6,049 matches
-
de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă? zice Mona. Poate că nu doar ca răzbunare sau pentru a pune capăt crimelor, zice. Poate că de fapt ne dorim ca ucigașul să-și găsească mântuirea. Detectivul este mântuitorul ucigașului. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Hristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Vrem ca ucigașul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lumea. Eu sunt dispus - zice, în timp ce telefonul îi tot sună - să pătimesc în iad o veșnicie pentru aceeași cauză. Telefonul îi tot sună. La telefon, Helen zice: — Serios? Miroase a pucioasă în dormitor? — Așa că să vă mai gândiți cine-i mântuitorul mai bun, zice Stridie, și deschide clapeta telefonului: Biroul de avocatură Dunbar, Dunaway și Doogan... Capitolul 27 Să ne închipuim ce-ar fi fost dacă incendiul de la Chicago din 1871 ar fi durat șase luni până să-și dea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înăuntru, cu Stridie, și vandalizează cartea. La telefon, o voce de bărbat zice: — Brigada Omucideri. Întreb cine este la telefon. Și vocea zice: — Detectiv Ben Danton, Brigada Omucideri, zice. Cine e la telefon? Un polițist. Mona ar spune că este mântuitorul meu, trimis ca să mă mâne înapoi pe făgașul umanității. Ăsta e numărul care mi-a tot apărut pe pager în ultimele zile. Mona întoarce broșura și zice: — Uită-te un pic! În păr i se împletesc mori de vânt rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să-mi spună unde-l găsesc chiar acum? îl întreb. Numai piatra te lovește și bățul te altoiește, dar tot acolo ajungem. Cu iuțeala strigătului, blestemul mi se-nvârte-n cap, și legătura telefonică se întrerupe. L-am ucis pe mântuitorul meu. Pe detectivul Ben Danton. Iată cât de mult m-am îndepărtat de restul omenirii. Distrugere constructivă. Stridie își scutură bricheta de plastic, lovind-o de palmă. Apoi i-o dă lui Helen și se uită la ea cum scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trece pe lângă noi ca din praștie. Helen o urmărește cu privirea și zice: — Cred că Mona a pus mâna pe vraja de zburat. Pagerul îmi sună din nou. Același număr de la care mă sunase și ofițerul de poliție. Încă un mântuitor care mi-a luat urma. Indiferent câți oameni ar muri, nimic nu se schimbă. Îmi închid pagerul. Și, uitându-se la Mona cum țipă, Helen zice: — Vești proaste? Nimic important, zic. Cocoțată pe tocurile ei roz, Helen țopăie prin noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
E o comedie alb-negru despre un om întors din morți sub chipul unui catâr. Trebuie să învețe ceva pe cineva, ca să-și poată salva sufletul. Spiritul unui om ocupând corpul unui catâr. Îmi sună din nou pagerul; de la poliție sunt, mântuitorii mei, care mă îmboldesc spre mântuire. Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
găsit încă un top-model mort. La televizor îi arată poza zâmbitoare. Din nou prietenul fetei este arestat ca suspect. O altă autopsie care relevă indicii de raport sexual post-mortem. Pagerul îmi sună din nou. Numărul de pe ecran este noul meu mântuitor. Cu mâna încleiată de obloane și uși, ridic receptorul. Cu degetele asprite de țevi și burlane, formez un număr pe care nu am cum să-l uit. Răspunde un bărbat. Și zic tată. Tată, zic, eu sunt. Îi spun unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
iulie. Fata care a făcut să crească iarba prin zăpadă, verde și înaltă, pentru bizonii care flămânzeau în Canada. Băiatul care vorbește cu câinii rătăciți din adăposturi și-i ajută să se întoarcă acasă. Căutăm magia. Căutăm sfinții. Fecioara Zburătoare. Mântuitorul de pe Șosea. Infernul Iederei. Vaca-fariseu care grăiește. Ne ținem tot timpul de fapte. La vânătoare de vrăjitoare. Nu e chiar cum te învață la psihiatru, dar funcționează. Nu va mai trece mult până când lumea va fi a lor, a Monei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Aici, de fapt, este și explicația. E. Constantinescu a publicat această carte pentru sine. Grandomania răvășitoare a belferului care ne spunea cum își bea el cafeaua cu Jacques și cu Bill trebuie alimentată în continuare. Nici măcar conținutul tetraevangheliarului scris de mântuitor în srl cu nevasta nu are mare importanță - esențială e priveliștea celor patru cotoare aurite, însumând 20 cm, așezate în raft... E. Constantinescu nu e doar o anomalie patologică și morală - el reprezintă intelighenția României din ultima jumătate de veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
curge din belșug, un ochi al lui Iisus e făcut omletă, Fiul Omului continuă să geamă conștiincios la fiecare lovitură ca într-un film porno. Încerci un sentiment de insatisfacție în repriza a 15-a, pe Golgota, când vezi că Mântuitorul nu îi ia totuși la poceală cu crucea, într-un supercomeback, pe romani și pe evrei, fără discriminare. După imaginile din gara Atocha însă, nu numai filmul lui Gibson mi s-a părut inept și de un prost gust desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
după măsuri pur omenești, așa zisa exorcizare este o acțiune iluzorie, pentru că demonii continuă să fie prezenți printre noi. Atât într-un mod subtil și imperceptibil,cât și într-un mod dureros și brutal. Moștenitorii civilizației creștine uită de lupta Mântuitorului împotriva ispitirii satanice. Nu ne mai aducem aminte că El a respins tentația de a preface pietrele în pâini spunând: „ Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.“( Mat. 4,4
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
redescoperi în caz că am uitat-o: Sigur că trăim vremuri grele și că problemele oamenilor sunt mari; că lumea se schimbă, se înrăiește, se îndepărtează de Dumnezeu. Dar singurul fapt important, de la care nu trebuie să ne abatem vreodată, sunt cuvintele Mântuitorului. Dacă toate chinurile acestea sunt acceptate fără cârtire, devii un Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele, ești ca un Dumnezeu înlănțuit. [...] Românii trebuie să înțeleagă că nu se poate fără cruce. Suferința-i un dar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dreaptă a vieții, nu șovăiește. Când zicem: «om de caracter», înseamnă că e vorba de un om statornic, de un om dintr-o bucată, de un om de bronz. Noi, creștinii, avem modelul prin excelență de caracter moral, în persoana Mântuitorului, care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor și pentru Evanghelia sa, fiind totodată expresia desăvârșită a concordanței dintre gând și faptă. [...] Mai de aproape, trăsăturile omului de caracter sunt următoarele: A) Are o singură față, este sincer, nu cunoaște prefăcătoria
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
așa din ’35... Ce vină are bietul om că a murit doamna Cati? Dar a murit cum îi place ei, de când visa să ajungă la ziar, măcar o dată...”. Într-o buturugă de fag, un țăran din Neamț a găsit chipul Mântuitorului. Au apărut libărci mutante care rod și pielea copiilor, mai ales la coate și ceafă, și-a animalelor de casă. Un sat din Ardeal a plecat cu totul în Spania, luându-și popa și tăblița de la intrare, s-o planteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atomi și alte chestii din astea. Am văzut la televizor cum s-au apucat să pună la nu-ș’ ce mașinărie bucăți din giulgiul lui Iisus, să vadă de când e, dacă e adevărat. Sau, altă bazaconie, c-ar fi găsit oasele Mântuitorului, păgânii draculu’, Doamne iartă-mă... Păi bine, ce credeți, s-ar urni ceva, cu tot cu atomii și calculatoarele voastre, dacă n-ar vrea Dumnezeu? Adică eu ar trebui să cred că, la început, a fost vreun mormoloc care și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu fața lui de carne crudă cusută cu ață, cu sprâncenele rase, cu unghiile atât de lungi încât nu-și poate strânge pumnul, spune: — Dar ai plâns... — Fiecare apostol sau discipol, spune doamna Clark, oricât ar fugi ca să-și urmeze mântuitorul, fuge în aceeași măsură ca să scape de ceva. În mijlocul războinicilor sculptați care ne păzesc, sub orhideele de hârtie vopsite și pliate astfel îcnât să pară naturale, doamna Clark spune că avusese o fiică. Un soț. — Cassie avea cincisprezece ani, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al serii ceva din măreția misterioasă a nașterii Domnului. Doamna Moduna izbucni În plâns. Niciodată până acum soțul ei nu găsise cuvinte de laudă pentru Mântuitor, deși bradul, colindele și sarmalele n-au lipsit de la nici un Crăciun. Mai bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
păcat, e mai iute la pas ca mine, dar uite cum se îndepărtează de cele rele!" Totuși vinul ascuns în sticlele de un litru nu avea gustul stropului de sfințenie primit după 40 zile de post, ci al îndestulării. Sângele Mântuitorului în paharul de muștar redimensiona marginile. Țigările "Snagov" cu filtru, din pachetul lui tată-său, 20 de drăcușori aliniați compact, gata să mărșăluiască prin artere, să moțăie în sălile de așteptare ala creierului, apoi să-și spele goliciunile în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o aureolă, două aureole, trei aureole. Petru intra primul în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de arginți. Ultima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu suflet de om, se desprind secundele și cad a întomnare din calendare. Nu mă căuta părinte! Astăzi este ultima mea zi din moarte, 18 ani m-a îngăduit Dumnezeu lumii, 18 ani m-a abandonat în afara ei. A înjumătățit Mântuitorul paharul preaplin, ceea ce nu am primit avea gustul însetărilor setea, precum o absență de mamă necunoscută. De mâine, nu voi mai fi strigată pe nume și nici după urmă sau după păcat nu o să mă identifice cerul. De mâine, timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai născut în pielea lui Adam, fără să mă întrebi vreodată dacă mă încape, dacă îmi este prea largă, dacă pute a netăbăceală sau a păcat? Judecă-mă, Dumnezeule, după ceea ce sunt și nu după intențiile tale neduse până la capăt! Mântuitorule, mijlocește pentru mine în fața Tatălui! Ai fost slab sunt slab, ai fost trist sunt trist, ai fost singur sunt singur, ai fost vândut mă vând, ai fost așteptat mă așteaptă, sigur mă așteaptă! Iisuse, trece paharul acesta plin de furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
combină, într-o rețetă hollywoodiană perfectă, mitul Graalului cu o pseudo-tradiție conform căreia celebrul potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, în realitate, însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat în pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până în ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se întemeiază pe un dosar apocrif, redus la zero de istorici competenți 3. Nu este cazul să intrăm aici în detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întuneric”). Deși ea nu intră deloc în mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă), totuși, ei și numai ei i se arată Isus Cristos înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată în două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă în fața mormântului descoperit își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina învierii. Îi cheamă pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]