1,061 matches
-
copilului. — Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și-l îmbrăca pe nenorocitul ăsta de copil. Ca să nu mai spună că se și trezea de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dracu’...? Supărată, Alice s-a scuturat de brațele care încercau s-o cuprindă. Recunoscându-și tatăl, Theo a început să plângă cerând atenție. Hugo a căzut imediat în genunchi, lângă cărucior. Și-a sărutat fiul și l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
detaliile. Inclusiv cu amenințarea privind răpirea nepoatei. Până acum reușise, cu eroism, să-și țină sentimentele vulcanice pe acest subiect sub preș. —Ei, știi, i-a răspuns Alice absentă, surâzându-i Rosei care împingea în sus butonul de volum cu mânuțele ei grăsuțe. „Bobby Shaftoe“ a izbucnit asurzitor. Nu, draga mea, nu știu. Spune-mi. Alice a tăcut, apoi cuvintele i-au venit în gură ca un torent. — Azi-dimineață m-am întâlnit cu Hugo. La psiholog. A închis ochii o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de fasole într-o mână și de un borcan de gem în cealaltă mână. În timp ce prima serie se difuza, o a doua intrase deja în producție, și asta spre încântarea Rosei, care sărea pe poponeț la fiecare episod, arăta cu mânuța către ecranul televizorului și zicea „Dada“. Acum că nu mai trăia în minciună, relația lui Jake cu fiica și fosta lui soție era de-a dreptul înfloritoare. Aproape la fel de important era că Alice făcuse un efort colosal ca să dea uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se descurce singur cu explicațiile. Așa l-ar fi găsit Gloria, timid, nemișcat, cu mâinile înghesuite-n buzunare (nu știa niciodată ce să facă cu ele, erau ca un obiect suplimentar și stânjenitor). Mi-l și imaginam pălmuit de mânuța ei nervoasă: doi purceluși roz, nepotriviți și îmbujorați. La ora stabilită, a apărut și fata. M-am frecat la ochi, iar dacă n-am făcut-o, gestul tot merita consemnat. Se purtau niște chestii ciudate pe vremea aia: ba pantofiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sufletului, scoțând de-acolo aproape cu tandrețe (dacă nu chiar cu ură) materia vie a slăbiciunii. Citeam fiecare cuvânt, lejer, corect, fără patimă; nu scăpam o virgulă. Paul avea apucături de caligraf. Scria sfios, cu aldine, ca o fată mare. Mânuțele lui albe și imprecise apăsau grijuliu tastatura, gândurile zilei respective nu trebuiau deteriorate, tremurul imperceptibil al minții se cuvenea să-și găsească un adăpost, ferit de privirile celorlalți. Luciditatea asta nervoasă, prea crudă pentru a rămâne izolată în creier, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu pisici de lângă linia ferată (acolo jurai că proprietarii sunt o familie de pisici, cu-o babă chiriașă). Și asta nu era tot. Maria n-ar fi putut uita degetul mare de la picior (viitorul „Bismarck“, la care n-ajungea cu mânuțele și despre care mama îi spunea că are, la rândul lui, cinci degete mai mici cu care poate pleca oricând la plimbare), culoarea tristă a grișului cu lapte și cacao, servieta tatălui (din piele maro, brăzdată de șanțuri în relief
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de om! Înalt! Masiv! Un colos! Nici nu știu cum am urcat spre El. Inima mi se zbătea ca o vrăbiuță prinsă-n laț. Picioarele-mi păreau grele. Abia am urcat ultimele trepte. Îmi întinde mâna Sa de uriaș. O iau în mânuța mea și dau să i-o sărut. Mă fâstâcesc de tot. Și el râde și mă cercetează îndelung, strașnic de mult, cu niște ochi mari, încețoșați, în care s-au adunat parcă toate pâclele unduitoare și grele de taine, ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
doi copilași de la grădiniță; și când el ajungea în dreptul cabinetului său se oprea, se descoperea (fiindcă avea o pălărie cu borurile largi, à la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus și i-o pupa îndelung, urându-i "o zi bună!", apoi mai stătea și o privea încă două-trei clipe, cum sărea sprintenă și alintată pe treptele ce urcau la etaj, unde era biblioteca. O dată, când n-avea ore, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tainic aflat sub nămeții mari de zăpadă. În palat, pe un tron de gheață, era o prințesă foarte frumoasă, înaltă, cu ochii verzi precum zgribulita iarbă a primăverii, cu un păr alb ca laptele și catifelat ca mătasea și niște mânuțe fragile și albe. Era îmbrăcată într-o rochie de culoarea omătului și o mantie argintie făcută dintr-o zăpadă foarte pufoasă. Pe cap avea o micuță coroană de țurțuri, iar în mână ținea bagheta fermecată care avea în vârf o
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
Am venit să-mi conduc fiul, pe Cornel, să mă asigur că urcă în autobuz spre o excursie foarte frumoasă și plină de aventuri. Da, așa e cu copiii din ziua de azi, doamna mama lui Cornel. Trebuie conduși de mînuță pînă la cineva în care să poți avea încredere. Nu ca unii copii precum Marcu și desigur Alin care se comportă ca oamenii mari și pe care te bazezi. În mine puteți avea deplină încredere. Am familie și copii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dăduse cu Unguentină. Pantalonii îi coborau voluminoși și dungați până la pantoful cu două curelușe. Fuma frunze de ceai ca să se recreeze și studia gramatica unui număr de limbi ca să se amuze. Griswold mi-a dat următorul poem, scris chiar de mânuța lui: Cît de mult, mă întrebi tu, sufăr și mă perpelesc. Acuma, scumpo, zău că n-am cum să te păcălesc. Ambițiile și aspirațiile nu îmi dau pace Am o minte ageră, merit ce-i mai bun, n-am ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care voia să ateste că sunt de partea lui și a tuturor celor din mașină împotriva nimănui. — Vorbesc serios, a reluat doamna de onoare. Doar două minute - asta-i tot ce cer, fraților! Ah, dac-aș putea să-mi înfig mânuțele astea ale meleă — În ordine, ia-o mai ușor, ia-o mai ușor, a potolit-o soțul încă animat, pare-se, de inepuizabile resurse de umor conjugal. Nu pune lucrurile la inimă. Ai să trăiești mai mult. Doamna Silsburn s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-o cu grijă și când am coborât, fetița s-a oprit din cântat. "Dă-mi-o!" a spus ea. Vorbea atât de rar, încât eu credeam că nici nu știe să vorbească, doar să cânte. I-am pus-o în mânuțele ei mici. Era grea. Dar fetița a ridicat-o, a dus-o spre fețișoara ei... vedeam cum îi curgeau lacrimile amestecate cu boabe mari de sudoare... atunci m-am gândit că nu numai pâinea adusă la altar e din darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mama!" Nici pe tine, dragule!" Și așa plin de lut cum era, l-a luat pe taică-su în brațe. Nu-i ajungea decât puțin mai sus de genunchi, se uita în ochii lui și-l strângea tare, tare cu mânuțele lui mici. Și bărbatul se uita în jos, nici nu îndrăznea să-l atingă pe fii-su și era atâta bucurie în ochii lui, de parcă tot atunci găsise un boț de aur. Și ce să vezi! Întâi, cămășuța copilului începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe oliță, să nu facă pe ea, apoi, cînd o culcam din nou, ridica un obraz să i-l sărut... Alteori se trezea și, marea ei plăcere, să mă prindă de gulerul puloverului ori al cămășii și să-și bage mînuțele mici, pînă la coate în sînul meu, sperînd să găsească ceva acolo, ori poate numai de plăcere! Chiar de vrei s-o înțelegi, aruncă Săteanu o privire spre Mihai n-ai să poți pînă n-o simți; asta nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o întreabă pe femeia care ține un copil între genunchi, schimbîndu-i bluza udă pe piept de la ceaiul vărsat. Nu mănîncă brînză; brînză și morcovi pasați au mîncat pentru toată viața răspunde femeia. Stai, copile, cuminte! strigă băiatului, care întinde mereu mînuțele înspre cățel, exclamînd cîte un "am!" provocator. Celălalt copil, luat de taică-su, ca să-l hrănească, își face de lucru cu o bucată de pui, amăgit mereu cu carne sau pesmet muiat, pe care o mănîncă fără prea multă poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
atenția celor din jur. Tîmpitul naibii! murmură soția, lăsînd copilul cu flaneluța băgată doar pe gît. Ia-ți odrasla și-mbracă-ți-o face ea un gest furios, împingînd copilul în direcția tatălui. Vin' la tata, Vlăduț îl prinde bărbatul pe copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l țină pe celălalt pe genunchi. Într-o zi murmură el tot îmi ies din pepeni și-ți scot coastele de drac; proastă mi-a trebuit, proastă am; mai bine-mi legam un pietroi de gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maria Bujoreanu scoate de la bagaje coșul de nuiele, așterne broboada și pune cățelușa în culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
respinsă. Tom a fost cheia, darul picat din ceruri, noul obiect al dragostei. (Alan îl adusese în brațe pe Tom la Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Poet. Boss, nașule! Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Da! Când sunt pe prag de moarte ori când merg la război, își răspunde tot el. Simțindu-se mai viu ca niciodată. Să plecăm! le strigă Îngerul, ascunzând la loc Cupa! Să plecăm! Să plecăm! Să plecăm! Ținându-l de mânuță pe copilașul blond, Arhanghelul părăsește cel dintâi incinta sacră, urmat îndeaproape de Avocat și de către Poet. Bursucul și cu Iepurele ies din dispozitiv și se precipită și ei, prin curticică, înspre poartă. În vreme ce Sile, mai greoi și brusc istovit, se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
după colț...! Rămâneți cu bine și mergeți în pace, mai departe, prieteni! Aveți grijă! Dumnezeu închide o ușă, dar vă deschide o fereastră. Drum bun, argonauților! Mă voi întoarce printre voi, la timpul și la locul potrivit, rostește Îngerul. Cu mânuța copilașului înduioșător de golaș și de blond, în palma sa și cu marile aripi de pasăre pliate, Arhanghelul psiho-pomp pornește în josul căii luminate a giorno, strecurându-se cu dexteritate pe aleile rectilinii, pavate cu materie stelară, ale complexului arhitectonic greco-latin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
toți! Și le arată, prin sticlă, gioarsa de pistolet Carpați, din dotare, cu bătaie eficace neprecizată. Sustragere și distrugere de bunuri! Clar! Flagrant delict! V-am prins! Vă sugerez insistent să cooperați! Când deschidem, ieșiți frumușel, să vă vedem, cu mânuțele ridicate. Care are chef de glume, îl bag în spital, în mă-sa, bre! S-a-nțeles? Continuând să se chiorască preventiv, prin geamul blindat, după elocventa-i somație, Moș Magiun ia de-odată o pauză, înghite o porție bunicică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
facem? Ne-am luat iar de băut și de jucat cărți. La un moment dat, auzim țipete, răcnete și fugim, care cum apucăm, în curte, unde dăm peste Nae leșinat, după fellatio, cu jumătate de jucărie tăiată, la Coco, în mânuță! Boss aruncă în ea cu niște anafură și aia dispare imediat. Parcă se topește în noapte! Jur! Îl cârpăcim pe Năică, cum putem și ne tirăm cu toții, cu Sile târâș, ca să nu fim acuzați pe nedrept, ca acaru' Păun... Ce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]