1,032 matches
-
visez. Sunt treaz și mă aflu în pauza unui concert din orașul nostru. - Vă spuneam că „Variațiunile pe o temă originală, op. 44” au fost compuse în 1801 și au apărut, în 1804, la Hofmeister și Kuhnel. O strâng de mânuța pe nepoțica. Îi simt neliniștea. Nu visez. - Să intrăm, bunule! Privește, intră toată lumea... Când mă uit, persoanele ciudate dispăruseră. Poate împinse de șuvoiul de oameni sunt înainte, deja, în sală. Le-am văzut decum am intrat; erau pe cele două
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
și inferioare iar vibrația mea yang mă asigura că voi fi băiețel. Am o formă umană. Cam greu să mă obișnuiesc cu corpul meu după ce atâta timp am ființat eteric. Oricum, sunt fericit și abia aștept să-mi pot mișca mânuțele și piciorușele. E loc berechet aici și m-am săturat că singura mea activitate să fie rostogolirea prin lichidul amniotic. E ciudat. Stările ei de neliniște sunt din ce in ce mai dese și pot să realizez că nu sunt datorate schimbărilor fizice. Asta
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
a nimănui. E clar, am zis noi, o fi soacră-sa și-l monitorizează din pridvor, să n-o ia pe ulei! După un calup de publicitate de o naivitate soră cu autismul (animații oligofrene cu mingi de fotbal cu mânuțe, semințe vorbitoare, pet-uri sferice și, obligatoriu, sâni imenși și unsuroși) începe meciul. Mătușa dă să spună ceva, dar volumul televizorului, parcă din proprie ințiativă, crește simțitor: „- O întreagă generație așteaptă...O întreagă generație trebuie...O întreagă generație merită să
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
Ca să învăț să construiesc? Nu. Nu m-am făcut antreprenor ca să învăț să construiesc, deși sună bine, cred că tuturor ne place să construim. E o plăcere pe care o simte orice copil care are cuburi în mânuțe sau care se joacă în nisip. Dar eu nu m-am făcut antreprenor ca să construiesc. Ca să învăț pe pielea mea să greșesc? Ferească sfântul! Cum să vrea cineva să învețe pe pielea lui să greșească? Să n-ai bani de
Am schimbat peste 10 locuri de muncă în 8 ani, pentru că șefii nu mi-au crescut niciodată salariul din proprie inițiativă () [Corola-blog/BlogPost/338096_a_339425]
-
Îmi amintesc că de fiecare dată, chiar dacă nu era în măsură să comunice, dacă eram lângă ea și mă apuca deprimarea, făcea ceva ca să-mi aducă aminte: Știi, de fapt și de drept tu ai altceva de făcut. Mișca o mânuță, scâncea, zâmbea, clipea. Făcea ceva să mă scoată din starea respectivă și asta le și spuneam acasă: nu știu cât de mult o susțin eu pe ea, dar ea sigur mă susține pe mine. M-a învățat lecția cea mai importantă, că
Eroi la terapie intensivă () [Corola-blog/BlogPost/338102_a_339431]
-
lui Radu, cu respect mut față de dreptul lui. Îi spuneam băiatului cu inima ruptă: „Să mă suni, Radu. Orice problemă ai și crezi că te pot ajuta, să mă suni, da?”. Tăcea, iar eu îmi mutam din nou atenția pe mânuța caldă care mă ținea ferm. Le-am zis că „Gata, acum știu drumul.” Mi-au zis: „Doamna, ne punem acolo la lac să vă facem cu mâna când treceți pe partea cealaltă.” „Bine, le-am zis, dar stați să vă
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
care mi-au luat ochii și m-au determinat să-mi doresc să ajung acolo, să mă conving singură dacă e chiar atât de frumos sau dacă doar au lucrat cu un fotograf talentat. Așa că am luat o prietenă de mânuță și, într-o duminică la prânz, am ajuns pentru prima oară în locul despre care mi-am dat seama imediat că este unul special pentru prieteni. Un loc pentru prieteni Atmosfera de la Bistro Felix este atât de frumoasă, încât e păcat
Good vibes, good food, good mood la Bistro Felix [Corola-blog/BlogPost/100138_a_101430]
-
tocmai prinsese un cărăbuș și-l cerceta curioasă. Avea obiceiul să prindă fără frică toate vietățile ce-i ieșeau în cale și să le cerceteze cu mare curiozitate. Cea mică, Angelina, doar de trei anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului
DUIOŞIE de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343746_a_345075]
-
nu mi-am luat niciodată concediu medical cum făceau cei deștepți? De ce mă implicam trup și suflet și nu pospăiam numai adunatul ca să treacă timpul? De ce îi chinuiam pe copii, îi puneam să muncească ore în șir pe câmp cu mânuțele înghețate, flămânzi majoritatea din ei? De ce? Pentru că vedeam în aceste activități un prilej de educație prin muncă, deși săracii copii munceau acasă pe rupte. Vedeam ... Citește mai mult Când era la vârsta șmecheriei fiul meu, Mihai, m-a întrebat zâmbind
SAVETA VĂRĂREANU [Corola-blog/BlogPost/343017_a_344346]
-
nu mi-am luat niciodată concediu medical cum făceau cei deștepți? De ce mă implicam trup și suflet și nu pospăiam numai adunatul ca să treacă timpul? De ce îi chinuiam pe copii, îi puneam să muncească ore în șir pe câmp cu mânuțele înghețate, flămânzi majoritatea din ei? De ce? Pentru că vedeam în aceste activități un prilej de educație prin muncă, deși săracii copii munceau acasă pe rupte. Vedeam ...
SAVETA VĂRĂREANU [Corola-blog/BlogPost/343017_a_344346]
-
zâmbească, bucurându-se cu adevărat în sufletul său, gândind la ceva foarte frumos. A fost rândul Laurei să rămână încremenită pe scaunul său. Nu-i venea să creadă că Daniela este în brațele lui Iustin și îl ține strâns cu mânuțele pe după gât. Planul nu prevăzuse întâlnirea de pe hol și era oarecum descumpănită. Era sigură că fusese o idee a Marianei. Nu știa ce se întâmplase, ce își vorbiseră. Era derutată și temătoare să nu strice ceva din acest tablou, care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
de o boare, Ce ne susține în primii pași, De cădem când ne sunt falși, Agață printr-o binecuvântare, Mizând să ne fie viața mare. Cu ochii umeziți în lacrimi, Durerile ce’s atât de acrii Cu săruturi dulcile amintiri, Mânuțe mici de mângâieri, Prin blândețe moale alintă Și cu viața ei iar ne încântă, Face amarul să ne treacă Cu zâmbetul ei din desagă. Cea atâta de radioasă, Ființa cea mai inimoasă, Că și îngerul i s-ar rușina, De
ÎNGERUL I S-AR RUŞINA.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343420_a_344749]
-
îi luminează fața...(cade în genunchi) Te rog, Divinitate, luminează-mi graiul și limpezește-mi mintea...(către pădure) Ai văzut-o?..Îmi este așa de dragă..(se uită în gol) Acel chip angelic radiază în lumina pală a soarelui. Acele mânuțe gingașe și mici pe care aș vrea să le sărut măcar o dată.. Poate nu mă crezi, dar îmi este dor deja de ea. I-ai văzut rochița? Se potrivea așa de bine cu ai săi ochi albaștrii. Am văzut marea
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Iv śaj dăsas, na ӡanes? - Și i jekhto ivŏrri Balvalăça anel iv, Opr-e xarra parne droma, Uźe asan tire jakha, Xaivorre, Kudùnă... [o rromano amboldipen: Daniel-Samuel Petrila] [traducere în rromani: Daniel-Samuel Petrila] # Ninge! - de Otilia CAZIMIR - Ssst!... Măicuța gerului, Cu mânuța înghețată, Bate-n poartă cerului Și întreabă supărată: - Unde-s stelele de sus? - Iaca, nu-s! Vântul rău le-a scuturat Și le-mprăștie prin sat. Uite una: s-a desprins Dintr-o margine de nor Și coboară-ncetișor... - Oare-a
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344153_a_345482]
-
nu mi-am luat niciodată concediu medical cum făceau cei deștepți? De ce mă implicam trup și suflet și nu pospăiam numai adunatul ca să treacă timpul? De ce îi chinuiam pe copii, îi puneam să muncească ore în șir pe câmp cu mânuțele înghețate, flămânzi majoritatea din ei? De ce? Pentru că vedeam în aceste activități un prilej de educație prin muncă, deși săracii copii munceau acasă pe rupte. Vedeam în aceste activități un prilej de a se integra în colectiv și din alt punct
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până pe la zece ani, am plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia cu noi. De fapt noi locuiam în casa ei, lăsată moștenire
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343101_a_344430]
-
cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat bice cailor să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343110_a_344439]
-
multe accidente și de aceea era bătrânica atât de speriată. Când Mirela a început să frecventeze școala, de la casa bunicii și până unde învăța ea, erau vreo doi kilometri distanță, așa că zilnic bunica Natalița o ducea și o aducea de mânuță. Nu numai depărtarea era o problemă care s-o sperie pe bătrână, ci mai ales faptul că trebuiau să treacă peste cele trei poduri care traversau afluenții Jiului. Școala Mirelei era tocmai în localitatea Iași - Gorj, având-o ca învățătoare
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
meu, așa că mi s-a făcut o poftă teribilă de scaldă. Am coborât la malul lacului, lângă părinții mei care munceau de zor și luând albia ce nu-i mai folosea mamei, m-am urcat în ea și dând din mânuțe, am ajuns la câțiva metri de mal. Mama, speriată, văzându-mă pe lac, striga să mă întorc la mal, să nu mă răstorn cu albia. Dar eu visam că sunt într-o barcă adevărată și mi-am promis în gând
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
cum am ieșit la drum de câmp, tata a dat bice cailor să meargă la trap. Drumul era ușor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa și inul. Eu mai departe mă țineam cu mânuțele prinse de fundătoarea căruței să nu cad de pe locul meu incomod. Braica și ea alerga în spatele meu legănându-și coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moșneni, la șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
inima și i-a călcat toate sentimentele în picioare După ce-și vărsase veninul, Nicolae plecă, tot înjurând printre dinți, descărcându-și năduful pe biata poartă. Laura se dezmetici abia când auzi poarta trântindu-se, zguduind casa până în temelii. Simți mânuțele lui Ionuț cum o înconjoară, îi simți tremurul și îi văzu ochișorii unde lacrimile stăteau gata - gata să izbucnească. Îi luă căpșorul bălai în palme și începu să-i sărute frenetic fiecare părticică, păr, ochi, obrăjori, mânuțe, era puiul ei
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
până în temelii. Simți mânuțele lui Ionuț cum o înconjoară, îi simți tremurul și îi văzu ochișorii unde lacrimile stăteau gata - gata să izbucnească. Îi luă căpșorul bălai în palme și începu să-i sărute frenetic fiecare părticică, păr, ochi, obrăjori, mânuțe, era puiul ei, odorul ei, sufletul și viața ei. Va pleca, îl va lua și nu se va mai întoarce aici sub nici o formă, niciodată. Ionuț se agăță de gâtul ei fericit și o strângea tare, tare de tot, era
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
regăsi așa cum fusese înainte, tenace și plină de optimism. În cadență, parcă citindu-i gândurile, cântecul roților de tren ii răspundea ambiguu...te duc, te- aduc...te duc...te-aduc!!! Se trezi din acest noian de gânduri doar când simți mânuța caldă a lui Ionuț mângâindu-i obrazul și întrebând-o cu glăsciorul lui subțirel: - Mami, mai este mult până ajungem la bunica, mai mult decât degetele mele de la mână? Și își desfăcu pălmuțele și începu sa numere...1,2,3
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
făcu o liniște deplină și începu să cadă rostogolindu-se într-un hău, cădea și încerca cu disperare să se prindă de ceva, știa că trebuie să se oprească, să se salveze, dar nu mai știa de ce. Apoi simți o mânuță că o prinde și-o oprește din cădere. Era salvată, trebuia să revină de unde a plecat și să-și amintească tot. Încercă să-și deschidă ochii, dar durerea o copleșea, auzea ca prin vis glasuri, iar printre ele plânsul disperat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]