însă parcă le ghicise gândurile. Imediat apărură șase bărbați tineri având în mâini săbii romane, pumnale
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
mine! Atunci nu știu ce forțe, de conștiință, sau ce o fi, cu toate că eram, se spune, încă galben, m-am ridicat și am pornit să-mi îndeplinesc cu cinste misiunea. Am cerut instrumentarul meu, dar m-am speriat când am văzut că mânerul șurubelniței mele de plastic era deform, la fel și discurile mele speciale de taiat. Nu am bănuit că vor fi sterilizate la o așa temperatură mare încât să le afecteze! În acel moment am avut sentimentul, de fapt dorința de
CHIRURGUL de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369672_a_371001]
-
2 . Bate,dar nu i se deschide . Încearcă din nou ,dar fără rezultat . Și curiozitatea,sau naiba știe ce, o împinge de la spate, să intre, fiindcă a venit aici cu o treabă importantă și nu o să renunțe așa ușor. Apasă mânerul și ușa se deschide fără nicio împotrivire . Dar priveliștea ce i se oferă, o îngrozește pe de-a dreptul. Mădălina zace într-o baltă de sânge ,la podea. Îi atinge gâtul ,încercând să îi ia pulsul . Nimic,nici măcar o pâlpâire
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
El s-a numărat printre fruntașii satului, plăcându-i să fie primul... printre cei dintâi. A luptat în cel de-al doilea război mondial, fiind concentrat ca și fiul său cel mare, Ion(tatăl meu). - Marin Stoian Ene(zis și Mâner), bunicul dinspre mamă, a luptat în cele două războaie mondiale, a fost prizonier la bulgari, cunoscând viața aspră din lagăr. La vremea lui, era un fel de Înțelept al satului, un “șaman”( tămăduitor al oamenilor și animalelor), chiar. Cei din
ISTORIA LOCALITĂŢII PURANI DE VIDELE(CONTINUARE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370238_a_371567]
-
animalelor de companie. Era seara târziu și înainte de a adormi m-am liniștit. Dimineața, pe balcon, îmi beam cafeaua cu soțul. Pe trotuarul din fața balconului am văzut o mămică, de pe scara alăturată, cu un cărucior. În el un bebeluș. De mânerul căruciorului era legat un câine lățos. -Unde mergi vecină? Am întrebat-o. -Mă duc la alergolog. Copilul are alergie la părul câinelui. -Eu zic să dai câinele la cineva care are curte ... -Nu pot să mă lipsesc de câine. Îl
CÂINELE STĂPÂNUL OMULUI? POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354395_a_355724]
-
2014 Toate Articolele Autorului timpul nu mai încape în el scoate apa secundei și din piatră vie și din piatră moartă să-și spele mâinile de aceea lupul poartă foamea la gât transparentă păsări cad dintre aripi ținându-se de mânerele copacilor tăiați înainte de a intra în statistici ziduri cu pletele verzi vin de la crâșmă pe trei cărări de cărămidă fire din părul frumuseții rămân în dinții oglinzii când se piaptănă boala petrece majoratul la pensie lumea cade din ea însăși
ÎN DRUM CĂTRE ÎNAPOI de VASILE PIN în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353771_a_355100]
-
ai ignorat, dar te doare Răutatea lor. Suferința ți-a străpuns pieptul. Ai închis ochii, te-ai rugat. Urcând scările hotarât, nu privești în urmă. Ușa e zăvorâtă. Nu răspunde nimeni când strigi.Insiști! O data, de două ori. Liniște. Apeși mânerul și intri. Camera e goală. Prin fereastra deschisa se vede cerul. Târziu, ai zărit-o într-un colț pe EA. Tremura chircită, plângând. Suferința o chinuie, râde fără Milă. Supărat, ai îndepărtat-o și i-te așezi alături. S-a
STRADA VISELOR de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354069_a_355398]
-
oprești și spui simplu „va ploua” parcă viața și-ar ține respirația alergi cu viteza unui tren sălbatic și brusc te izbești de zidul singurătății liniște mintea ta încearcă să iasă să explodeze chiar dacă degetele ți-au rămas înțepenite pe mânerul iubirii apoi nimic simplu un chiștoc aruncat râzi deși știi că n-ar fi trebuit să plouă că n-ar fi trebuit să exiști te oprești și uimit îți privești umbra plecând înainte apoi nimic Referință Bibliografică: nimic / Păpăruz Adrian
NIMIC de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354074_a_355403]
-
să răspundă la salut, niciodată nu l-am auzit vorbind, doar trapul calului marca sonor trecerea... La oblâncul șeii vedeam năpârca, spaima tuturor, un bici lung de câțiva metri, din fâșii de piele argăsită de bou, gros cât mâna la mâner și cu venin și flăcări în vărf, crăpa cămașa ca hârtia și sărea sângele în mărgele roșii când erai atins de năpârcă! Femeile se opreau prin curți când trecea Urâtu, parcă le era teamă să respire, bărbații se opreau din
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
îi dăruise, ca un gest de mare prețuire, acea suliță căreia romanii îi spuneau pillum, o armă pe care procuratorul știa să o folosească cu mare îndemânare și care era de altfel arma lui favorită. Împodobită cu pietre semiprețioase pe mâner, procuratorul ținea foarte mult la ea și o purta peste tot unde mergea. Acum, temuta armă se afla între cele două topoare germanice pe care procuratorul le avea ca trofee câștigate în luptele sale sub stindardele lui Tiberius. Și de
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
Ponțiu Pilat pregătise însă pentru vizitatori o surpriză pe măsura perfidiei mai marilor arhierei iudei. Bătu deci din palme și înăuntru își făcu apariția un centurion care avea un sac în mână. Acesta veni în fața procuratorului cu mâna dreaptă pe mânerul sabiei scurte romane care îi era prinsă la cingătoare. -Ave Cezar! se adresă el procuratorului Ponțiu Pilat înclinându-se ușor. -Ce vești ai a ne aduce Lucullus Brassus? Centurionul se înclină din nou și lovindu-și pumnul în dreptul inimii vorbi
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
șamanistice, decorative etc. Colecția este prezentată pe site-ul http://bells.zuavra.net în structura: Clopote antice Clopote și clopoței din lut și piatră Clopotele șamanilor Clopote pentru animale Clopoței sferici (zurgălăi, crotals și Tiger bells) Clopote zoomorfe Clopoței cu mâner Clopote de cult Clopoței decorativi Clopței Feng Shui Monede si medalii cu clopote Clopote speciale Clopote argintate O lume a clopotelor (fotografii de ansamblu ale colecției) Expoziții (afișele manifestărilor la care colecția a fost prezentată) Cărți despre clopote (lucrări beletristice
DRUMUL DE LA COLECŢIE LA TRILOGIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347110_a_348439]
-
de noapte. Dincolo de gardul de beton, cât puteam cuprinde din interiorul perimetrului școlii, la lumina fulgerelor vedeam copaci îndoindu-se puternic și acoperișul câtorva clădiri. Nici țipenie de om nu am observat. Am întins mâna să prind fereastra deschisă de mânerul ivărului și, pentru o fracțiune de secundă, am înlemnit. Un fulger puternic a căzut forte aproape undeva în școală. Lumina acea, desfășurată sub forma unei linii frânte, a apărut atât de brusc din întuneric și atât de puternică în intensitatea
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
Acasă > Stihuri > Semne > CUȚITUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1335 din 27 august 2014 Toate Articolele Autorului E numai bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
fermoarul închis în așa fel încât nu am putut vedea ce se află în el. Mi-am adus aminte de cuvintele Mântuitorului și am lăsat geanta sprijinită de pereții bisericii “Sfântul Haralambie” din strada Movilei, Galați. Am văzut cum ambele mânere ale genții au căzut, lipite de peretele bisericii. Biserica era, așa cum este și acum, în reparație, se vedeau cărămizile. După ce am scăpat de greutate, mi-am adus aminte că trebuie să mă întorc acasă și să-mi iau punga cu
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
asemeni, că starea acută de beligeranță are “suport”. Adică fotoliile călduțe și relativ bine plătite ale unei tabere sunt uzurpate de pretendenții nerăbdători, mult prea nerăbdatori, ai celeilalte tabere. Binevoitori “responsabili”, angajați politic, sau așa-zis “neutri”, trag alarma la mânerul exterior al “instalatiei”, la cel al Porții Europene de data asta, că Sultanul s-a metamorfozat... Dar nu-i de-ajuns. Pericolul trebuie amplificat. Și unde poate fi comanda acestei strategii subtile, decât acolo unde e...auditoriul, adică la Tv.
ROMÂNI, ATENŢIE LA HITLER! (PAMFLET) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358203_a_359532]
-
s-o înjure pe cățeaua aia de mamă, care-l adusese pe lume și-l abandonase în mijlocul unei familii ce-l tiraniza prin iubirea și afecțiunea lor exagerată. Tot timpul cât durau ulcerațiile sale, înfigea în pământ un briceag cu mânerul sub formă de pește, de care nu se despărțea niciodată, briceag pe care i-l invidiam. În afară de cinstea și radicalitatea lui, ca inteligență Zelică nu strălucea cine știe ce. Mi-ar fi plăcut să port discuții cu el despre clasicii literaturii universale
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
cum nu se putea să scape așa cu una cu două, ascultă încântata perorația lui... - Cred că ești covinsă că voi fi cu ochii pe tine. Intre timp avocatul îl luase pe Sergiu de mână iar Mioara apucase cu hotărâre mânerul geamantanului. Fără a-i răspunde se îndreptă către mașină. Urcară cu totii, Sergiu stătea pe bancheta din spate cu avocatul. Teo nu era mulțumit că discuția nu a avut cursul dorit de el. Mașina era deja departe, Sergiu nici măcar nu s-
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
Articolele Autorului Sabia timpului Mușcă necruțătoare Din anii vieții mele. Nu curge sânge, ci amintiri. Tăișul ei Lasă urme adânci Pe fiecare clipă. Scrâșnește lama oțelului, Ca un vaiet ascuțit în noapte. Mă doare fiecare urmă, Ca și când ar fi prima. Mânerul sabiei Îl ține moartea. Negociez cu ea Cât să mă mai lase Să fac umbră pământului. Nici moartea nu cedează, nici eu, Fiecare are interesul ei. Deocamdată eu sunt cea care a câștigat, Dar moartea e perfidă Și lovește sub
DUELUL CU MOARTEA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357757_a_359086]
-
legea conservării vieții, se lasă pradă aruncării cu tot sufletul în zborul ultimului dans! În melodia și versurile acestui cântec este viața și este povestea, dansul vieții, dansul devastării sufletești, dansul dragostei săltate în povestea din suflet. Speranța, ca un mâner la gura prăpastiei e surclasată de risipirea în „dulcele chin” al zborului prin „tot Parisul”! Cât de profund apasă în însingurare și intimitate cântecul acesta al sentimentalei Indila, ca aliat alinător celei ce nu mai are de partea sa decât
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]