1,151 matches
-
bănuiește cât de încruntat trebuie să-i fie chipul. Și noi aducem jertfe umane zeilor, ca toate celelalte po poare... Noi nu, se cutremură evreul cu mâna pe inimă. Și apoi, tinerelul ăsta pierde din vedere un aspect im portant. — Măcelurile, cum le numești tu, au curățat totuși câteva pro vincii de teroarea monștrilor. Pusio fluieră a pagubă. — Nu, nu e deloc așa, se împotrivește instructorul. Uite, hipopotamii, de exemplu, nu-i mai găsești până în Numibia, lei mai sunt abia prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bastoane, bice și scuturi mici. — Paegniarii, în față! îi cheamă. Voi intrați primii, imediat după ce se termină pauza. Nici vorbă! se opune Rufus cu hotărâre. Rolul lor este să facă măscări cu lupte simulate și să înveselească oamenii între două măceluri sângeroase. Așa e mai palpitant. — Bine, încuviințează Vittelius cu jumătate de gură. Nu-i face plăcere să fie contrazis în public. — Mă las pe mâna ta, adaugă moale, ca să arate că nu e convins de justețea spuselor celuilalt. Se mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rețiarii, tracii cu murmillonii. La sfârșit, dimacherii acompaniați de veliți și cei doi andabați. După ei, două grupe mixte vor încheia spectacolul cu o încăierare intensă, de o concizie terifiantă, idee născută în creierul dereglat al lui Drusus, un adevărat măcel ce se va termina într-un ritm înfricoșător în doar câteva ore. Rufus dă să li se alăture, când Vittelius îl apucă de mână: Rămâi aici, șoptește. Instructorul cască ochii mari: — Da’ nu trebuie să fiu în timpul luptelor lângă băieți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Au tras doar câteva salve cu obuze oarbe când am ajuns În port. Și atunci a venit Kemal și l-a destituit pe comandantul turc. Pentru că și-a depășit atribuțiile, sau cam așa ceva. Se cam Înfierbântase. Putea să iasă un măcel Îngrozitor. Mai știi cum arăta portul? Pluteau tot felu’ de chestii drăguțe. A fost prima oară-n viața mea când am ajuns până acolo Încât să-ncep să visez lucruri. Nu te impresionau femeile care nășteau, cât alea care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și fiicele lor: lucru pe care Eu nu-l poruncisem, și nici nu-Mi trecuse prin minte." 32. "De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd nu se va mai zice Tofet și valea Ben-Hinom, ci se va zice valea măcelului, și se vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc. 33. Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului și a fiarelor pămîntului, și nimeni nu le va speria. 34. Voi face astfel să înceteze în cetățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ești aproape de gura lor, dar departe de inima lor! 3. Totuși, Tu, Doamne mă cunoști, mă vezi, îmi cercetezi inima și vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe niște oi, care trebuiesc tăiate, și pregătește-i pentru ziua măcelului! 4. Pînă cînd să se jelească țara, și să se usuce iarba de pe toate cîmpiile? Pier vitele și păsările din pricina răutății locuitorilor. Căci ei zic: "El, (Ieremia), n-are să ne vadă sfîrșitul!" 5. "Dacă alergînd cu cei ce aleargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
nici nu-l poruncisem, nici nu-l rînduisem, și nici nu-Mi trecuse prin minte." 6. "De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului! 7. În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda și al Ierusalimului; îi voi face să cadă uciși de sabie înaintea vrăjmașilor lor, și de mîna celor ce vor să le ia viața. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Dați aripi Moabului, să plece în zbor! Cetățile lui sunt prefăcute în pustie, nu vor mai avea locuitori. 10. Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce își oprește sabia de la măcel! 11. Moabul era netulburat din tinerețea lui, și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, și nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
în pășuni întinse. 24. Boii și măgarii, care ară pămîntul vor mînca un nutreț sărat, vînturat cu lopata și cu ciurul. 25. Pe orice munte înalt și pe orice deal înalt, vor izvorî rîuri, curgeri de apă în ziua marelui măcel, cînd turnurile vor cădea. 26. Și lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de șapte ori mai mare (ca lumina a șapte zile), cînd va lega Domnul vînătăile poporului Său, și va tămădui rana loviturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe care l-am sortit nimicirii ca să-l pedepsesc." 6. Sabia Domnului este plină de sînge, unsă cu grăsime, cu sîngele mieilor și țapilor, cu grăsimea rărunchilor berbecilor, căci Domnul ține un praznic de jertfe la Boțra, și un mare măcel este în țara Edomului. 7. Bivolii cad împreună cu ei, și boii împreună cu taurii; țara lor se adapă cu sînge, și țărîna se umple de grăsime. 8. Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire și răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fost alături de generalul Franco și împotriva roșilor. Din primul ceas a ajutat armatele naționaliste. Se ajuta astfel, pe sine, căci o înfrîngere a armatelor naționaliste însemna nu numai căderea dictaturii militare în Portugalia, ci și, după un anumit timp de măcel între frați, dispariția autonomiei portugheze, integrarea ei în republicile comuniste iberice. Niciodată Portugalia n-a fost mai aproape de prăpastie ca în vara anului 1936. Atunci ar fi putut dispărea ca țară. Dar Salazar nu șovăie o singură clipă. De la început
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
răspunse: — Cum ai fi vrut să se încheie lupta? Hunii se mândresc că au ucis cel puțin trei sute de burgunzi. — După tot ce am văzut că au adus aici, adăugă Lidania, nu exagerează deloc. Jos la râu e un adevărat măcel. Oricum, dacă asta te poate mângâia, au murit și mulți huni. Iar noi ne-am petrecut toată după-amiaza oblojindu-i pe răniții care au reușit să se târască până aici. Sebastianus se frământă în culcuș. — Și... Chilperic? Fiul lui Gundovek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici Gundovek. Femeia căzuse în mâinile noastre în timpul atacului din sat, în războiul pe care îl duceam cu burgunzii de pe Rin și evident că ei - iar el mai înainte de toți - credeau că murise împreună cu copilul, fiindcă a fost un mare măcel. Atila, în schimb, știind cine era, a dorit să i se cruțe viața. E un om prevăzător Atila! La momentul potrivit, i-am făcut cunoscut lui Reinwalt că ea și cu fiul ei, care acum are aproape douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toți preoții înaintea altarelor consacrate, au furat toate obiectele de cult, de la ostensorii până la potirele pentru consacrare, de la cădelnițe până la tabernacolele de aur, iar printre cei care au crezut că în biserici vor găsi adăpost și protecție au făcut un măcel înfiorător. Oh, frații mei, cum aș vrea ca ochii mei să nu fi trebuit să vadă asemenea grozăvii! Și cum aș vrea să nu fi luat parte absolut deloc la asemenea orori! însă nu, fraților! Nu pot să spun nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fraților! Nu pot să spun nici măcar asta, fiindcă tocmai noi, bagauzii, sub comanda lui Eudoxiu și în acord cu cei din Belgica, am fost cei care au făcut să cadă cetatea, cei care i-au călăuzit pe acei diavoli în măcelurile și jafurile lor! își lovi puternic pieptul, strigând cu o dramatică emfază: — Din vina mea! Din vina mea! Din prea mare vina mea! Da, fraților, da, tovarăși, și nu trebuie să credeți că numai clarissimi au căzut sub săbiile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
între aroganți și cei umili și cu frica lui Dumnezeu între păcătoșii înrăiți și servii Domnului nostru: sunt ca un uragan care mătură totul în calea sa, sunt demoni de la care nu trebuie să așteptați altceva decât violență și opresiune, măceluri și umiliri. Credeți-mă: aceia dintre voi care așteaptă din partea lor propria eliberase se amăgesc! V-ați făcut bagauzi ca să nu trăiți ca niște servitori, dar exact asta vă așteaptă dacă barbarii aceia vor câștiga! Iar, dacă se întâmplă așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l apuce și să-l oprească, însă acela, văzând că el și tovarășii săi erau înarmați, o ținu tot înainte și le strigă să vină după el. — Trebuie să-i oprim! adăugă agitat. Dacă ajung în piață, va fi măcel! Sebastianus se gândi iute că acela era chiar ajutorul de care simțise că avea nevoie ceva mai devreme, când poate ar fi fost posibil să încerce să mai facă ceva. Cu toate acestea, deși îi era limpede acum că tentativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce se retrăgeau în fugă. între timp, aliniamentul romanilor se fărâmița și în dreptul poziției lui Metronius, în vreme ce bagauzii, încordați la maximum, aplecați înainte cu armele strânse în mână, fremătaum, privind cu ochii strânși dușmanul ce le venea împotrivă îmbătat de măcel. Unii dintre ei, nemaisuportând tensiunea, dădeau semne că ar fi vrut să se repeadă înainte și își aplecaseră lăncile în poziție orizontală. Era momentul de descărcare al oricărei bătălii, pe care Metronius îl trăise în multe rânduri: câteva secunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atacului și ultrajului dușmanilor. Chiar cu prețul vieții. Doar atunci, în acel moment de respiro, în vreme ce războinicii săi se adunau în jurul lui, văzu că soarele stătea să apună: un apus însângerat, de parcă cerul ar fi luat parte la acel imens măcel. Și iată cavaleria vizigotă ieșind din norul de praf ce stăruia deasupra câmpului de luptă. O ciocnire frontală ar fi fost dezastruoasă, dar, gândi Balamber, acei cumpliți războinici, care luptaseră ore întregi, erau probabil foarte obosiți, cu siguranță mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Imediat i se alătură și Flavius Etius. îi urmau într-un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta în câmpie, dispusă practic în semicerc în jurul taberei fortificate a lui Atila: a doua zi după uriașul măcel, hunii și aliații lor erau încă acolo cu toții. Asaltul furibund al goților asupra taberei lor fusese respins cu o furtună de săgeți; Thorismund însuși căzuse de pe cal și, rănit la cap, riscase să fie terminat ori capturat de dușman. încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să descopere sursa, eventual să fie pedepsit negustorul ce vinde armele de foc fără aprobare. Care să fie motivul...? Drept urmare a acestei paradoxale situații de fapt, unele dispute Între beligeranți se rezolvau rapid cu armele automate de foc, provoând un măcel dincolo de orice imaginație omenească...! Un compatriot Îl mai informase de unele ciudate aspecte a legilor americane, În care, rămâneai mut de uimire. Dacă se Întâmpla să-ți intre un hoț În casă cu intenția să fure, păgubașul trebuia să-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
declară așa normali. Așa gentlemeni. Evident ne au pe noi la care să arate cu degetul - și noi nu suntem așa de minunați. Cred că explozia asta de poponari a fost cauzată de războiul modern. Un rezultat al lui 1914, măcelul ăla din tranșee. Bărbații erau aruncați În aer. Era evident mai sănătos să fii femeie decât bărbat. Era mai bine să fii copil. Cel mai bine e să fii artist, o combinație de copil, femeie sau derviș - asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am trăit oarecum. Fiind punjabi. Deci chiar sunteți punjabi? — Da, și În o mie nouă sute patruzeci și șapte când studiam la Universitatea din Calcutta am fost prezent la acele răscoale groaznice, luptele dintre hinduși și musulmani. Numite de atunci marele măcel din Calcutta. Mă tem că am văzut nebuni stăpâniți de mania omuciderii. — A. — Da, și omoruri cu bețe țintuite și răngi ascuțite. Și cadavrele. Viol, incendiere, jaf. — Înțeleg. Sammler se uită la el. Un bărbat inteligent și sensibil, asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-l cu artificii, în seara de Crăciun, oamenii răi definesc istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul înghețat, eu adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
împresură Seraiul au fost clădite din lespezi de marmoră cu inscripții; mâni barbare le-au smuls din locuri sacre, aducându-le aici, ca să adăpostească tirani, haremuri de roabe trimese de pretutindeni și oștime încruntată al cărei vis era prada și măcelul. Neguțătorul meu se opri o clipă bucurându-se de uimirea mea. —Prea stimate domnule, a urmat el, cu vocea puțintel schimbată; te vei mira mai puțin aflând că ți-am recitat stihuri dintr-un poem propriu, pe care, subt înrâurirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]