5,605 matches
-
cameră. Am închis ușa după el. M-am apropiat de Georgie și am plesnit-o peste față cu toată palma. Ea făcu un pas înapoi, cu multă demnitate, și toată fața i se aprinse. N-o mai lovisem niciodată la mânie. Se întoarse cu spatele la mine și spuse cu glas încărcat de emoție: — A început domnia groazei. Am prins-o de umeri și am întors-o către mine. Avea ochii plini de lacrimi, dar încă se stăpânea. Mă privi cu furie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe podea cu spatele la perete. Își acoperea fața cu mâna. M-am lăsat în jos cu grijă. Am observat că sticla unuia dintre desene era spartă. Acum toată mânia mea împotriva lui Palmer se stinsese făcând loc satisfacției pe care mi-o oferea scena anterioară. Ploaia foșnea încă afară, dincolo de fereastră. După vreo două minute am spus: — Ei, cum e? — Destul de bine, răspunse Palmer printre degete. Cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să treacă pe-aici să bem o cupă de șampanie, am spus. Sunt în stația Gloucester Road. O să sosească în câteva minute. Sper că n-ai nimic împotrivă. — I-ai invitat să treacă pe-aici acum? întrebă Antonia. Răvășită de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă. Ești complet nebun! Chiar n-ai pic de minte? Eu plec, și se întoarse spre ușă. — Antonia, draga mea, nu te supăra pe mine. N-am știut că te deranjează. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în Massachusetts, șkoțim 1 la vânătoare de vulpi! Jucând polo! (l-am auzit într-o noapte răcnind chestiile astea în dormitorul conjugal) - împiedicându-l astfel pe el, vezi bine, să devină un erou în ochii nevesti-sii și ai copiilor. Câtă mânie! Câtă obidă! Și nici măcar n-avea pe cine să-și verse năduful - în afara propriei lui persoane. „De ce nu-mi pot deșerta mațele - sunt îndopat cu prune până-n cur! De ce m-o durea capu-n halul ăsta? Unde mi-s ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am cumpărat, așadar, un Dos Passos cartonat, din colecția Modern Library. Simplu, mi-am zis eu, mergi pe ceva simplu dar instructiv, înălțător. Ah, sunt sigur că nu-ți scapă latura visătoare. Textele? Sufletele negrilor de W.E.B. Dubois. Fructele mâniei. O tragedie americană. O carte de Sherwood Anderson, care-mi place mie, intitulată Albii săraci (mi-am zis că titlul s-ar putea să-i trezească interesul). Însemnările unui fiu al acestor locuri de Baldwin. Titlul cursului? A, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că nu, spuse ea. Aș fi concediată chiar mâine. Dar când vor primi relatarea mea, va fi cu totul altceva. Adăugă cu calculată insolență: — Cred că, În ce mă privește, valorați patru lire pe săptămână. Dr. Czinner spuse gânditor, fără mânie: — N-am de gând să vă spun nimic. Ea făcu un gest cu mâna. — Mi-ați spus deja destule. E aici, bătu cu mâna În copertele ghidului. Ați fost profesor asociat la Great Birchington-on-Sea. Vom afla amănuntele de la directorul școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cale Hunter când fusese la Londra! Comandase un pandantiv deosebit pentru mine. Ce drăguț din partea lui să pretindă că fusese la o Întâlnire de afaceri inopinată. Nu era de mirare că fusese atât de vag atunci când Îl interogasem cu atâta mânie despre el - Își proteja foarte romanticul său proiect pornit din dragoste. Hunter nu avea decât să meargă la astfel de Întâlniri inopinate de afaceri la S.J. Phillips oricând voia. În timp ce mă duceam din nou la culcare, dintr-o dată somnoroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am țipat eu. Care naiba e problema, Sylvie? — Știi foarte bine care e problema! Sophia... — Despre ce tot vorbești acolo? Am făcut o pauză Înainte de a vorbi. Cum să formulez asta? Până la urmă, am respirat adânc și am zis, cu mânie: Marci mi-a spus că e un secret cunoscut de toată lumea că tu și Sophia aveți o aventură. Urmă o tăcere provocată de șoc. —Ce? — Adevărul este că tu ai fost cu Sophia la Londra În weekendul ăla. Ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
copil, o să înțelegi; abia atunci o să înțelegi: simțind!... Ba, poate că la mine, subconștientul meu cred totuși că-n adîncuri port urmele țăranului cinstit amplifica acel ceva atît cît să nu fiu în stare vreodată să spun, chiar și la mînie, că nu-i copilul meu. Palmele astea, crescute pe sapă și pe coasă, învățate apoi cu ciocanul, obligate să ia oamenii de piept, îmbărbătate prin strîngeri, au deprins incredibil de repede să mînuiască un copil în ligheanul cu apă caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cizelări sau chiar deloc, aceste poeme reflectă viața și sentimentele celor care munceau. De pildă, Versul Egretelor și Ies pe Poarta de la Răsărit exprimă aspirația fetelor și a băieților la o dragoste adevărată. Tai santal și Priviți șobolanul dau glas mâniei sclavilor la adresa proprietarilor lor. Carul de luptă și La datorie-mi este domnul evocă fapte de vitejie din război. În ce privește autorii poeziilor din Cartea Poemelor, aceasta este o problemă complicată. Dacă apreciem după persoana întâi la care sunt exprimate poeziile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să devină tot mai puternică. Din păcate, Qu Yuan a intrat în contradicții fără ieșire cu cercul de aristocrați corupți, pentru că s-a opus ferm politicii de capitulare duse de ei în fața expansiunii statului Qin, motiv pentru care a atras mânia suveranului Huai Wang, care era de fapt susținătorul din culise al nobilimii și care l-a înlăturat, într-un final, din rândul favoriților și l-a trimis în exil. În anul 279 î.e.n., oștile invadatoare ale statului Qin cuceresc Yingdu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dorea foarte mult să schimbe situația întunecată, însă n-a avut norocul să dea peste un suveran care să-l aprecieze și să-i pună în valoare talentul. Neîndreptățit și dezamăgit, Wu Cheng'en decide să-și strige nemulțumirea și mânia, dar și năzuințele frumoase în Călătorie spre soare-apune. El a scris romanul doar spre bătrânețe, deși l-a pregătit toată viața. Dar o anumită lipsă de voință l-a determinat să nu întreprindă decât foarte târziu opera către care avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cumplit de asemenea fenomene. Împăratul credea, însă, că zeii s-au supărat pe oameni. Prin urmare, a dat ordin să fie majorate taxele și impozitele plătite de populație, iar fondurile strânse să fie folosite pentru intensificarea activităților superstițioase, ca să potolească mânia zeilor. Un om de știință din acea vreme, pe nume Zhang Heng, care făcuse studii aprofundate în domeniile astronomiei, calendarului și matematicii, nu credea în propaganda superstițioasă a curții imperiale. După părerea sa, cutremurul de pământ era un fenomen natural
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
azi, simpla recitare a titlurilor mă face să-mi dea lacrimile. Recitați-le, rostiți-le Încet, fără grabă și lăsați-le să vă sfîșie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice În țara minunilor. Tați și fii. Fructele mîniei. Și tu vei fi țărînă. O tragedie americană. Peter Pan. Roșu și negru. Amantul doamnei Chatterley. Inițial, devoram totul la modul grosolan, orgiastic, la grămadă, porcește - din punctul meu de vedere, o gură de Faulkner era la fel de bună ca una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lîngă ușă și se agita, ajutînd lumea să găsească volumul pe care-l caută. Era frumos atunci, cum se mișca așa grațios printre ei. Era ca un mușchetar. Era Athos, liniștit și rezervat, care se aprindea greu, dar, odată aprinsă, mînia lui era mortală. Provocat de o Întrebare venită din spate, se răsucește pe călcîie, Își Înfige floreta Într-un raft de sus și trage spre el, trasă În țeapă și licărind asemeni unui pește Înfipt Într-o suliță, Moarte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
chiar cu prețul propriei vieți. De fiecare dată cînd un axion era omorît pe pămînt, moartea lui era transmisă telepatic la capătul galaxiei, pe Axi 12, În imagini de o acuratețe perfectă, atît de teribile Încît au stîrnit pe loc mînia cumplită a axionilor, ființe altfel extrem de pașnice și superioare din punct de vedere etic. Deși navelor lor le-au trebuit cîțiva ani ca să ajungă pe pămînt, cînd au ajuns acolo, l-au transformat Într-o minge de foc. De aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit de mînie: — Asta nu mai e glumă, nu mai e glumă! — Mie-mi spui? Îi replică paznicul, În timp ce un alt avion inamic se apropia dinspre sud-est, șoptindu-le amîndurora ca o vrăjitoare În coșmarul unui copil: „Unde ești? Unde ești? Unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vorba cu furie. N-avea nici un drept să... Și doar i-am spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar ale dracului de cupe. — A făcut-o pentru Anglia! Încerca maică-sa să-l liniștească. Apoi, Întorcîndu-se spre Rowe: SÎnt de părere c-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
obiective, o sumedenie de șobolani care trebuiau uciși. și el Însuși era unul dintre ei. Aplecîndu-se peste parapet, În clasica poziție a sinucigașilor, Începu să se gîndească la amănunte. Pe cît posibil, ar fi vrut să treacă neobservat. Acum, cînd mînia se stinsese În el, regreta că nu băuse ceașca aceea de ceai. Nu voia să ofere lumii spectacolul unei morți oribile, căci sinucigașii sînt Îndeobște desfigurați de moartea lor. Asasinatul e mult mai decent, pentru că asasinii caută să-și ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd se hotărîse să-și ia viața, pentru a pune capăt unei injustiții flagrante și unei situații fără ieșire (rămînea doar să-și aleagă modul de a se sinucide), Își putea permite să se amuze de ciudățeniile existenței umane. Regretul, mînia, ura - toate aceste sentimente Îi ascunseseră prea Îndelungată vreme aspectele hazlii ale vieții. Rowe deschise o ușă ce dădea Într-un salonaș. — Asta-i bună! exclamă el. În fața lui se afla Anna Hilfe! — Și dumneata Îl aștepți pe domnul Travers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mașină rapidă, se adresă domnul Prentice agentului. Numai Dumnezeu știe ce-o fi făcînd poliția locală. Ar fi trebuit să fi ajuns pînă acum. Ai grijă ca doamna să nu-și taie beregata, mai avem nevoie de ea. Palid de mînie, domnul Prentice Începu apoi să inspecteze Încăpere cu Încăpere, ca o vijelie. — SÎnt Îngrijorat de soarta amicului dumitale, Îi spuse el lui Rowe. Cum Îl cheamă? Mi se pare că Stone, nu-i așa?... După o clipă, adăugă: Cățeaua! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
posesorul unic al adevărului, situația ar fi simplă: l-aș recomanda cu toată căldura. În schimb subliniez ideea potrivit căreia dezinteresul față de politică și viața publică, adică până la urmă lipsa conștiinței civice (lipsind de la votare, votând ca alții ori „cu mânie”, din răzbunare), poate conduce la o criză mai puternică a societății noastre, de care pot să profite foarte bine dușmanii democrației indiferent de culoarea politică (partizanii comunismului, dictaturii militare ș.a.). Cui ar putea folosi într-adevăr întoarcerea de pildă a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost tratată Ciucă a reprezentat un avertisment concretizabil în represalii politice la adresa judecătorilor și magistraților care ar fi avut de gând să acționeze fără voie de la PSD și să se amestece în afacerile clienților partidului. Chiar Florea a devenit subiectul mâniei lui Iliescu (fiind destituit mai târziu din funcție), care a criticat pe față acțiunea cuiva numit de predecesorul său, și s-a dovedit a fi o sulă în coasta puterii, în aprilie 2003, când a protestat în legătură cu creșterea presiunii politice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stând sub semnul febrilității. Atât în politica internă cât și în cea externă, totul se face sub directa îndrumare a secretarului general, într-un climat de încordare la care, pe măsură ce regimul întâmpină dificultăți, se adaugă teama executanților că vor atrage mânia conducătorului. Inițiativa subalternilor se diminuează până la dispariție. Toți așteaptă «indicațiile prețioase» ale lui Ceaușescu, singurul act de curaj fiind falsificarea realității, printr-o gamă variată de tertipuri. [...] După exemplul lui Mao, Elena Ceaușescu urcă rapid în ierarhia de partid (propusă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
le mai rămâne ceva.” Cât sunt de adevărate cuvintele părintelui Galeriu Constantin, care susține: „Cunoștința e un dar de la Duhul Sfânt («să mă guști pe Mine, viața cea adevărată»). Astăzi sunt îmbrățișate tot mai des cultul plăcerii (eroticului) și cultul mâniei (violenței) prin intermediul mass-mediei.” Citându-l pe Victor Frankl într-o conferință de presă, domnia sa spunea că: „nu pofta plăcerii, neîmplinirea ei, voința de putere; nu acestea ne îmbolnăvesc, ci vidul spiritual, lipsa de sens a existenței”. Filozoful Petre Andrei remarca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]